În aceste zile caniculare pătrundem încă o dată, pentru a ne răcori puţin trupul şi a ne limpezi gândurile, în fascinanta lume subterană, între munţi de sare şi valuri de răcoare. Să poposim, deci, în Salina Turda — unul dintre altarele sănătăţii înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, ce atrage sute de turişti în fiecare vară.
Integrată staţiunii Băile Sărate Turda, această salină reprezintă astăzi un obiectiv turistic de o înaltă preţiozitate al ţării noastre. O panoramă istorică asupra ocnei ne relevă faptul că, în lipsa unor dovezi concrete, care să certifice mineritul sistematic pentru exploatarea sării de către romani, se situează în timp la nivelul secolelor XI-XIII. De altfel, primul document care menţionează cu exactitudine exploatarea sării la Turda datează de la 1 mai 1271, fiind emis de către cancelaria maghiară. Documentele ce datează din secolele XIII-XVI precizează că ocnele de sare din această zonă au fost dispuse în microdepresiunea Băile Sărate şi pe versantul sud-estic al Văii Sărate. Mai exact, camerele de exploatare erau amplasate pe actualele lacuri sărate din perimetrul acestor zone.
Hans Dernscchwan, în calitatea sa de trimis al casei Fugger pentru a prelua administraţia cămărilor de sare din Turda, întocmeşte la data de 16 august 1528 un raport, în care prezenta problemele ce necesitau a fi rezolvate, în vederea organizării sistematice a exploatării, a sporirii producţiei, şi a comercializării sării, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Continuă să citești Salina Turda
Departe în timp (1798), dar nu și în spațiu – la doar 18 km de localitatea bucovineană, Gura Humorului, Cacica se numără printre cele mai vechi mine de exploatare de sare cristalizată din saramură de pe continentul european. După amplasarea în cadrul județului, comuna Cacica reprezintă inima Sucevei. Dacă e să ne furișăm în timp, cu siguranță, Cacica nu e despre o civilizație care s-a dezvoltat în urma apariției sistemului de irigații în preajma fluviului Nil, dar, cel puțin denumirea, se trage de la un pârăiaș, Kaczka. Din slavonă, acesta înseamnă rață.
Despre Cacica vorbesc documentele sfârșitului secolului al XVIII-lea. Până atunci însă, cu mai mult de 200 de ani înainte de a se scurge veacul al optsprezecelea, în regiunea românească, supusă fiind administrației austriece, s-a deschis o mină pentru cele 20 de familii poloneze și altele patru de ucrainieni, poposite aici în urma văditului interes pentru sarea – bogăție minerală după care tânjeau habsburgii. Pentru a da undă verde mineritului, lucrările de defrișare a zonei a trebuit să înceapă curând, ceea ce a și urmat.
Pe pământ românesc, polonezii s-au acomodat foarte repede, astfel încât localitatea să se transforme într-o patrie a lor, în ciuda celor patru familii de ucrainieni. S-au gândit oare că pun temelia unei comunități care va dăinui secole?Nu, ei doar minau.
Cacica, arc peste timp
Dacă te rătăcesc picioarele cumva prin Cacica, de vină e Salina. Iar natura are motivele sale pentru asta: cele peste 8200 de galerii armate cu lemn și vechi de sute de ani te ajută să străbați cele două secole de existență. Fiind săpată manual, salina e un muzeu al amprentelor, nefolosindu-se niciun alt utilaj decât mâna omului. Azi, Salina Cacica, adevărata moștenire a timpului, simbolizează perfecțiunea naturii. Nu în zadar, pentru că în subteran poți pătrunde doar datorită treptelor de brad pe care sarea le-a îmbrățișat, împietrindu-le veșnicia în inima vremii.
Una din cele 8200 de galerii în sare
Deschiderea oficială a salinei a avut loc în anul 1791. Întinzându-se pe o arie impozantă, baza turistică presupune un traseu de 5oo de metri. Munca acelor ocnași de acum 300 de ani au ridicat prin viitoarea Cacică un monument timpului, în care stă Dumnezeu, la capătul opus al celor 150 de trepte de coborât. Acolo, turiștii pot face cele mai impresionante poze primului obiectiv turistic din întregul complex, Capela Romano-Catolică Sfânta Varvara.
Capela Romano-Catolică Sfânta Varvara
La 29 demetri în pământ, în 1803, mâini dibace și iscusite încep primele ciopliri pentru ridicarea unui lăcaș sfânt, a cărui cruce, amvon, rambleu și altar sunt sculptate în sare. Tot în același perete sărat, înzidirea chipului Sfintei Varvara în blocurile sudice de sare va fi devenit icoana bisericii cu același nume, protectoarea minerilor.
Tot mai spre adâncurile pământurilor cacice, la 35 de metri adâncime de lumina soarelui, zidarii au dat de suficiente minerale de sare, pentru a reda silueta Capelei Ortodoxe. Galeria în care aceasta este săpată depășește cu mult pe cea în care se află capela catolică, fiind mal largă, în pereții salinei sculptându-se basoreliefuri cu motive religioase. Ajunși aici, turiștii se pot închina Icoanei Sfântului Daniil Sihastrul.
