Etichetă: rezervatie naturala

În aer plutea miros de aventură. Penultima zi de şedere cerea atingerea punctului culminant al vizitei în Bulgaria, căci spiritul nostru însetat de viaţă tot râvnea la experienţe de neuitat. Am vrut o zi mai altfel, un loc cum rar ţi-e dat să vezi. Şi aşa am ochit unul în care greu ti-e dat să şi ajungi, că doar ce-i mai bun în viaţă se obţine prin mult efort.

Aţi auzit de Peninsula Kaliakra? Cetate a dacilor, denumită de greci „bun adăpost” (Kali Akra), a găzduit pe vremuri capitala Despotatului Dobrogei şi schitul făcut de nişte călugări în peşterile din faleză. Potrivit legendei, 40 de fecioare au ales aici libertatea cu preţul morţii, aruncându-se în mare pentru a se salva de turcii care asediaseră locul. Impregnat cu spiritualitate şi istorie, locul se compune din 3 obiective: Capul Kaliakra, Fortareata Kaliakra si Golful Bolata. Acest monument al naturii este astăzi o rezervaţie care se găseşte în nord-estul Bulgariei.

Pentru că şi noi ne găseam deocamdată tot în nord-estul Bulgariei, ni s-a pus pata pe ceea ce părea a fi un must. O hartă de pe Google făcea distanţa să pară scurtă în ochii noştri aventuroşi, aşa că ne-am pus la somn, convinse că a doua zi, moarte-coapte, ne dăm check-in la Kaliakra. Dar când vreodată s-a potrivit socoteala de acasă cu cea din târg?

A doua zi dimineaţă, patul părea un loc mai sigur decât nişte stânci calcaroase cu vedere spectaculoasă. Locul acesta, aflat la 35 de km distanţă de Balcic, atârna cam greu în buzunarele noastre, căci nu-i chip să ajungi la el decât cu maşina personală pe care noi nu o aveam. Şi cum un taxi nu e o idee bună pentru drum lung, deja ne vedeam sărind peste mult-doritul nostru punct culminant direct la plecarea acasă. Şi, din nou, când vreodată s-a potrivit socoteala de acasă cu cea din târg?

Peste jumătate de oră Claudia primeşte un apel interesant. Mă uit la ea şi îmi zâmbeşte enigmatic: „Pregăteşte-te!” Să mă pregătesc pentru ce, pentru o nouă repriză de somn poate… Nimic mai greşit. Se pare că distinsa familie Lupu avea să mă adopte pentru o zi. Părinţii şi fratele Claudiei bătuseră în mare secret drumul până la Balcic, ca să ne scoată spiritul de aventură din impas. Şi aşa, punctul nostru culminant ajunsese la propria lui culme, căci deodată ne pricopsiserăm şi cu maşină personală, şi cu o gaşcă sănătoasă. Bogdaproste şi hai la drum!

Iată-ne ajunşi la Kaliakra, mai mult din intuiţie decât din bună orientare, căci Bulgariei probabil îi place misterul şi a crezut că-l poate dobândi ascunzând indicatoarele de drum. Crezând mai întâi că ne-am oprit într-o dezamăgitoare pustietate, înaintăm câţiva paşi, ca să ne convingem de eşec. Când…

Inaintea ochilor ni se dezavaluia Golful Bolata. Nişte ziduri stâncoase îşi păzeau mândre cetatea edenică, ascunzând de ochi străini un colţ de paradis. Ce spectacol al naturii ne era dat să vedem! Seninul cerului se oglindea în apa limpede a unui mic golf. Un calm pogorât din rai răsuna dulce, invitând la dans nişte valuri ce se mişcau lin, sărutând nisipul de pe ţărm… Cărămiziul prăfuit al stâncilor picta frumos tabloul feeric şi marea sclipea sub soarele ale cărui raze se transformau în diamante la atingerea apei. Eram într-o oază de împlinire sufletească ce umplea inima de emoţie, făcând timpul să stea în loc. Întreaga lume şi mersul obişnuit al lucrurilor păreau acum un ţinut îndepărtat şi absurd…

Inima cerea şedere permanentă, dar, cum mintea e mereu în conflict cu poftele ei, ne-a împins spre un apăsător rămas-bun, forţându-ne să părăsi Kaliakra mai repede decât am fi dorit. Nu am apucat să ne bucurăm de toate minunile locului, căci stâncile ce stau străjeri deasupra mării nu se înduplecă să-şi dezvăluie uşor bogăţiile, păzindu-le ca pe nişte fecioare ce nu-şi arată oricui frumuseţea.

Gabriela Tăbăcaru