Cu fiecare început de iarnă, luna decembrie ne aduce mreaja sărbătorilor religioase, care ne preschimbă tristețea în bucurie, bătrânețea în tinerețe, adultul din noi într-un copil, frigul în căldură, verdele într-un alb imaculat.
Să zică cineva că nu așteaptă Crăciunul! Să zică cineva că nu așteaptă pe Moș Crăciun!
Pentru că aceste sărbători ne umplu casele, dar, mai ales inimile, de magie, iar an de an ne bucurăm alături de oameni dragi sub miros de portocale, de brad, sub clinchet de clopoței și voci care nasc colinde frumoase sub geam, la ușă, în gând sau la telefon.
Pe 25 decembrie, românii de bună credință sunt toți invitați la ziua lui Iisus, când Acesta împarte har pe la fiecare casă și lumini pogoară din Ceruri peste noi. Seara asta e cea mai binecuvântată dintre toate. Și dacă Dumnezeu e cel care se așază cu noi la masă, o masă îmbelșugată, sufletele sunt mai greu de umplut. De ele trebuie să avem grijă noi, cei care decidem dacă îl primim pe Marele oaspete în casa noastră.
Construit la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1816, Conacul Manuc Bei este un monument de arhitectură aflat în raionul Hâncești din Republica Moldova, care are o istorie bogată.
Istoria Conacului Manuc Bei începe cu negustorul și diplomatul Manuc-Emmanuel Mîrzoian, armean de naționalitate, care s-a mutat din orașul românesc Sibiu la Chișinău și a cumpărat moșia Hâncești. Chiar dacă conacul a fost construit de către fiul și nepotul lui, acesta îi poartă numele. Cei doi au înălțat un castelul în stil franțuzesc, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.
Construcția palatului a durat mai bine de trei ani, iar a întregului conac aproape un secol. Domeniul conacului constă, de asemenea, din Castel Vânătoresc, casa administratorului imobilului (Casa vechilului), locuințe pentru servitori, grajduri, bucătăria de vară și o biserică. Din păcate, biserica, ce era construită în stil armenesc, nu s-a păstrat până în zilele noastre. În compoziția conacului intrau, de asemenea, un iaz și două havuzuri – unul în fața palatului, iar al doilea între palat și casa lui Ioniță Iamandi. Inițial, toate clădirile moșiei se uneau cu palatul prin galerii de sticlă. Astăzi însă, conacul include doar câteva edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare și Turnul de veghe.
Palatul lui Manuc
În anul 1881, celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi a fost cel care a proiectat și a construit Castelul vânătoresc, înconjurat de turnuri, de grădina de iarnă și de un mic parc. Cercetătorii cred că dinspre palat pornesc tuneluri lungi, unul dintre care ar străbate, cică, întregul Hâncești. Câteva dintre aceste galerii au fost dezgropate, porțiunile acestor pasaje subterane servindu-le drept beciuri locuitorilor din Hâncești.
Fiind trecut prin timp, conacul a avut mult de suferit. În anul 1944 castelul a fost grav avariat în urma bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după care conacul a trecut în proprietate sovietică, fiind restaurat și transmis în gestiunea Colegiului de Construcție din localitate. Însă, după cutremurul din 1986 conacul a fost extrem de avariat și Colegiul a fost mutat în altă clădire. La începutul anilor 1970 a început restaurarea Castelului Vânătoresc, iar mai târziu a fost transformat în Muzeul Istorico-etnografic, având mai mult de 20 de mii de exponate, mai multe încăperi cu diverse tematici, la parter fiind obiecte din perioada sovietică, câte ceva despre Grigori Kotovski (un fost conducător militar și activist politic comunist din Basarabia), dar şi porturi populare de prin secolul al XIV-lea.
Daune aduse palatului principal în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
Restul clădirilor continuau să se distrugă, deși în anul 1993 moșiei i-a fost atribuit statutul de monument de arhitectură. Abia în anul 2011, moșia a fost înconjurată de un zid de beton, deși pe teritoriul acesteia se putea ajunge cu ușurință. Clădirea palatului arăta distrusă și extrem de avariată, în special fațada, același lucru se putea spune și despre Casa Vechilului și casa lui Ioniță Iamandi. Acest monument de arhitectură nu era decât niște construcții ruinate care nu avea practic nici un viitor.
Restaurarea conacului lui Manuc Bei
Efectuarea unor săpături temeinice pe teritoriu în anul 2013 a constituit motivul primordial pentru lucrările de restaurare a moșiei, care au început în anul 2014 în urma unui proiect de finanțarea din partea Uniunii Europene.
Conform planului, lucrările de restaurare trebuiau finalizate în august 2015, dar acest termen a fost deja de două ori amânat din cauza dificultăților neprevăzute în subsolul clădirii și descoperirea, în urma săpăturilor, a unor noi obiecte, în special, a unei băi turcești, precum și din cauza faptului că partea moldovenească nu a onorat totalmente finanțarea conform contractului.
