Elemente de predare a muzicii în cadru nonformal în România și în Statele Unite ale Americii

Educația nonformală a fost definită de către J. Kleis drept “orice activitate educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul  notării  în  catalog,  disciplină  impusă, efectuarea temelor)”.

Educația informală reprezintă acele procese educative nesistematice, neorganizate, nesubordonate unor obiective şi finalităţi explicite, care au influență asupra individului. Această poate reprezenta produsul experienţei de viaţă a subiectului.

Influenţele informale semnificative sunt cele din mass-media, din familie (exemplul părinţilor, atitudinile manifestate de ei), influenţele grupurilor de prieteni, colegi, dar, nu în ultimul rând, diferite instituţii culturale (muzee, teatre, biblioteci etc), religioase, politice ş.a.

În cazul României, educația nonformală se desfășoară în cea mai mare parte la nivel instituțional de stat (Palate și cluburi ale copiilor, case de cultură, centre culturale, etc.) sau privat (școli și cluburi particulare, asociații culturale, fundații, etc.). Educația nonformală tinde să fie mai bine dezvoltată din punct de vedere al ofertelor educaționale la nivel preuniversitar.

În cazul Statelor Unite ale Americii, educația se împarte în formală, informală și nonformală, ca și în România, însă sensul acestor noțiuni este ușor diferit de România.

Motivul este că educația informală și nonformală înseamnă o educație de tip privat, dar și finanțată de stat și diferite organizații guvernamentale, aceasta din urmă fiind de multe ori orientată către copii, tineri și adulți din medii defavorizate.

Educația muzicală nonformală din România, indiferent dacă este de stat sau privată, are loc în instituții sau cluburi/asociații/organizații unde de cele mai multe ori, profesori cu educație muzicală sunt angajați să predea o multitudine de ramuri și genuri ale disciplinei muzicale: muzică vocală, muzică instrumentală, cor, orchestra, muzică clasică, ușoară, populară, jazz, etc.

Firește că există și excepții când unii auto-intitulați „profesori” sunt angajați să predea muzică la nivel privat, în realitate aceștia fiind simpli amatori care cunosc un instrument învățat „după ureche” sau care au învățat muzică într-un cadru informal, lipsit de baza solidă de cunoștințe și deprinderi, dar și de sistemul metodologic adecvat unei astfel de activități didactice.

În acest articol voi pune accent pe experiențele și observațiile personale acumulate în Statele Unite ale Americii și mai puțin pe analiza educației muzicale nonformale și informale din România, cunoscute deja de majoritatea celor familiarizați cu acestea.

Continuă să citești Elemente de predare a muzicii în cadru nonformal în România și în Statele Unite ale Americii

Cascada Buciaș și cascada Fata Moartă, două din frumusețile ascunse ale României

Buciaș este o cascadă din ţară mai puţin cunoscută de către turişti. Cascada se găseşte în Rezervaţia Naturală Buciaș din judeţul Bacău. Căderea de apă se află mai sus de Mănăstirea Caşin, mănăstire ctitorită la jumătatea secolului al XVII-lea. Lăcaşul de cult se află la aproximativ 25 de kilometri de Oneşti.

Cascada are o înălţime de aproximativ 15 metri şi este cea mai mare cădere naturală de apă din judeţul Bacău. Aceasta este formată de Râul Buciaș înainte de a se vărsa în Râul Caşin şi de a forma Cheile Cașinului. Turiştii care ajung în zonă trebuie să ştie că localnicii îi spun Cascadei Buciaș şi cascada Zimnicioara.

Cascada Buciaș FOTO onestiul.ro

La cascada Buciaș se ajunge din satul Scutaru, aflat pe DJ 115, la circa cinci kilometri de mănăstirea Caşin. Din satul Scutaru se urcă pe drumul forestier circa o oră până la cabana Buciaș. De aici şi până la cascada Buciaș mai este de mers încă jumătate de oră. În apropierea cascadei se află și o păstrăvărie cu un nume care iese din tipare: ”Înţărcătoarea”.

