Arhive Roman - Pagina 2 din 4

Viața pe un peron

“Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…”

Octavian Paler își începe cartea cu un citat din Wilhelm von Humboldt: „Modul în care un om își acceptă destinul este mai important decât însuși destinul său.” De aici pornește întregul roman. E un roman despre destin, despre cum te trezești într-o bună zi fugind de propriul tău destin și te trezești singur într-o gară pustie, gustând din traiul pe un peron.

Continuă să citești Viața pe un peron

Maria Manoliu-Manea – lingvista americană cu rădăcini românești

O țară este bogată, nu prin suprafața de necuprins sau prin bogățiile naturale pe care le posedă, ci prin oamenii deosebiți pe care-i naște și care-i cântă numele prin lume.

România e o țară care a pornit în lume nenumărate personalități cu renume mondial, care au spus cu mândrie că le e român sângele ce le pulsează prin vene și că oricât de atrăgătoare și dragă nu le-ar fi o altă țară, gândurile îi poartă de cele mai multe ori pe aceste meleaguri mioritice.

Maria Manoliu-Manea este și ea o fiică a neamului care-și poartă prin lume patria lipită de suflet.

Maria Manoliu Manea - "Structuralismul Lingvistic" (1973) — Maria Manoliu Manea – „Structuralismul Lingvistic” (1973)

Născută în 1934 la Galați, Maria Manoliu-Manea, lingvist american de origine român s-a simțit încă de mică pătrunsă de dragostea pentru graiul matern, atât de dulce, cald și mângâietor, numai bun de uns pe suflet.

Urmându-și vocația, absolvește Colegiul „Notre Dame de Sion”, a Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Galaţi, iar în 1955 Facultatea de Filologie din Bucureşti.

Și-a dedicat întreaga activitate culturii scrisului, fiind redactor la ESPLA între anii 1955-1957.

În 1967, lingvista de origine română își ia doctoratul în litere cu o teză despre Sistematica substitutelor din româna contemporană standard. Dar, nu s-a oprit aici, continuându-și specializarea în filologie hispanică la Malaga, Spania.

Continuă să citești Maria Manoliu-Manea – lingvista americană cu rădăcini românești

Biserica „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Tămăşeni – o punte între sacru şi profan

Crezul într-o existență dincolo de lucrurile palpabile este cel care ne ancorează în virtutea moralității. Indiferent de numele pe care îl poartă divinitatea călăuză, credința într-o forță superioară este cea care ne ghidează rațiunea în luarea deciziilor comportamentale.

Fiind într-o scurtă drumeție în Municipiul Roman, echipa EduSoft a poposit şi într-o localitate care poartă în istoria ei confruntarea dintre cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Alexăndrel și Bogdan. Satul Tămășeni, situat la 8 km de orașul Roman este o încântare a simțurilor.

Biserica Romano-Catolică, „Sfânta Fecioară Maria, Regină” se ridică de mai bine de jumătate de veac din mijlocul caselor puzderie, îngrijite, ce emană un aer occidental. O comună total diferită de unele surate, care zac în mizerie și dezordine.

Comuna Tămășeni, în componenţa căreia intră şi satul Adjudeni, impresionează prin ordinea și curățenia care te pândesc la fiecare colț de stradă. Iar dacă sătenii sunt atât de gospodari, cum poate arăta biserica lor, decât impunătoare și maiestuoasă?

Continuă să citești Biserica „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Tămăşeni – o punte între sacru şi profan

Cuplul Otilia-Flelix – un traseu al devenirii

Romanul Enigma Otiliei al lui George Călinescu a fost publicat în anul 1938, aducând în atenția publicului livresc o panoramă a societății bucureștene din prima jumătate a secolului al XX-lea. George Călinescu este cel care se arată adeptul romanului de factură clasic-realistă, Enigma Otiliei putând fi încadrat în tiparul romanului balzacian atât prin structură, cât și prin construcția personajelor. Călinescu schițează o impresionantă galerie de personaje ce se înscriu pe de o parte, în tipologii, dar au, pe de altă parte, și o componentă modernă.

Romanul Enigma Otiliei este construit pe o temă în spiritul realist, acțiunea derulându-se pe două planuri: pe de o parte, lupta pentru moștenirea lui moș Costache și pentru înlăturarea Otiliei Mărculescu (temă ce a fot dezvoltată în literatura universală de Balzac), iar pe de altă parte, dezvoltarea personalității lui Felix Sima, ultimul plan conferind romanului caracterul de bildungsroman.