Lucrările de renovare au durat aproape doi ani, însă rezultatul a fost pe cinste. Palatul a fost renovat în stil renascentist, păstrând luxul și eleganța în care a trăit familia renumitului boier. În palat au fost restaurate dormitoarele, sălile pentru petreceri, sufrageriile și birourile.
Mai multe obiecte de mobilier au fost aduse din Odessa, unde Manuc Bei mai avea un palat. O altă parte din mobilier a fost confecționată în Italia, după câteva modele originale. Pentru a reda din nou în detalii stilul autentic perioadei secolului XIX, au muncit peste 60 de specialişti, atât meșteri din Moldova, cât și din România.
Astăzi Conacul Manuc Bei se bucură de zeci de vizitatori zilnic, din toate colțurile țării, dar și de peste hotarele acesteia, iar autoritățile speră că monumentul va deveni una dintre cele mai atractive destinaţii turistice din țară.
Colega noastră Cătălina Budurin a suprins câteva imagini frumoase cu copii din Ştefăneşti, raionul Floreşti, din Republica Moldova. Din acest oraş au plecat patru fete minunate, care au cucerit Statele Unite ale Americii cu o aplicaţie mobilă, realizată în AppInventor. Mai multe despre succesul celor patru fete din Ştefăneşti ne vorbeşte aici chiar una dintre participantele la competiţia mondială Technovation Challenge 2014, Tatiana Moraru. Ce e mai frumos decât copilăria?
Prof. univ. dr. Сonstantin Gaindric este un matematician și informatician din Republica Moldova, doctor habilitat, membru correspondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova, cercetător științific principal al Institutului de Matematică și Informatică al Academiei de Științe a Republicii Moldova și director de onoare al acestui institut.
Gaindric este originar din satul Zăicani, raionul Rîșcani, Republica Moldova. În anul 1962 își face studiile la Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului Pedagogic de Stat ,,Aleco Ruso’’ din Bălți. În decursul anilor 1964-1966, Constantin Gaindric a fost stagier la Institutul Central Economico-Matematic al Academiei de Științe a URSS. Totodată, din anul 1964 până în anul 1967 este și angajat al Institutului de Matematică cu Centrul de Calcul al ASM, ca laborant superior, cercetător științific.
Românii au înțeles un lucru: bogățiile minerale moștenite de la natură trebuie valorificate așa cum se cuvine, iar generozitatea lui Dumnezeu se traduce în acea treime din apele termale ale continentului pe care ni le-a dat nouă. Neuitând faptul că Natura ne oferă excepţii pentru fiecare regulă, excepția Transilvaniei este, cu siguranță, Complexul Balnear Băile Figa, Beclean.
Una din aleile Stațiunii
Băile Figa, Beclean, un favor european pentru români
Deja de șapte ani consecutivi, românii din întreaga țară se răsfață, petrecându-și vacanțele pe tărâmurile Transilvaniei. Asta și datorită faptului că din 2010, în Județul Bistrița-Năsăud, în al cărui oraș de reședință, Beclean, localitatea Figa, s-a inaugurat un complex balnear. Acest proiect, finanțat cu ajutorul unor fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene, se întinde pe o suprafață de 15 hectare și este construit la o distanță deglijabilă de orașul Beclean – doar 3 km. Zona este una dumnezeiască, datorită pădurilor care înconjoară stațiunea. În ceea ce privește panorama ale cărei peisaje mirobolante impresionează profund, aceasta constituie un motiv aparte pentru a alege destinația dată, când vine vorba de o vacanță memorabilă. Ca un magnet pentru turiștii străini sunt și proprietățile apei sărate, dar și ale nămolului ce constituie o porție de sănătate de neînlocuit.
Vedere din Parcul Balnear
Servicii prestate
Așa cum am mai spus, de șapte ani, zona Beclean reprezintă o atracție deosebită pentru turiști, iar aceștia nu aleg la întâmplare această stațiune. Aici, oamenii au parte de aerul curat pe care pădurea îl oferă gratuit, iar verdeața naturii te face să te simți ca-n palma lui Dumnezeu, mai ales că liniștea este redată de cântecul păsărilor, plescăitul apei și adierea ușoară a vântului.
Pe de o parte, Băile Figa te invită să te relaxezi ca-n rai, iar pe de altă parte – să guști din elixirul care-ți remediază sănătatea corpului și a sufletului. Serviciile puse la dispoziție foarte variate atrag zilnic turiști din toate părțile lumii, cei care aglomerează sfărșiturile de săptămână. Astfel, sub cerul liber, înconjurat de terasele la care se servește din belșugul stațiunii, Bazinul cu apă sărată este străjuit de o mini-plajă de nisip, acolo de unde,pe șezlonguri, este așteptat soarele.
