Munca presupune uneori eforturi deosebite, ce necesită o anumită maturitate psihică şi dezvoltare fizică prielnică, ceea ce copiii nu deţin îndeajuns. În ciuda faptului că putem admite că un anumit copil corespunde unei condiţii fizice prielnice pentru muncă, din punct de vedere psihic acesta nu deţine cu siguranţă un grad atât de înalt de dezvoltare încât să înfrunte stresul şi să-si asume responsabilităţile specifice unui angajat. Respectarea unor norme, încadrarea activităţii între limite stricte, supunerea la un anumit ritm de muncă, conform unor reguli precise, nu constituie aspecte compatibile cu personalitatea unui copil.
Strict profesional vorbind, un copil se află, de asemenea, în imposibilitatea de a deţine o calificare necesară unui anumit post. Pe lângă efortul intelectual solicitat de locul de muncă, este desigur nevoie de experienţă, un copil nefiind pregătit în acest sens; acestuia nu i se poate cere un cumul de cunoştinţe şi aptitudini pe care el nu a avut încă timpul şi oportunitatea să le dobândească. Continuă să citești Munca: benefică sau nu pentru copii?
Temele pentru acasă, un subiect controversat atât pentru elevi cât și pentru profesori. Știm deja că elevii nu aprobă această metodă, pentru ei fiind doar responsabilități inutile care îi ține ocupați și stresați înafara orelor de curs.
