Nici mai știu câți ani sunt de când m-am supărat pe matematică. Flirtând eu ba cu româna, ba cu muzica, ba cu… ei, păi nu a mai mers așa și m-a pus să decid. Și-am ajuns în liceu la filologie, lăsând-o pe ea să umple inimile altor elevi, mult mai fideli și mai îndrăgostiți. Sora ei, informatica, pesemne că era mai nestatornică. Îi plăcea să bată pe la ușile altor specializări și să intre în viața studenților. A vrut să mă tulbure și pe mine, dar între timp înțelesesem durerea matematicii și-am devenit și eu fidelă, ca să nu-mi supăr iubitele științe umaniste. Așa că gata cu flirtul, domn’le! Să mergem la Facultatea de Litere! Asta a fost ca și cum aș fi mers la starea civilă să fac contract de căsătorie cu limba și literatura… După a început căsnicia, căci mi-am luat un job la care, iată… scriu.
Dar știți că viața devine monotonă, inima poftește aventură, iar omul mai calcă strâmb. Și uite așa mi s-a strecurat în minte ispita… și tot așa am invitat-o și-n casă: pe nimeni alta decât pe eterna nestatornică, informatica! Sub pretextul unei vizite în interes de serviciu, l-a luat de mânuță pe Robert, un tânăr student al Facultății de Științe din Bacău, și l-a adus la ușa mea însoțit de o aparatură demnă de un respectabil informatician.
Robert e amorezat pe vecie, având o minte ageră prin care circulă numai calcule, formule, cifre și coduri,
așa cum mișună în capul unui filolog amețit de lectură versurile lui Eminescu. Băiatul e pus pe treabă. Știți vorba aia cum că omul, ca să fie fericit în viață, trebuie să facă ce-i place. Ei bine, el a cam atins idealul, căci pasiunea i s-a convertit în drumul sigur al carierei. Deja implicat în multe proiecte, căutat de angajatori, voluntar la EduSoft, student eminent… tânăr, frumos, deștept (dar fetelor, tot informatica e prima iubire)… Robert Spătaru se pregătește să treacă în anul al II-lea de facultate, când va pleca în Emden, Germania, cu o bursă de studiu Erasmus. Deși e mai mic decât mine cu doi ani, băiatul ăsta e un om mare. Are o minte sclipitoare ce te eclipsează cu inteligența sa rapidă. Dacă vreo clipă l-am privit ca pe un adolescent oarecare, iată că Robert se afla acum lângă mine, inspirându-mi admirație și respect. Știam că niciodată nu voi ajunge să înțeleg tot ceea ce știe și va ajunge să știe el.
In urma cu cateva zile am fost si in judetul Neamt, in comuna Botesti. Printr-o colaborare cu Scoala Barticesti, din comuna Botesti, am reusit sa aducem cu placere la scoala 23 elevi din clasele V-VIII, chiar in timpul vacantei. Am inceput ziua cu ghinion, pentru ca tocmai atunci se lucra la instalatia de curent electric din comuna. Dupa jumatate de ora in care ne-am zbatut sa gasim o solutie la problema lipsei de curent si in care le-am explicat copiilor cateva notiuni importante din programare, unul dintre copii a venit cu ideea sa ne mutam la Biblioteca Comunala, situata la doar 100 m, unde era curent electric. Zis si facut.