Grădina Zmeilor, rezervaţia naturală geologică şi peisagistică unică în Europa

Grădina Zmeilor este comparată cu mult mai cunoscuta Meteora din Grecia și chiar dacă nu are dimensiunile impresionante ale acesteia, compensează prin legendele pe care localnicii le transmit prin viu grai de generații. Și-a dobândit numele Grădina Zmeilor în 1970, până atunci fiind numită Dumbrava, pentru că era o zonă împădurită, sau Chieturi, pentru că acolo se încheia pădurea.

Rezervația naturală geologică şi peisagistică este situată la marginea localităţii Gâlgău Almaşului, din comuna sălăjeană Bălan şi este un ansamblu neregulat de stânci, formate aici prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din dealul Închieturi. Vântul şi ploaia, îngheţul iernii şi binevenitul dezgheţ al primăverii au format, apoi, cele mai bizare forme: coloane, metereze, poduri, ciuperci, unele având înălțimi de peste 10-12 metri.

FOTO cartitaplimbareata.ro

Continuă să citești Grădina Zmeilor, rezervaţia naturală geologică şi peisagistică unică în Europa

Vulcanii noroioși – o rezervație naturală unică în România

Sursa aici:
Sursa aici:

Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici pot fi găsiți în Subcarpații de Curbură, în localitatea Berca, din județul Buzău. Sunt singurii vulcani noroioși miniaturali din Europa, a căror existență se datorează erupțiilor de gaze din pământ.

În zonă sunt cunoscuți sub numele de pâcle, iar asemănarea lor cu vulcanii adevărați este desul de mare. Deși procesele care au loc la nivelul lor sunt similare, ceea ce îi diferă este compoziția care este antrenantă spre suprafață. În locul lavei mistuitoare, aceste mici conuri aduc la suprafață nămol și apă.

În urma unor cercetări efectuate în zonă pentru descoperirea unor surse de petrol, în anul 1867, vulcanii noroioși au fost descoperiți de francezul H, Cognand. Aceste cratere în miniatură au fost declarate în 1924 rezervație naturală. Continuă să citești Vulcanii noroioși – o rezervație naturală unică în România

Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa – un loc binecuvântat

Cascada_BeusnitaParcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa asemenea Pacului Național Retezat, Parcului Național Semenic Cheile-Carașului sau Parcului Național Cheile Bicazului – Hășmaș etc. este o arie protejată de interes național, începând cu anul 2000. Parcul se află în sud-vestul României, în județul Caraș-Severin. Zona naturală se întinde pe osuprafață de 36.758 ha, la sud de Munții Aninei.

Aria naturală cuprinde Cheile Nerei și cursul pârâului Beu (Lacul Dracului, Cascadele Beușniței, lacul Ochiul Beului, Cascada Șușara). Parcul Național cuprinde șase rezervații: Cheile Nerei-Beuşniţa,Valea Ciclovei-Ilidia, Cheile Suşarei, Bigăr, Liciovacea, Ducin. În această zonă s-a creat o natură virgină, tocmai din dorința de a proteja speciile rare de animale, valoarea științifică a anumitor elemente din acest spațiu etc.

Lacul Dracului este unul dintre obiectivele turistice fantastice din această zonă. Reflectând o culoare albastră-verzuie sau violet-neagră(în funcție de propagarea razelor soarelui) lacul carstic s-a format prin prăbușirea tavanului peșterii alăturate. Continuă să citești Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa – un loc binecuvântat

Parcul Național Retezat – un ținut fermecat cu privire albastră

Retezat
Sursa aici

Parcul Național Retezat, situat în județul Hunedoara a fost înființat în anul 1935 de către Profesorul Alexandru Borza și Emil Racoviță. Parcul este cunoscut ca arie naturală protejată de interes național și internațional, datorită faptului că este recunoscută din anul 1979 ca Rezervație a Biosferei.

Acest parc a fost constituit, tocmai din dorința de a proteja și conserva anumite elemente naturale de o valoare aparte în ceea ce privește flora,  fauna, hidrologia, geologia, peisagistica etc. Parcul se întinde pe o suprafață de 38.138 ha din Masivul Retezat – Godeanu.

