Am înţeles că azi o să cunosc un tip deştept şi interesant (că deh, fără de calităţile astea nu ai cum să pretinzi a-mi mişca degetul pe tastatură ca să scriu despre tine), pentru care se merită să sacrific două ore de sedentarism „delicios” în favoarea unei invitaţii la cafea, ce se cheamă, pretenţios, interviu. Las la birou radiaţiile monitorului şi înfrunt avec courage lumina zilei, că mă cheamă datoria la o ţâră de socializare şi n-aş vrea să scap vreodată de aşa sarcină grea. Pe drum aflu că Jean acesta e super-cunoscut, le are tare cu istoria, şi se pricepe la evaluat oamenii! Perfect, nici n-am emoţii, mai ales că nu ne despart decât… vreo 60 de ani, cam aşa. Deci, mă întâlnesc, practic, cu o „bibliotecă”, căci la cei 88 de ani ai săi, domnul profesor Ioan Ciută e, vorba aia, doxă, frăţioare!
Etichetă: Romania
Valea Uzului – oaza drumeților
Puțină lume știe despre Valea Uzului și atracțiile turistice care fac cinste numelui. Aici a fost construit primul baraj din România.
Se crede că, în urmă cu un secol, această zonă era plină în adâncuri de zăcăminte de aur, acestea fiind extrase în cele 3 mine din zonă.
Istoria barajului însă, datează din perioada 1965-1973 când s-a realizat construcția acestuia. Barajul de la Valea Uzului măsoară o înălțime de 84 metri și o lungime de 507 metri. Primul baraj cu contraforți din România și al doilea în Europa de acest fel.
Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită
România are multe atracții turistice care te ademenesc și te provoacă să pornești la drum. Uneori nu știi ce să alegi, unde să ajungi și ce să faci, pentru că lista e atât de mare, încât n-are ajunge o vară ca să o parcurgi. Dar vara asta mergem sigur la Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău. De ce? Pentru că acolo o să învățăm ce înseamnă etnografie și istorie și, mai mult decât atât, o să învățăm să o valorificăm și înțelegem.
Muzeul Viei și Vinului este un muzeu din Hârlău, a cărui activitate este coordonată de Muzeul Etnografic din Iași și este singurul muzeu viticol din Moldova. Acesta cuprinde zece săli. Să le parcurgem treptat, dar fără prea multe detalii, căci vom „anula” surpriza pe care vizitatorul ar trebui să o aibă la prima vedere!
Primele trei săli reprezintă legătura dintre vin și evenimentele importante din viața cuiva: botezul, nunta și înmormântarea. Astfel, o cameră este dedicată nașterii copiilor, una dedicată ritualului nunții și ultima – ritualului înmormântării. Toate aceste camere ilustrează tradiții și obiceiuri moldovenești, precum și superstiții legate de vița de vie.
Continuă să citești Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită
Clujul rămâne de neuitat
Clujul matinal este atât de liniștit, încât ai putea să-ți auzi bătăile inimii. Clujul matinal este foarte răcoros, ceea ce te face să cauți soare, mult soare. Și la Cluj chiar e mult soare.
Când am coborât din tren și am plecat spre Strada Horea, am mers zgribuliți pe lângă clădirile vechi și pe lângă mașinile adormite. Soarele abia răsărea și se zărea de după blocuri, zâmbindu-ne și ademenindu-ne. Ne opream la câte o intersecție să ne încălzim și mergeam mai departe. Spre bucuria mea, am dat și de Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, lângă care m-am oprit și pe care am admirat-o.
Am staționat la Casa Țărăncuței să luăm micul dejun: plăcințele ca la mama acasă! Mi-aș bea cafeaua de dimineață zilnic acolo. Personal ospitalier, prăjituri și plăcințele excepționale, muzică tradițională și atmosferă ca într-un sătuc cu 5 clădiri în care toți se cunosc și-s fericiți.
La Maramureş, unde liniştea te provoacă să zâmbeşti
România este, în general, o ţară pitorească şi cu un trecut bogat. Oriunde vei ajunge, vei auzi o istorioară legată de teritoriul acela, una mai interesantă decât cealaltă. Fiecare locşor are un farmec al său şi fiecare îţi suplineşte necesităţile de călător într-un mod cu totul deosebit, astfel, încât nu poţi să faci altceva decât să revii constant în România.
O istorie este a Maramureşului. Este una verde, sănătoasă şi plină de viaţă. O poveste frumoasă a unei regiuni din România care adună turişti din întreaga lume. Te-ntrebi, poate, de ce? De ce e atât de specială zona asta? Nimic mai simplu. Îţi explic.