Bazinul de apă dulce
Mini aqua-land
Bazinul cu apă dulce și piscina acoperităa cărei lungimeatinge 18 metri, deschisă pe tot parcursul anului, constituie Mini aqua-land, atracția de top pentru copii. Pentru adrenalină și senzații tari, piscina este înconjurată de trei tobogane: Kamikaze, Concurs și Spirala, toate cu înălțimea ce nu depășește 10 metri, elementele dinamice ale acestora asigurând distracția pe cinste a celor mici. Toate acestea sunt amenajata în interiorul unui ambient, numit Clădirea SPA, construită în centrul complexului care mai dispune, de asemenea, de patru jacuzzi, un cabinet medical, o sală de fitness și altele de masaj.
Mini Aqua-Land
Tot la copii, s-au gândit cei de la Beclean, atunci când au creat un Râu Leneș, mai ales pentru cei care-și doresc să se relaxeze în adevăratl sens al cuvântului. Startul distracției începe, desigur, pe saltelele pneumatice, care le permit să plutească de-a lungul râulețului, cursul căruia parcurge un traseu jucăuș: înconjoară copleșitoarea plajă de nisip, șezlongurile și parcelele acoperite de iarbă.
Microbiștii și cei pasionați de tenis sunt atrași, în mod efectiv, de cele 3 Terenuri pentru sport amenajate cu gazon sintetic. Astfel, toată lumea își petrece timpul în cel mai plăcut mod, iar serile nemaipomenite nu pot fi repetate decât tot aici, la Beclean, încheind ziua pe note perfecte la un picnic, în parcul balnear pe care, pentru a-l admira, design-ul proiectului s-a gândit la montarea de podețe rustice peste un lac de apă dulce, pe malul căruia există băncuțe din lemn destinate persoanelor care preferă un loc mai dosit.
Unul din terenurile de tenis
Cascada, ce grandioasă poate fi uneori căderea. Valeriu Butulescu
Punctul de belvedere este cel mai apreciat loc din întregul complex balnear. Acesta presupune o cascadă de toată frumusețea, amenajată artifical, iar din acest punct turișii au ocazia să cuprindă cu ochiul ceea ce nu poate fi cuprins cu amândouă mâinile: parcul din brațele pădurilor ce-l înconjoară, iar de sus, acest decor idilic nu-ți dă pace până la viitoarea vacanță.
Puțini de peste oceanele planetei noastre cunosc răspunsul la o întrebare cât se poate de geografică, iar când sunt întrebați de Republica Moldova, mai că i-ar zice Cricova, Mileștii Mici sau să o creadă parte a vreunui stat din îndepărtata și influenta vecinătate. Totodată, puțini știu că despre această țară se poate vorbi așa cum se vorbește despre muzică, pentru că ea s-a născut acasă, în Moldova, la 1 martie, 1937, odată cu primăvara, în satul Mocra, îmbrăcând haina unui suflet, pe nume Eugen Doga.
Eugen Doga, compoitor din Republica Moldova
Probabil Doga vine de la prima notă de pe portativ, înainte de a se trage din Transnistria, dintr-un sătuc sovietic pe vremea aceea, îndrăgind muzica, practic, ca pe o mamă a lumii interioare, acea în care poate trece toate vămile, neavând hotar și limite.
A ajuns, astfel, în sufletele tuturor, datorită primului pas măreț de a absolvi școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău timp de patru ani la mijlocul secolului al XX-lea. Cel de-al doilea pas a fost Conservatorul de Stat și Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”, unde a studiat violoncelul și, respectiv, clasa de compoziție. Student fiind, își începe foarte devreme cariera de muzician în Orchestra Comitetului de Stat al R.A.S.S.M pentru Televiziune și Radiodifuziune, în calitate de violoncelist, pe care o va profesa timp de cinci. Se dedă artei predării, fiind profesor la școala de muzică al cărei absolvent a fost, „Ștefan Neaga”, carieră pe care o dedică următorilor alți cinci ani din viața sa.
Eugen Doga în tinerețe
Între timp, reușește să se afirme cu dexteritate în arta muzicală, acolo unde nu în zadar o făcea pe maestrul, pentru că urmează momentul său de glorie, când se afirmă pe scena internațională. Debutează în anul 1963, încă pe când era profesor și membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al R.S.S.M., cu un cvartet cu coarde. După ce și-a cucerit profesiunea, succesul îl cucerise și el, astfel urmându-l pretutindeni. Timpul și talentul îl transformă, apoi, în autorul unor lucrări de excepție, scriind muzică pentru filme, de estradă și de scenă, semnând, de altfel, și numeroase compoziții devenite șlagăre.
