Rugăciunea – fibra vie a fiecăruia dintre noi…

fata_rugaciune_gir_prayCând viața e grea, când momentele triste îți tot dau târcoale, iar necazul nu te părăsește, există o soluție care sigur dă roade: ruga.  Înțelepții spun că în orice moment al vieții, fie el fericit sau trist, trebuie să ne rugăm, deoarece chiar ajută sau cel puțin, ne ajută să ne menținem pe poziție.  Rugăciunea e forța prin care obținem energie, acea energie de care avem nevoie pentru a supraviețui.

Deci, atunci când cazi, unica soluție e să privești în sus, să te rogi tainic și cu sufletul deschis către divinitate, apoi să te ridici și să înaintezi cu putere, să-ți continui drumul, dar de data asta, mai tare și mai încrezător. Rugăciunea e vocea inimii, iar această voce este foarte puternică dacă e sinceră; această voce e sacră și ajunge sus dacă e rostită cu speranță. Cred cu tărie, în acest circuit al rugăciunii: ea pornește de jos, de la cineva care strigă după ajutor, apoi prinde formă acolo sus, se materializează și inevitabil se întoarce înapoi la cel ce a trimis-o, pentru a se împlini, pentru deveni realitate.

Continuă să citești Rugăciunea – fibra vie a fiecăruia dintre noi…

Mănăstirea Moldoviţa

manastirea_moldovitaUn punct de referinţă în panopticul spiritualităţii creştine româneşti, Mănăstirea Moldoviţa, glorioasă prin tumultosul său trecut istoric, a străjuit de-a lungul veacurilor hotarul nordic al Moldovei.

Originea acestui monument înscris pe lista patrimoniului cultural mondial Unesco este învăluită în mister, întrucât nu se cunoaşte cu certitudine de când data vechea ruină lângă care a fost înălţat noul edificiu religios. Totuşi, tradiţia pomeneşte de existenţa acesteia în timpul voievozilor Muşatini. Atestările documentare din perioada anilor 1402-1410 menţionează despre prima construcţie din piatră, cu hramul Buna Vestire. Astfel, în timpul paşnicei domnii a lui Alexandru cel Bun, Mănăstirea Moldoviţa a fost ocrotită, rezistând până la sfârşitul secolului al XV-lea, moment în care se prăbuseşte datorita unei alunecări de teren. De altfel, la mică distanţă de râul Ciumarnei, unde a existat odinioară o bisericuţă de lemn, nu departe de construcţia actuală, pot fi observate şi astăzi ruinele ruinele celei mai vechi biserici de piatra de pe tărâmul Moldovei.

Petru Rareş, manifestând acelaşi gust artistic ca tatal său, Ştefan cel Mare, din dorinţa de a exista o continuitate a acestei mănăstiri, iniţiază în 1532 ctitoria aşezământului actual, păstrând acelaşi hram religios. În plus, acesta împrejmuieşte mănăstirea cu ziduri şi turnuri de apărare, conturând imaginea unei mici fortăreţe. Pe vechea fundaţie, episcopul Efrem de Rădăuți pune bazele, între anii 1610-1612, casei egumenice (clişarniţa), în intenţia de a păstra odoarele bisericii şi de a întemeia o şcoală de copişti şi miniaturişti, continuând astfel opera culturală a succesorului său. Continuă să citești Mănăstirea Moldoviţa

Naşterea Maicii Domnului ̶ sărbătoare a alinării

icoanaEu? Îndrăgostită iremediabil de atingerea suavă a soarelui de septembrie, ce-mi scaldă duios dimineţile reci… O bucurie nouă se zbate între malurile sufletului meu, purtându-mi grăbit paşii acestei zile de taină prin aerul spintecat de fiorii clopotelor vestitoare. Din înalt, frământări de aripi răspândesc ecouri ce mă deşteaptă din noaptea gândurilor mele. Sunt îngeri ce înalţă pe zâmbete de nori sfioase cânturi de laudă pentru aceea mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii.

În valuri de tămâie se împleteşte magia rugăciunii, întreaga suflare creştină veselindu-şi sufletul în celebrarea deschiderii unui destin sfânt  ̶  Naşterea Maicii Domnului. Tronuri cereşti şi domnii pământeşti tresaltă astăzi în imnuri de slavă şi rugăciune către Fecioara cea Neîntinată şi Preafericita Născătoare a Mirelui Ceresc.

Continuă să citești Naşterea Maicii Domnului ̶ sărbătoare a alinării