Crescătoria de păstrăvi o întâlnim la vărsarea pârâului Zboinea în Caşin. Tot în această zonă întâlnim şi un aşezământ monahal, Schitul Buciaș – schit de călugări având hramul Sfântului Gheorghe. Pe versanţii Măgurii Cașinului, vizitatorii pot admira capra neagră, specie protejată şi una dintre cele mai valoroase din fauna ţării noastre.

Povestea tristă a cascadei Fata Moartă

Pentru a ajunge la Cascada Fata Moartă, se pleacă din Onești, pe DJ 115, spre Mănăstirea Cașin și apoi, mai departe, spre satul Scutaru. În total, de la Onești până la Scutaru, sunt cam 15 kilometri, apoi încă patru pe un drum forestier bine întreținut.

Continuând deplasarea în amonte, după aproape doi kilometri, ajungem la o intersecție de la care, după alți 2,3 kilometri parcurși pe drumul din stânga, ajungem la Cascada Fata Moartă. În aceste locuri istoria se împletește cu legendele, câteva dintre acestea fiind amintite de Ioan Missir în volumul „Fata Moartă”.

Numele cascadei Fata Moartă este un emoționant jurnal de front, o tulburătoare cronică de război, o carte de notații și mărturisiri, scrise la persoana întâi, aparținând unui om care s-a aflat nemijlocit pe front, în linia întâi a câmpului de bătălie.

Cascada Fata Moartă FOTO urbanbacau.ro

Fata Moartă, pentru cei care sunt de prin părțile locului, este o legendă tristă, dar adevărată. Pe muntele Fata Moartă şi-a dat viaţa pentru ţară în toamna anului 1916, locotenentul Alexandru Florescu din Ploieşti. Trupele lui cuceriseră muntele ocupat de duşmani printr-o ofensivă teribilă, înaintând pieptiș de-a lungul coastei muntelui.

Când a fost încercuit de trupele inamice, a refuzat să se predea. A căzut doar după o crâncenă luptă la baionetă. Scrisoarea de înştiintare a morţii eroului a fost trimisă soţiei lui, Victoria. Locotenentul își doarme azi somnul de veci alături de alți 8.000 de viteji în cimitirul eroilor din Mănăstirea Cașin.

Pentru cei care au luat parte la luptele din preajma Cașinului, denumirea Fata Moartă a devenit simbolul unei și mai mari drame: “Pentru noi combatanții – spune Ioan Missir – este o dâră de sânge tânăr și curat; este locul unde trunchiurile copacilor, retezați de uraganul artileriei, poartă schije și gloanțe, unde fiecare brazdă e însemnată. Pentru cei rămași acasă, Fata Moartă este locul către care a zburat gândul reîntoarcerii celui drag plecat pe front, prefăcut în cimitir, unde soți, frați ori părinți au închis ochii pentru totdeauna”.

Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Ouă încondeiate de PașteSărbătoarea de Paște este cea mai mare sărbătoare a românilor creștini. În cadrul acestei sărbători sfinte, oamenii laudă Învierea lui Hristos. Sărbătoarea Învierii își are etimologia în cuvântul ebraic pesah care înseamnă trecere. Trecerea lui Iisus Hristos din moarte în nemurire, și după al cărui model creștinii cred că vor învia la următoarea venire a lui Hristos.

Această sărbătoare implică un set de obiceiuri și tradiții care individualizează și crează un specific în calendarul românilor.  Pregătirile pascale inițiază obiceiuri încă de la lăsatul secului, dar în rândurile de mai jos vom vorbi exclusiv despre obiceiurile la români care au loc în pragul Învierii și după.

Continuă să citești Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Muzeul Brukenthal din Sibiu

Palatul_Brukenthal_din_SibiuBrukenthal – un cuvânt cu o conotație istorică puternică și deosebită, la fel cum este și Muzeul Brukenthal, situat în centrul istoric al orașului Sibiu, deschis în 1817. Acesta este deosebit și prin faptul că este, totodată, și cel mai mare muzeu din Sud – Estul Europei.