Eugen Doga, compozitor din Republica Moldova
„Primăvara omenească”, „Vocea omenească”, „Curcubeul alb” sunt cantatele care îi marchează cu aur cariera muzicală, servindu-i drept inspirație în crearea unei simfonii, cântece de estradă și pentru copii.
Avântul pe care-l cunoaște în domeniul filmografiei îl ridică pe culmile succesului, regăsindu-și numele printre cei mai renumiți compozitori cinematografi post-sovietici. Comedia Se caută un paznic reprezintă debutul muzicianului în arta filmografiei, la Studioul Cinematografic Moldova-Film, în 1967, compunând muzică pentru mai mult de 200 de filme: Singur în fața dragostei, Nunta la palat, Lăutarii, Șatra. Dulcea și tandra mea fiară este filmul pentru care Eugen Doga va scrie valsul ce va deveni, în 2014, una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX, ales de către UNESCO.
„Dulcea și tandra mea fiară”, secvență
Eugen Doga se face vinovat de dezvoltarea filmului de animație din Republica Moldova, realizând coloana sonoră pentru diverse pelicule, semnând totodată și muzica pentru o serie de spectacole, cum ar fi: Pe un picior de plai, Păsările tinereții noastre, Luceafărul ș.a.
Premii și titluri oferite artistului Eugen Doga
Încă din 1967, de pe când era profesor, i-a fost conferit titlul de Maestru Emerit al Artei din Moldova, Artist al poporului din R.S.S.M., iar în 1987 devine Artist al Poporului din U.R.S.S. Cu Premiul Ordonul Republicii și Omul Secolului XX (SUA) maestrul este decorat în anul 1997 și, respectiv, 1998, iar peste doi ani – cu Ordinul Steaua României, oferindui-se gradul de ofițer, în timp ce acum 9 ani, primește ordinul Pentru Merite în fața Patriei din partea Rusiei.
Eugen Doga și Vasile Iovu, 2007
De asemenea, în timp ce la Moscova i se conferă titlul de Doctor Honoris Causa, în Republica Moldova, anul 2007 este considerat „Anul Eugeniu Doga”.
Varietatea genurilor pe care Eugen Doga le abordează și le stăpânește cu lux dovedește faptul că în cosmologia muzicii, autorul de genialitate a cucerit un loc destinat unei stele, punându-și sufletul pe portativ, iar viața fiind un solfegiu. Emotivitatea pe care compozitorul o transmite prin fiecare vibrație sonoră comunică în toate limble, pentru fiecare ascultăror, indiferent de cultură, culoare, credință.
Anul acesta, Eugen Doga atinge vârsta octogenară, iar cu această ocazie, Ministerul Culturii din Republica Moldova a numit anul 2017 „Anul Eugen Doga”.
Când mă uit spre satul meu, îmi văd copilăria ca într-o oglindă. Pe toate ulițele, pe toate câmpiile și pe toate dealurile lui aleargă ea, zveltă și neastâmpărată.
Iar el, ca un bunic sfătos, îi spune-n fiecare seară poveștile băștinașilor, îi îndulcește simțurile cu miros de liliac și îi veghează noapte de noapte somnul.
Pe stâncile seculare care au ținut piept atâtor vremuri de răstriște, stă satul meu frumos și drag. Stă mândru în zile de sărbătoare, când se prind flăcăii și fetele-n joc, iar în zi de muncă, clocotește de oameni ce aleargă în toate părțile. Care pleacă la câmp să cosească, care pleacă să prășească via, care zidește o casă, care văruiește pereții. Aici viața pulsează alert.
Pentru fiecare dintre noi, călătoriile reprezintă cele mai plăcute momente din viața noastră. Sunt acele momente când te deconectezi de la un job stresant, de la ocupațiile de rutină și îți îndrepți atenția spre tine, spre cei dragi. Deși, de multe ori visăm la o vacanță exotică, pe tărâmuri îndepărtate, iar condițiile financiare ne spulberă orice aspirație, iată că avem posibilitatea, dacă ne dorim să vizităm și alte locuri decât cele natale, să poposim într-un loc apropiat atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere sentimental. Sora mai mică a României, Republica Moldova oferă o panoramă de obiective turistice care nu trebuie neglijate.
Cetatea Soroca se găsește la 160 de km de Chișinău, în centrul orașului Soroca. A fost ridicată din ordinul lui Ștefan cel Mare în 1499 și restaurată în timpul domniei lui Petru Rareș. Construită din piatră, cetatea are o formă ovală și înglobează cinci bastioane aflate într-o simetrie perfectă. În timpul campaniei împotriva otomanilor, în 1711 oastea condusă de Dimitrie Cantemir se întâlnește cu armatele rusșeti. Această fortăreață a fost păstrată intactă până în prezent. Continuă să citești O panoramă de obiective turistice din Republica Moldova
