1 decembrie 1918 este dată la care a avut loc Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, moment în care s-a realizat Unirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei de nord cu România, realizându-se idealul românilor din toate timpurile, crearea statului naţional unitar român. Ziua de 1 Decembrie este Ziua naţională a României, din 1990.
Vezi Primul război mondial ,Istoria românilor, Revoluția din 1848 în Țările române!
Organizarea iniţialăDenumirea teritoriului locuit în antichitate de populaţia geto-dacă, corespunzând aproximativ teritoriului locuit apoi de români. Geţii erau organizaţi în puternice uniuni de triburi răspândite pe întreg spaţiul Carpato-Dunărean. Aceştia opun rezistenţă lui Alexandru cel Mare în 335 i.Hr.. Conduşi de Dromichete, obţin victorii asupra suveranului macedon Lisimah. Alt conducător, Oroles, lupta împotriva bastarnilor din nordul Carpaţilor răsăriteni.
Până spre sfârşitul secolului 18 artele plastice în Ţările Române urmau două tradiţii distincte: cea bizantină (cele două state româneşti şi zona ortodoxă reprezentată de românii din Transilvania) şi cea occidentală (zonele din Transilvania locuite de saşi, maghiari, secui şi zona Banatului locuită de şvabi). Această divizare, chiar mai strictă în artă decât în arhitectură, unde interferenţele stilistice erau chiar frecvente, a fost cauzată de rigorile programelor inconografice impuse de religie, deşi, în unele biserici ortodoxe din Transilvania, se pot observă clar lucrări influenţate de curentele occidentale (picturile în stil gotic din biserica satului Strei, în prezent în Judeţul Hunedoara, datând din secolul 14). Existenţa unei tradiţii bizantine vechi a fost dovedită de înflorirea picturii murale în Valahia în secolul 14.
Picturile de pe pereţii bisericilor princiare din Curtea de Argeş, realizate între 1362-1366, constituie una din cele mai impunătoare compoziţii de tip mural bizantin din secolul 14 şi un model pentru pictorii murali din Ţările Române şi Transilvania, integrată într-o adevărată şcoală de pictură. Pe lângă trăsăturile (modele arhetip şi canoanele imobile contemplative) împărţite în mod obişnuit cu întreagă lume est ortodoxă, pictura românească – pictura murală, miniaturile, gravurile liturgice, lucrările arginate sau aurite (Cele patru evanghelii realizate de Gavriil Uric în 1429, primul pictor român cunoscut, care este acum în Biblioteca Bodleiana din Oxford) – are trăsăturile ei specifice. Frescele din Valahia secolului 16, dar mai ales excepţionalele picturi exterioare care decorează pereţii mănăstirilor din Bucovina, Moldova de nord (Voroneţ – 1547; Moldoviţa – 1532-1537; Suceviţa – 1582-1598), prin compoziţia lor armonioasă, bine echilibrata relaţie între întreg şi detalii, strălucirea culorilor reprezintă ultima epocă înfloritoare în istoria picturii bizantine după căderea Bizanţului.
Cultura română are etosul ei propriu, generat de cadrul geografic şi istoric al evoluţiei sale. Curente aparţinând unor arii şi tradiţii culturale distincte s-au întrepătruns, simultan şi succesiv, în acest context. Singurii credincioşi creştini ortodocşi printre popoare latine şi singurulul popor latin în spaţiul ortodox estic, românii au păstrat în mod tenace rădăcinile lor romane şi au încercat din greu să o armonizeze cu ortodoxismul, pentru a transformă „insularitatea” etnică într-un dialog fecund cu celelalte culturi.
Revoluția a fost pregătită de dezvoltarea forţelor de producţie şi de lărgirea pieţei interne; apariţia şi dezvoltarea burgheziei, pe de o parte, menţinerea relaţiilor feudale şi a privilegiilor boiereşti, existenţa suzeranităţii turceşti (în Ţară Românească şi Moldova) şi a stăpânirii habzburgice (în Transilvania), pe de altă parte, au fost factorii determinanţi ai intensificării luptei de eliberare socială şi naţională. Larga participare a maselor (mai ales ţărăneşti), precum şi revendicările formulate au determinat caracterul burghezo-democratic al revoluţiei din Ţările Române.
Începutul desfăşurării evenimentelor revoluţionare din ţările române l-a făcut mişcarea revoluţionară din Moldova (martie) repede înăbuşită. Nevoiţi să se exileze, fruntaşii revoluţiei au formulat în emigraţie programul revoluţiei („Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” şi „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”) în care, pe lângă problema împroprietăririi ţăranilor se punea şi problema creării statului naţional român.
La începutul şcolii româneşti de chimie – recunoscută pe plan mondial că valoroasă – se remarcă Petru Poni şi Constantin I. Istrati. Aceştia sunt, de fapt, fondatori ai şcolii româneşti de chimie, cercetători ai bogăţiilor naturale ale ţării (petrolul, sarea etc.). După cel de Al doilea război mondial, în chimie Costin D. Neniţescu şi colaboratorii săi dezvoltă şcoală de chimie organică, rezolvând numeroase probleme al industriei chimice şi abordând probleme teoretice de însemnătate.
Şcoala românească de biologie este recunoscută peste tot în lume ca fiind foarte valoroasă. În biologie avem nume de savanţi ca: Traian Săvulescu, Gh. Ionescu Siseşti (întemeietorul Institutului de cercetări agronomice), doctorul Constantin Levaditi, unul dintre fondatorii inframicrobiologiei. În biologie au defașurat o activitate de cercetare şi popularizare dr. N. Leon (parazitologie), Grigore Antipa (hidrobiologie), St. C. Michailescu, P. Bujor, Dimitrie Voinov (citologie), Em. Teodorescu, Ion Borcea s. a.
Emil Racoviţă a creat în 1907 biospeologia. După 1944, în biologie se realizează monografiile florei şi faunei ţării, Traian Săvulescu a publicat lucrări valoroase de fitopatologie. Continuă să citești Biologi români
România deține pioneratul în diferite domenii ale știintei și tehnicii. De pildă în aviație îi putem numi pe T. Vuia, A. Vlaicu și H. Coandă, în fiziologie pe N. Paulescu, în fizică pe D. Hurmuzescu etc. Despre aceștia și despre altii puteți afla în rândurile ce urmează:
– Anghel Saligny (1854-1925) – A folosit în 1884, pentru prima dată în lume, betonul armat în
construcția silozurilor. A proiectat în 1888 și a condus construcția celui mai lung pod metalic peste Dunăre din Europa de atunci, la Cernavodă (1890-1895). La lucrările de amenajare a Portului Constanța a folosit multe soluții tehnice originale.
– Dragomir Hurmuzescu (1865-1954) – fizician. A construit electroscopul Hurmuzescu la care a folosit dielectrina, izolator inventat de el, preum și unul dintre primele dinamuri cu voltaj mare. A contribuit la introducerea radiodifuziunii în România (Vezi Media romaneasca!) și a avut multe lucrări în domeniile electricității, radiațiilor X etc.
– Nicolae Paulescu (1869-1931) – Fiziolog. A făcut cercetări originale asupra structurii și fiziologiei splinei, mecanismelor de producere a fibrei, fiziologiei normale și patologice a pancreasului endocrin. A descoperit insulina, publicând în 1921 rezultatele cercetărilor sale privind izolarea unui hormon pancreatic, pe care l-a denumit pancreatină. A elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei și a făcut studii importante asupra acestei glande.