Palatul Brukental este construit de Samuel von Brukenthal  în stilul barocului târziu și e situat în Piața Mare, fiind construit între anii 1778-1788. Palatul Brukenthal a fost construit după modelul palatelor vieneze, pentru a-i servi drept reședință oficială baronului Brukenthal și pentru a fi spațiul în care acesta să-și păstreze colecțiile.

Continuă să citești Muzeul Brukenthal din Sibiu

Zona turistică a Făgăraşului

Cetatea Fagaras 2
Cetatea Făgăraș – Sursa aici

Făgăraș este un municipiu în Județul Brașov, situat în depresiunea cu același nume, pe partea stângă a Oltului, la altitudinea de 430 m. Municipiul Făgăraș era populat la recensământul din 2011 de , 30.714 locuitori.

Veche așezare românească, atestată ca oraș în 1413, a fost în stăpânirea domnitorilor din Țara Românească până în 1452. Ca formațiune statală prefeudală, Voievodatul Făgăraș a fost constituit în sec. IX-X, fiind menționat în documente sub numele de Țara Făgărașului în sec. XIV si XVI. De asemenea, este menționat ca Terra Blachorum (Țara românilor) în 1222, iar ca Terra Făgăraș în 1372. În sec. XVI și XVII, orașul îndeplinește și funcția de scaun superior de judecată. Continuă să citești Zona turistică a Făgăraşului

Jazzul românesc și personalitățile sale

Rândurile pe care le veți parcurge se doresc a fi, mai ales, o invitație adresată celor ce nu au cunoscut încă frumusețea jazzului, de a pătrunde în lumea sa mirifică. Este un univers aparte, ce poate oferi celui care îl înțelege mari satisfacții estetice, spirituale. Aceste însemnări se doresc a fi o pledoarie pentru jazz.

La început au fost „Băieții fierbinți” sau „The Hot Chaps”, tinerii reuniți la sfârșitul anului 1925 sub bagheta lui Emil Berindei, sosit nu de mult din Londra. În timpul studiilor de Politehnică, urmate în capitala Angliei, Emil Berindei cântase (la saxofon) în formația lui Jack Hylton și, reîntors în țară, devine primul pionier al jazzului românesc. Ascultată de compozitorul Mihail Jora, care era în acei ani director muzical la Radiodifuziune, The Hot Chaps este chemată să cânte la începutul anului 1926 în studio, programele radiofonice la care a participat fiind considerate astăzi actul de adopție al jazzului în România.

În anii următori, Emil Berindei a fost nelipsit din emisiunile muzicale ale radioului, ca dirijor al bigbandului „Jazzul telefoanelor”, ca instrumentist fiind cotat a fi fost spiritul tutelar al generației de saxofoniști din anii `20.

În perioada 1960-1970, s-a afirmat Ștefan Berindei, un excelent saxofonist, compozitor, aranjor și șef de formație care a participat la realizarea celor mai valoroase înregistrări Radio, TV sau „Electrecord”, făcând parte din formații valoroase cum au fost „Freetet-ul” Richard Oschanitzky, Cvintetul „București”.

Revenind la jazzul dintre cele două Războaie Mondiale, trebuie menționat numele lui Teodor (Teddy) Cosma, pianist și dirijor care s-a impus prin autenticitatea stilistică a improvizațiilor, prin ținută, prin calitatea pe care o instaura în tot ceea ce realiza, ca pianist, ca dirijor al orchestrei Radio (1934-1940).

O sală de recitaluri mult frecventată în perioada interbelică – Dalles – a prilejuit publicului vremii și audierea muzicii de jazz, printre cei care au concertat aici numărându-se pianistul, compozitorul, aranjorul și șeful de formație Edmond Deda. Acest nume este important și pentru faptul de a fi legat de apariția primului Conservator de jazz din România (1941-1948), la care au predat personalități ale muzicii noastre: Ion Dumitrescu, Teodor Rogalski, Victor Iusceanu și Sergiu Malagamba.