Aici întâlnim 20 de vârfuri cu o altitudine de peste 2000 de m și peste 80 de lacuri glaciare (printre care  Lacul Bucura – cel mai mare lac glaciar din țară), de aici mai fiind denumit și un tărâm cu ochi albaștri.  Continuă să citești Parcul Național Retezat – un ținut fermecat cu privire albastră

Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

Caras_riverParcul Național Semenic – Cheile Carașului se situează, în sud – vestul României, în județul Caraș-Severin și face pate din spațiile protejate de interes național. Situat în sudul Platoului Semenic, parcul, care se întinde pe o suprafață de 36.214 ha cuprinde zece rezervații/monumente ale naturii: Rezervaţia Cheile CaraşuluiRezervaţia Cheile GârlisteRezervaţia Buhui-MargaritașRezervaţia Izvoarele CaraşuluiRezervaţia Izvoarele Nerei, Rezervaţia Bârzaviţa, Rezervaţia GroposuRezervaţia Pestera BuhuiRezervaţia Pestera ComarnicRezervaţia Pestera Popovaţ.

Munții Semenic și Munții Aninei reprezină o suprafață naturală montană care înglobează o gamă variată de specii, atât la nivelul faunei cât și a florei. Continuă să citești Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș – un monument al naturii protejat

Parcul Național Cheile Bicazului - HșmașParcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș se întinde pe o suprafață de 6575 de ha, fiind o arie protejată de interes național, ce se află în zona grupei centrale a Carpaților Orientali. Pe această suprafață, care intră în administrația județelor Harghita și Neamț, se găsesc elemente geologice, geomorfologice, palentologice, botanice și peisagistice, precum și faunistice ale căror valoare sunt protejate prin lege.

În acest perimetru sunt incluse rezervațiile naturale: Cheile Bicazului; Lacul Roșu; Cheile Șugăului; Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică – Hășmașul Negru și Avenul Licaș. Teritoriul parcului se potrivește întocmai cu sinclinalul Masivului Hășmaș, peste care se suprapune o serie de sedimente din era mezozoică.  Continuă să citești Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș – un monument al naturii protejat

Peninsula Kaliakra – Golful Bolata

În aer plutea miros de aventură. Penultima zi de şedere cerea atingerea punctului culminant al vizitei în Bulgaria, căci spiritul nostru însetat de viaţă tot râvnea la experienţe de neuitat. Am vrut o zi mai altfel, un loc cum rar ţi-e dat să vezi. Şi aşa am ochit unul în care greu ti-e dat să şi ajungi, că doar ce-i mai bun în viaţă se obţine prin mult efort.

Aţi auzit de Peninsula Kaliakra? Cetate a dacilor, denumită de greci „bun adăpost” (Kali Akra), a găzduit pe vremuri capitala Despotatului Dobrogei şi schitul făcut de nişte călugări în peşterile din faleză. Potrivit legendei, 40 de fecioare au ales aici libertatea cu preţul morţii, aruncându-se în mare pentru a se salva de turcii care asediaseră locul. Impregnat cu spiritualitate şi istorie, locul se compune din 3 obiective: Capul Kaliakra, Fortareata Kaliakra si Golful Bolata. Acest monument al naturii este astăzi o rezervaţie care se găseşte în nord-estul Bulgariei.

DSC_0836

Pentru că şi noi ne găseam deocamdată tot în nord-estul Bulgariei, ni s-a pus pata pe ceea ce părea a fi un must. O hartă de pe Google făcea distanţa să pară scurtă în ochii noştri aventuroşi, aşa că ne-am pus la somn, convinse că a doua zi, moarte-coapte, ne dăm check-in la Kaliakra. Dar când vreodată s-a potrivit socoteala de acasă cu cea din târg?

A doua zi dimineaţă, patul părea un loc mai sigur decât nişte stânci calcaroase cu vedere spectaculoasă. Locul acesta, aflat la 35 de km distanţă de Balcic, atârna cam greu în buzunarele noastre, căci nu-i chip să ajungi la el decât cu maşina personală pe care noi nu o aveam. Şi cum un taxi nu e o idee bună pentru drum lung, deja ne vedeam sărind peste mult-doritul nostru punct culminant direct la plecarea acasă. Şi, din nou, când vreodată s-a potrivit socoteala de acasă cu cea din târg?

