Arhive religie - Pagina 4 din 4

Mănăstirea Sucevița – o poartă către Dumnezeu

Mănăstirea Sucevița se află în comuna Sucevița din județul Suceava. Mănăstirea Sucevița face parte din seria mănăstirilor întărite cu ziduri de apărare.

Este construita de Gheorghe, Simion și Ieremia Movilă (1582-1584). Biserica mănăstirii, capodopera a arhitecturii medievale moldovenești, cuprinde un valoros ansamblu de pictură murală.

Decorația pictată este realizată în 1601 și îmbracă în întregime pereții, atât în interior, cât și în exterior. Mănăstirea are o incinta pătratică, înconjurată de ziduri groase de 3 metri și înalte de 6 metri, prevăzute cu contraforturi și cu metereze.

Biserica din incinta Mănăstirii Sucevița (Rolly00, Wikipedia, Robert Anton)

Biserica mănăstirii, amplasată în centrul ansamblului, prezintă o îmbinare a trăsăturilor caracteristice mănăstirilor nord-moldovene ca Probota și Humor, cu elemente noi evidențiindu-se două pridvorașe ce preced intrările. Fațadele bisericii sunt decorate în frescă, executată într-o manieră artistică desăvârșită, impresionând prin mare număr de imagini ce cuprind toate figurile biblice (Scara Cerurilor, Arborele lui Jeseu).

În interior, imaginile Genezei sunt considerate cele mai reușite picturi moldovenești, alături de scenele Arginții lui Iuda și IIsus în fața lui Pilat. Tabloul votiv înfățișează pe ctitori, împreună cu familiile lor. Clădirea situată pe latura estică a ansamblului, construită ca locuința domnească, adăpostește acum un muzeu, în care sunt expuse obiecte de cult lucrate în mănastire (cruci, iconițe, tăvi), cărti rare, broderii în fir de aur și impodobite cu perle etc.

Pe stil vechi

Omul e păcătos. Și dacă nu crede în Dumnezeu, conștiință tot are, iar aceasta se dovedește a fi cicălitoare uneori. Ea trebuie potolită, așa că, vrând-nevrând, se mai cere intervenție divină, fie ea și numai ca un leac băbesc atunci când medicamentele dau greș. Ori de nu e în căutarea lui Dumnezeu, omul, forțat de împrejurări, ajunge în fața altarului, ca să-și unească destinul cu aleasa sa în mod oficial pentru tot muritorul – inclusiv pentru liniștea celui cu poale lungi, batic în cap, crucea până în pământ și cu gura pe tineret.

De-ai băut și te-ai făcut praf, te pune nevasta să juri că nu mai pupi guri de sticlă și dacă nu-i ajunge Biblia, te poate târî până pui mâna pe Evanghelia din biserică. Poate ești credincios până-n adâncul inimii și-n abisul sufletului, ori poate ești rudă cu popa și-ai venit să asiști la slujbă ca la spectacolul de debut. De simți vreo gaură în stomac și vreun gâdilat pe la nări, s-ar putea să nimerești la pomana mare de la vreun hram bisericesc, îndestulându-ți pântecul lacom cu bucate sfințite. Și-apoi te ridici cu burta balon de pe scaun, mulțumindu-i Domnului pentru forța gravitațională!

Continuă să citești Pe stil vechi

Alba Carolina – sacralitate și istorie

Cum e bine știut faptul că atunci când vizitezi pentru prima dată un loc, somnul nu prea îți dă târcoale, iată că nici eu nu fac excepție în inima Cetății Alba Carolina. Dis de diminață pătrund în Cetate prin poarta I, cu dorințade a vizita cât mai mult. Bineînțeles că nu mulți au fost atât de matinali, așa că mă opresc preț de câteva minute să inspir aburii boabelor de cafea, la o terasă, situată exact în centrul Pieței Unirii, pentru a putea admira locul.