De obicei, călătoriile te obosesc. Şi fizic, şi spiritual. Vrei să vezi cât mai multe, să reuşeşti să faci şi poze, şi să afli lucruri noi. Să guşti din mâncarea tradiţională şi să-i descoperi şi povestea. La Maramureş te duci atunci când vrei să te odihneşti într-o călătorie. Oricâte atracţii turistice vei vizita, te vei scălda într-o linişte molipsitoare şi, desigur, satisfăcătoare. Pentru că pământurile maramureşene te fură şi te ascund în adâncurile lor, ca să simţi până-n măduva oaselor armonia şi pacea care le domină. Acolo nu oboseşti. Acolo-ţi mulţumeşti sufletul care de atâta timp tânjea la o călătorie în sânul naturii. Iar Maramureşul, având şi munţi, şi râuri, şi păduri, este destinaţia perfectă. Dar, pe lângă toate astea, are şi o mulţime de alte atracţii turistice care merită să fie văzute.
Acestea sunt unele dintre ele:
Mănăstirea Bârsana – la mănăstirea asta domină o linişte care-ţi provoacă fiori (de bine!) din cap până-n picioare. Ajungând acolo, îţi dai seama că este exact locul în care trebuie să fii, să îi savurezi liniştea şi frumuseţea. Mănăstirea mai are şi un muzeu plin cu icoane. Icoane foarte vechi, icoane pictate pe sticlă şi lemn, dar şi cruciuliţe şi prosoape. Astfel, ai posibilitatea să afli mai multe despre regiune şi despre cultura maramureşeană.
Biserica Peri – Ei, pe asta chiar trebuie să o vezi! N-ai cum să o ratezi! Ştii de ce? Pentru că Biserica Peri este cea mai înaltă biserică din lemn din Europa. Fascinant, nu? Se poate chiar şi urca la baza turlei, care are aproape 78 metri, ca să te simţi şi tu „la înălţime”!
Muzeul Satului Maramureş – acesta chiar este o bogăţie a Maramureşului. Vezi de toate: ştergare lucrate manual, oale, polonice, unelte de lucru şi multe alte lucruri legate de gospodărie. Ba mai mult, ocazional se porneşte moara de apă ce se află în afara muzeului satului.
Mocăniţa – Ei, de Mocăniţă cred că s-a auzit peste tot. Unde altundeva, dacă nu la Maramureş cu Mocăniţa? Turul cu Mocăniţa durează în jur de 5 ore (poate că-ţi pare mult, dar după ce vor trece orele acestea, o să-ţi pară rău c-au fost atât de puţine!). Mocăniţa merge încet, cu 10 km/h, deci ai şi posibilitatea să faci cât mai multe poze şi guşti din peisaje.
Cimitirul vesel de la Săpânţa – Oare cum ar putea un cimitir să fie vesel?! La Maramureş se poate! Acesta se află în centrul comunei, la biserica parohială, cuprinzând în jur de 800 de monumente de artă populară, fiecare având o semnificaţie unică. Lângă cimitir se află şi muzeul cu acelaşi nume. De ce se numeşte Cimitirul Vesel? Se spune că meşterul cimitirului, Ioan Stan Pătraş, prin unicitatea crucilor şi monumentelor funerare, a încercat să înlocuiască tristeţea care vine odată cu moartea şi a „desenat” cimitirul în culori frumoase, picturi şi sculpturi originale, care, combinându-se, oferă acestuia un aspect mai pozitiv.
Ei bine, acestea sunt destinaţiile care m-au impresionat pe mine şi le recomand cu toată căldura. Desigur, mai sunt multe altele care aşteaptă să fie vizitate şi care vor să te cucerească numaidecât. Deci, nu ezita. Ai ce vedea. Poţi să combini frumosul cu utilul pentru sufletul şi trupul tău, căci, după ce vei părăsi Maramureşul, te vei simţi vindecat de toate tristeţile şi problemele şi îţi vei savura viaţa aşa cum n-ai mai făcut-o niciodată până atunci!
Mihaela Guțu
Alte forme de învăţământ din România
Învăţământul pentru românii din afară ţării şi pentru străinii în România: românii din afară ţării şi străinii pot urmă cursuri la toate nivelurile învăţământului: primar, gimnazial, liceal, post liceal, universitar, post universitar. Înscrierea la studii a cetăţenilor străini se realizează de un serviciu specializat din cadrul Direcţiei Generale Relaţii Internaţionale și Europene a Ministerului Educaţiei Naţionale de unde se pot procura formulare de studii.