Peste jumătate de oră Claudia primeşte un apel interesant. Mă uit la ea şi îmi zâmbeşte enigmatic: „Pregăteşte-te!” Să mă pregătesc pentru ce, pentru o nouă repriză de somn poate… Nimic mai greşit. Se pare că distinsa familie Lupu avea să mă adopte pentru o zi. Părinţii şi fratele Claudiei bătuseră în mare secret drumul până la Balcic, ca să ne scoată spiritul de aventură din impas. Şi aşa, punctul nostru culminant ajunsese la propria lui culme, căci deodată ne pricopsiserăm şi cu maşină personală, şi cu o gaşcă sănătoasă. Bogdaproste şi hai la drum!

Gabriela_Alexandru_Claudia

Iată-ne ajunşi la Kaliakra, mai mult din intuiţie decât din bună orientare, căci Bulgariei probabil îi place misterul şi a crezut că-l poate dobândi ascunzând indicatoarele de drum. Crezând mai întâi că ne-am oprit într-o dezamăgitoare pustietate, înaintăm câţiva paşi, ca să ne convingem de eşec. Când…

DSC_0795

Inaintea ochilor ni se dezavaluia Golful Bolata. Nişte ziduri stâncoase îşi păzeau mândre cetatea edenică, ascunzând de ochi străini un colţ de paradis. Ce spectacol al naturii ne era dat să vedem! Seninul cerului se oglindea în apa limpede a unui mic golf. Un calm pogorât din rai răsuna dulce, invitând la dans nişte valuri ce se mişcau lin, sărutând nisipul de pe ţărm… Cărămiziul prăfuit al stâncilor picta frumos tabloul feeric şi marea sclipea sub soarele ale cărui raze se transformau în diamante la atingerea apei. Eram într-o oază de împlinire sufletească ce umplea inima de emoţie, făcând timpul să stea în loc. Întreaga lume şi mersul obişnuit al lucrurilor păreau acum un ţinut îndepărtat şi absurd…

DSC_0803

Inima cerea şedere permanentă, dar, cum mintea e mereu în conflict cu poftele ei, ne-a împins spre un apăsător rămas-bun, forţându-ne să părăsi Kaliakra mai repede decât am fi dorit. Nu am apucat să ne bucurăm de toate minunile locului, căci stâncile ce stau străjeri deasupra mării nu se înduplecă să-şi dezvăluie uşor bogăţiile, păzindu-le ca pe nişte fecioare ce nu-şi arată oricui frumuseţea.

Gabriela Tăbăcaru

DSC_0816

Povestea Baltata

Mare, soare, distracţie, agitaţie. Toate bune şi frumoase. Dar până şi de prea mult bine se plictiseşte omul la un moment dat. Şi cum ne place diversitatea, iar în Bulgaria am tot dat de ea până acum, ne-am gândit că ar fi frumos să păstrăm ritmul şi să vânăm următorul obiectiv.

baltata 1Noi auziserăm de o anume Rezervaţie Baltata, pe care se presupunea că o găsim la Albena. Aşa că, tipic turiştilor, ne-am pus pe întrebat în stânga şi-n dreapta, în speranţa obţinerii unor indicaţii. Primul răspuns a fost un dat din umeri plin de incertitudine: “Baltata?! Rezervaţie?! Nu… Nu ştim. “ Curios lucru, ne-am zis, oare nu pronunţăm noi bine? Nu ne-am lăsat descurajate, ci am ochit un alt localnic, adaugând de această dată un strop de culoare gesticulară:  “Rezervaţia Baltata…? Bal-ta-ta…?” Acelaşi răspuns negativ ne-a rănit auzul. Măi să fie, pai dacă oamenii locului nu ştiu de un loc aşa important precum o rezervaţie naturală, înseamnă că nu există. Cum altfel s-ar putea explica?!

Căldura moleşitoare începea să ne sufoce optimismul, făcând din gândul plecării acasă cea mai tentantă opţiune. Niciun indicator, niciun alt turist care să pară a căuta acelaşi loc, niciun localnic care să ştie despre ce vorbim; deja ne simţeam ca nişte spiriduşi căutând comoara de la capătul curcubeului. Treceam alene pe stradă cu o voinţă sfârşită, făcându-ne datoria de a încheia cum se cuvine căutarea, ca să plecăm acasă resemnate. Când, în loc de capătul curcubeului, am dat de capătul unei poteci, iar în loc de spiriduşi, am început să ne simţim ca Alice în Ţara Minunilor.

Continuă să citești Povestea Baltata