Lacul Sărat, unic în România
Chiar și în lipsa plutei, cea cu care însuși Carol I se plimbase, pe apa artificial amenajată în salină, Lacul Sărat de la Cacica este unic în țară. Ceva mai adânc decât cele două capele, forma lacului este redată și de balustrada de lemn care înconjoară apa. Pereții impetuoși țin în brațe cristalele de sare ce conferă anturajului un aspect luxos și curat, aidoma unei săli de operație, datorită aerului pur din întreaga salină.
Lacul Sărat, Salina Cacica
Întâlnirile festive, balurile, spectacolele de altădată erau marcate într-o sală la fel de sărată, care poartă denumirea de Sala de dans ori Sala ing. Agripa Popescu. Aceasta este destul de încăpătoare, având și trei balcoane, săpate și ele în sare. Azi, aceeași sală și-a păstrat doar numele, fiind destinată pasionaților de sport, transformându-se în teren de volei și tenis.
Terenul de sport.
La aproximativ 40 de metri în sare, Salina Cacica surprinde și cucerește prin sănătate, manufactură splendidă, istorie palpitantă și peisaje cum numai la Bucovina se-ntâmplă să dea Dumnezeu.
Cristaluri cu reflexii săgetoase atrag ochiul în relieful lor. E gheața ce nu se topește, dar păstrează strălucirea zăpezii adormite sub razele de cleștar ale unui soare rece. Alb sclipitor din adâncuri, scos din măduva pământului și adus în mâinile mele. E misterul lumii în care se ascunde minunea sub pătura banalului. Dar ea sparge crusta neștirii și iese la suprafață, lărgind calea pentru ei, cei care merg nepăsători desupra, să pătrundă în taina nucleului de humă.
În spirală coborâm și e rece, tot mai rece. 37 de grade sunt afară și înăuntru doar 12. Ajungem la etajul 9, dar nu spre cer, ci spre pământ, sub tone de sare, în aurul alb al României. La etajele 12 și 11 se lucrează de zor, tăietorii în sare nu au somn. Ne aflăm la 250 de metri sub pământ, coborâm și simțim gradul de umiditatea crescând. Aruncăm haine groase pe noi, prin NOI să înțelegem echipa EduSoft. Am venit împreună să ne bucurăm de un pic de răcoare, într-o zi dogoritoare, la Salina Târgu Ocna. Continuă să citești Aurul alb
E cert că România îşi are frumuseţile ei, pentru cei care ştiu să le descopere, iar Salina Praid reprezintă unul dintre acele locuri în care turismul este de mare anvergură. Dacă Salina Trotuş din Târgu Ocna îmbină utilul cu plăcutul, acelaşi lucru se întâmplă şi în Salina Praid din judeţul Harghita – o zonă în care subterestrul palpită de distracţie şi voie bună.
Într-un spaţiu inedit, sănătatea se îmbină armonios cu relaxarea. Parcul de aventură (Club Aventura), primul de acest gen care îmbină traseele cu elemente între stâlpi de până la 15 metri înălțime și traseele pe stâncă de sare şi în care îşi pot testa curajul şi abilităţile atât cei mari, cât şi cei mici, locurile de joacă pentru copii, restaurantele cu acces la internet, biblioteca şi o biserică de lemn sunt punctele turistice de maximă importanţă în cadrul acestei saline. De subliniat este faptul că biserica este disponibilă spre oficierea slujbelor pentru toate confesiunile, iar restaurantul, la rândul său, cu o capacitate de 300 de persoane, poate găzdui evenimente de ordin personal. În plus, lângă acesta se află amenajată o cramă tradiţională. Continuă să citești Salina Praid – distracţie şi tratament
Oraşul Târgu Ocna cuprinde pe valea pitorească a râului Trotuş unul dintre punctele turistice semnificative ale ţării noastre, un loc în care văpaia solară se stinge în îmbrăţişarea răcoroasă a întunericului, un spaţiu al lumii configurat în staturi de sare.
La 240 m adâncime sub pământ, Salina Trotuş din Târgu Ocna se profilează astăzi ca o bază de tratament optimă în terapia afecţiunilor respiratorii, dar şi un binecuvântat tărâm de relaxare. Cei interesaţi de funcţionarea acesteia ca un important factor natural de cură, este necesar a puncta că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab (ameliorat printr-un program de mişcare particular şi o vestimentaţie adecvată), cu indicele de stres cutanat hipotonic, moderat şi indice de stres pulmonar echilibrat; prin urmare, un bioclimat sedativ de crutare. În plus, este demn de menţionat că turiştii ce doresc să beneficieze de tratamente au posibilitatea de apela la un cadru medical, cabinetul fiind dotat cu aparatură de specialitate necesară intervenţiilor de urgenţă, dar şi la serviciile unui profesor de sport. Există un salon dotat cu patru paturi, iar programul de tratament presupune odihnă, gimnastică medicală generală şi respiratorie, plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educaţie sanitară. Continuă să citești Salina Trotuş din Târgu Ocna