Relațiile care sunt construite între protagoniști au menirea de a-i caracteriza indirect. Conform specificului romanului realist, modalitățile de caracterizare sunt: legătura cu mediul, portretul direct, amănunțit, ce înrămează personalitatea personajelor într-o anumită tipologie. Continuă să citești Cuplul Otilia-Flelix – un traseu al devenirii

La templul cuvintelor

Într-o zi caniculară, în care cei mai mulţi tânjesc după răcoarea unui cocktail cu umbreluţă pe marginea unei piscine, noi am căutat relaxarea în cel mai fain loc din Roman. Căci spuneţi voi de nu e fiţă să ai acces într-o bibliotecă încă nedeschisă publicului! Ehe, ia nu mai visaţi la bikini, ci puneţi mâna pe-o carte, căci într-însa sălăşluieşte înţelepciunea cu care puteţi ieşi la agăţat, domnilor! Luând în calcul ăst sfat înţelept, m-am prefăcut şi eu că cei 22 de ani ai mei nu-mi mână gândurile la distracţie, ci la desfătare întru cultură… Mi-am făcut curaj cu două shot-uri de apă, şi-am tras de urechi filoloaga din mine, să păşească finuţ în templul cuvintelor.

Continuă să citești La templul cuvintelor

Crâmpei de prospeţime în Roman

Se subţie ceaţa gândurilor sub o lumină dulce. Pe mantia primăverii se disting înfocat pigmenţi de viaţă, prelinşi din soarele tare al verii ce-şi revarsă începuturile. E-o prospeţime parfumată care se joacă-n atmosferă, captând firicele de aer fierbinte, ce ne alunecă zglobiu pe piele. Zâmbeşte ochiul pivind un dans al nuanţelor, clipind ştrengar când aleargă să-l îmbrăţişeze razele. Nu-i leagăn mai pur decât iarba crudă, frunza leneşă, ori petala cea fină care îşi rezemă culorile dulci de verdele întins al naturii. Cine vine aici îşi linişteşte sufletul, slobozindu-şi păsurile, căci lumea e îmbâcsită de probleme, şi se sufocă spiritul fără de aer curat. A luat omul natura lui Dumnezeu şi a modelat-o pentru sine după nevoi, trudind să creeze oaza odihnei lui: parcul.

Continuă să citești Crâmpei de prospeţime în Roman

Mircea Eliade – un istoric al religiilor de importanță mondială

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907 , Bucureşti – d, 22 aprilie 1986, Chicago) este unul dintre cei mai importanți istorici literari ai culturii românești și nu numai. Eliade a ocupat funcția de profesor la universitatea din Chicago începând din 1957, fiind titular al catedrei de istoria religiilor şi a devenit din 1966 cetăţean american, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.

Mircea Eliade este autorul a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice, care au fost traduse în 18 limbi. A fost numit post – mortem membru al Academiei Române, în 1990.

Fiul lui Gheorghe Eliade şi al Jeanei Eliade, s-a născut la Bucureşti, unde după şcoala primară urmează studiile liceale la Colegiul Spiru Haret, învăţând alături de Arsavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica şi Barbu Brezianu. Continuă să citești Mircea Eliade – un istoric al religiilor de importanță mondială

Maitreyi și Allan – protagoniștii unei iubiri tulburătoare

Operele lui Mircea Eliade ilustrează două tendințe, care formează un întreg univers epic. Pe de o parte este ,,experiența”, trăirea intensă a realității, iar pe de altă parte este ,,fantasticul” în care se oglindește ,,experiența sacrului”.

Din prima tendință, a autenticității și a experienței, face parte ,,Maitreyi”, un roman modern de analiză psihologică. Romanul a apărut în anul 1933 și s-a bucurat de un real succes, fiind apreciat atât de lumea criticii, cât și de public, în țară și în străinătate.

De ce este un roman al experienței? Tocmai pentru că fructifică trăirile personajelor care sun părtașe la experiențe definitorii pentru caracterul și viața lor. Sursa de inspirație a romanului o constituie povestea de dragoste trăită de autor alături de fiica profesorului și gazdei sale Dasgupta, din India.

Jurnalul personal al acestuia vor sta la baza construirii operei epice. Însuși Eliade mărturisește acest aspect în ,,Memorii”, cu mențiunea că realitatea a fost camuflată în roman, modificând atât numele și ocupațiile anumitor personaje, cât și finalul întâmplării narate. Continuă să citești Maitreyi și Allan – protagoniștii unei iubiri tulburătoare