În anii de după război, a apărut generația reprezentată de Imre, Prisada, Ampoițan, Meraru, Răducanu, Mândrilă, muzicieni care au afirmat capacitatea competitivă a jazzului românesc la festivalurile internaționale.

Generația afirmată după anii `70 numără muzicieni de valoare, printre care Ion Baciu Jr., Eugen Tegu, Liviu Butoi, Garbis Dedeian, instrumentiști ce s-au remarcat în cadrul festivalurilor de jazz.

Un nume mai des întâlnit pe parcursul acestor însemnări este cel al lui Richard Oschanitzky, personalitatea cea mai pregnantă a jazzului românesc. El a fost cunoscut ca jazzman, compozitor, aranjor, orchestrator, dirijor.  Oschanitzky a demonstrat o uimitoare prolificititate, lista lucrărilor sale incluzând sonate, lieduri, lucrări vocal-simfonice de amploare, concerte, multă muzică de film, aranjamente, piese de muzică ușoară. Ceea ce impresiona în primul rând la Oschanitzky era profunda cultură muzicală, cunoașterea temeinică a tot ce s-a creat mai valoros în muzică de-a lungul timpului.

Această perioadă a anilor `70 se înscrie în sfera free-jazzului, manieră pe care Oschanitzky a abordat-o cu „Freetet”-ul său. Deși câțiva ani mai târziu denunța acest free generalizat în care ai senzația că toată lumea caută notele și nu le găsește, Oschanitzky a realizat câteva lucrări valoroase, care rămân și astăzi neîntrecute: „Entorsă”, „Neurasia”, „T 8”, sunt titluri reprezentative pentru concepția muzicianului care înțelegea să organizeze chiar și în limitele free-ului materia sonoră.

Una din lucrările mai puțin cunoscute ale acestei perioade, „Ochii”, se constituie din îmbinări și dezbinări de culori și efecte sonore ce crează un univers aparte, decantări de esențe ce dau densitate materiei sonore. Lucrarea aceasta devine însă mai mult decât free, un colaj în care se resimt aluzii la Bach, integrat contextului muzicii concrete.

Piesele, lucrările de jazz mai ample, cântecele de muzică ușoară pe care le-a scris Oschanitzky pot fi considerate și acum, după atâtea decenii de la crearea lor, capodopere, rămase neîntrecute de nimeni.

 

Tudor Chelariu

Mâţişorii – Otilia Cazimir

A ieşit răchita-n drum.
Ce-o mai fi şi asta, oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum?…

Cu mlădiţele plecate,
Stă pe loc şi se socoate:
S-ar întoarce – nu mai poate,
S-ar ascunde –
N-are unde!

I-e ruşine de copii,
Ca din mugurii-aurii
I-au ieşit, în loc de flori…
Mâţişori!

Comuna Bȃrsӑneşti, judeţul Bacӑu – aşezarea geografică, limitele și resursele utile

Aşezarea matematică

Teritoriul comunei Bârsăneşti se află situat în România în partea central-sud-vestică a judeţului Bacău, la intersecţia paralelei de 46˚20’ latitudine nordică cu meridianul de 26˚40’ longitudine estică. Mai exact este cuprinsă între paralela de 46˚17’10” latitudine nordică în sud și paralela de 46˚25’13”latitudine nordică în nord, precum şi între meridianul de 26˚36’56”longitudine estică în vest și meridianul de 26˚44’56”longitudine estică în est.

Se desfăşoară pe aproximativ 9’ şi 3” în latitudine şi pe 8’ în longitudine. Fusul orar standard pentru Bârsanesti este UTC/GMT+2.

În 2014, ora de vară este valabilă de la 30 Mar 2014 până la 26 Oct 2014.

Continuă să citești Comuna Bȃrsӑneşti, judeţul Bacӑu – aşezarea geografică, limitele și resursele utile