Condiţii de înscriere pentru cetățenii străini
Înscrierea la studii a cetăţenilor străini se face fără concurs sau cu concurs de dosare, pentru toate nivelurile. Cei care doresc să se înscrie la studii de artă, arhitectură sau educaţie fizică şi sport trebuie să fie declaraţi admişi în urmă unor probe de aptitudini. Admiterea la doctorat se face în urmă unui examen oral (colocviu) a cărui scop este verificarea modului de cunoştinţe al candidatului. Se pot urma studii de doctorat prin corespondenţă în limbi de circulaţie internaţională. Se organizează studii prin corespondenţă în domeniul economic, agronomic, sportiv, unde se pot înscrie cetăţeni străini care doresc să-şi finalizeze studiile. În general cetăţenii străini îşi încep studiile în România printr-un curs preparator de învăţare a limbii române de specialitate şi de aprofundare a cunoştinţelor. Candidaţii care au cunoştinţe de limba română pot începe direct studiile după un examen de verificare a cunoştinţelor.
Acte necesare pentru înscrierea cetățenilor străini
1. Copie autentificată a certificatului de studii pentru ultimul nivel de studii. pentru studiu universitar – diplomă de bacalaureat. pentru studiu postuniversitar – diplomă de licenţă şi notele obţinute pe parcursul studiilor superioare.
2. Copie autentificată a certificatului de naştere şi două fotografii 3×4 cm. La sosirea în România candidatul trebuie să prezinte diploma de studiu în original vizată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de Ambasada României din ţara respectivă.
Țara Românească (Valahia)
Ţara Românească (Ţara Rumânească, Valahia, Ungro-Vlahia, Wallachia, Valacchia etc.) este un stat feudal românesc, creat la începutul sec. XIV între Carpaţi, Dunăre, Siret şi Milcov.
Primul domn al Țării Româneşti a fost Basarab I, care, prin victoria de la Posada (1330) asupra regelui Ungariei, a consacrat independenţa ţării, consolidată în timpul lui Vadislav I (Vlaicu) şi desăvârşită odată cu domnia lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), când Ţara Românească cunoaşte întinderea teritorială maximă. A două jumătate a sec. XIV şi sec. XV au fost marcate de eroicele lupte duse de Mircea cel Bătrân, Dan I, Vlad Ţepeş pentru apărarea independenţei ameninţate de expansiunea otomană.
La mijlocul sec. XVI, Ţara Românească a recunoscut suzeranitatea Imperiului Otoman, dar rămâne un stat autonom, în schimbul plăţii tributului. La sfârşitul secolului XVI, Mihai Viteazul (1593-1601) a reluat războiul antiotoman, obţinând un şir de victorii asupra turcilor, dintre care cea mai importantă la Călugăreni (1595), reuşind apoi (în 1600) să unească sub autoritatea lui cele trei ţări române (Ţara Românească, Transilvania, Moldova). Continuă să citești Țara Românească (Valahia)
Opera română – scurtă istorie a Operei Naţionale Române
Tradiţia teatrului liric românesc numără mai mult de două secole. Încă din 1772, la Bucureşti, era semnalată prezenţa unei trupe de operă. În 1836, concertul de sfârşit de an, dat de elevii Şcolii de Muzică şi Declamaţie, atragea atenţia nu doar asupra frumuseţii muzicii de operă ci şi a unor tinere talente precum Eufrosina Vlasto, care avea să facă o carieră internaţională. În cea de a două jumătate a secolului al XIX-lea mulţi alţi interpreţi români şi-au câştigat celebritatea pe renumite scene ale lumii. Faima unor interpreţi ca Elena Teodorini, Haricleea Darclee, Margareta Iamandi-Nuovina, Zîna de Nori, Grigore Gabrielescu, Dimitrie Popovici Bayreuth s-a creat într-un spaţiu cultural care a inclus Scala din Milano, Opera din Paris, Metropolitan-House sau Opera din Petersburg.

Tradiţia teatrului liric românesc numără mai mult de două secole. Încă din 1772, la Bucureşti, era semnalată prezenţa unei trupe de operă. În 1836, concertul de sfârşit de an, dat de elevii Şcolii de Muzică şi Declamaţie, atragea atenţia nu doar asupra frumuseţii muzicii de operă ci şi a unor tinere talente precum Eufrosina Vlasto, care avea să facă o carieră internaţională. În cea de a două jumătate a secolului al XIX-lea mulţi alţi interpreţi români şi-au câştigat celebritatea pe renumite scene ale lumii. Faima unor interpreţi ca Elena Teodorini, Haricleea Darclee, Margareta Iamandi-Nuovina, Zîna de Nori, Grigore Gabrielescu, Dimitrie Popovici Bayreuth s-a creat într-un spaţiu cultural care a inclus Scala din Milano, Opera din Paris, Metropolitan-House sau Opera din Petersburg.
Continuă să citești Opera română – scurtă istorie a Operei Naţionale Române