Nu departe de locul în care mă aflam, dau cu ochii peste două construcții ce-mi par a fi, după arhitectură, două lăcașuri de cult. Îmi savurez cafeaua și mă îndrept spre ele. De o parte și de alta a străzii bisericile stau neclintite de veacuri. Au atâtea de spus, lucrurile pe care le-au văzut, lucrurile pe care le-au auzit stau zăvorâte între pereții de sacralitate. Încerc să descopăr o părticică din taina lor și mă îndrept spre Catedrala Reîntregirii Neamului. Așezată în inima Transilvaniei, Catedrala este un simbol al unității noastre naționale. Continuă să citești Alba Carolina – sacralitate și istorie

Cetatea Hărman

La 10 kilometri in estul Braşovului se contureaza locul denumit în limba latină si în dialectul săsesc Muntele Mierii. Un suflu legendar se abate peste aceste meleaguri, spunând că odihinioară aici se aflau o multitudine de prisăci de albine, de unde localncii produceau o mare cantitate de miere, aliment foarte valoros în perioada de schimb din Evul Mediu.

Cetatea Hărmanului este atestată în această zonă de la 21 martie 1240, aşadar, la o diferenţă de 15 ani de la alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii.

De altfel, într-un document redactat la acea perioadă, regele maghiar Béla al IV-lea preciza: am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii cistercienilor, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Bârsa în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara, Sînpetru, Hărman și Prejmer cu toate veniturile, drepturile și cele ce țin de ele. Prin urmare, cistercienii au consolidat biserica, urmând ca după 200 de ani să fie construită şi fortificaţia ce o împrejmuieşte. Continuă să citești Cetatea Hărman

Mănăstirea Aladja – frumuseţe spirituală în stâncă

Fiind puse pe vizitat frumusețile litoralului bulgăresc, am trecut pe lista noastră și Mănăstirea Aladja. Un strop de spiritualitate ne-ar odihni după atâta agitație, ne-am zis noi. N-aveam habar pe atunci cât adevăr conțineau aceste nevinovate cuvinte.

Sâmbătă, 1 august. Început de lună, numai bine de pornit la drum spre a cunoaște noul. Dar cine a zis că deciziile stau în puterea noastră? Nimeni nu se pune cu mama natură, iar pe vântul ei coafura nu rezistă. Așa că uiți de planurile tale și te supui cuminte voinței universului, care te vrea în pat, mâncând înghețată.

Duminică, 2 august. Ce frumos, a apărut soarele pe cer și voia bună în inimile noastre! Iarăși, numai bine de pornit la drum spre a cunoaște noul. Da, da, de pornit am pornit, dar ca să nu ne simțim totuși prea stăpâne pe viața noastră, universul din nou a decis: „Fie ca drumul să vă fie presărat cu oameni care nu știu limba engleză! Iar cel care în sfârșit va ști, să vă iasă în cale seara, când, vrând-nevrând, trebuie să vă întoarceți acasă.” Și uite așa, doar cu vestea ca drumul până la Mănăstire e mult, iar banii noștri de taxi puțini, am făcut cale-ntoarsă la patul și înghețata noastră.

Continuă să citești Mănăstirea Aladja – frumuseţe spirituală în stâncă

Luca Pacioli – părintele contabilității

Fra Luca Bartolomeo de Pacioli (uneori Paccioli sau Paciolo n. 1447-1517) a fost un călugăr franciscan și matematician italian, colaborator al lui Leonardo da Vinci care este numit și părintele contabilității pentru contribuțiile sale de pionierat în acest domeniu.

Luca Pacioli a fost primul om care a publicat o lucrare despre sistemul dublu de intrare în evidența contabilă. Tatăl lui Luca Pacioli a fost Bartolomeo Pacioli, care, fiind un om foarte sărac l-a dat spre creștere familiei Befolci în Sansepolcro, un oraș mic comercial, la aproximativ 60 km de Perugia.

Continuă să citești Luca Pacioli – părintele contabilității