Arhive religie - Revista EduSoft

Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Sărbătoarea de Paște este cea mai mare sărbătoare a românilor creștini. În cadrul acestei sărbători sfinte, oamenii laudă Învierea lui Hristos. Sărbătoarea Învierii își are etimologia în cuvântul ebraic pesah care înseamnă trecere. Trecerea lui Iisus Hristos din moarte în nemurire, și după al cărui model creștinii cred că vor învia la următoarea venire a lui Hristos.

Această sărbătoare implică un set de obiceiuri și tradiții care individualizează și crează un specific în calendarul românilor. Pregătirile pascale inițiază obiceiuri încă de la lăsatul secului, dar în rândurile de mai jos vom vorbi exclusiv despre obiceiurile la români care au loc în pragul Învierii și după.

Continuă să citești Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Ce am eu împotriva religiei?

Cu mulți ani în urmă am avut o prietenă evlavioasă pe care o iubeam, așa că am fost nevoit să mă țin după ea în multe ”pelerinaje” prin țară, pe trasee incluzând mănăstiri și biserici de vază. Am mâncat cu mare plăcere fasole și cartofi pe la hramuri, am mâncat din pomeni primite, am făcut dănii, am dat de pomană, am văzut locuri minunate, am stat în picioare la liturghii și masluri, am făcut zeci și zeci de cruci, am pupat mâna la preoți, le-am zis cu respect și bucurie ”sărut-dreapta, părinte!” și câte și mai câte de-acestea. Asta ca ateu. Mi-am îngropat părinții (atei patentați, iar mama chiar atee furioasă) cu tot ritualul bisericesc, le-am făcut pomeniri, le-am făcut colive cu mâna mea, am plătit pomelnice etc. Căci așa e frumos printre oameni, dacă ești ateu să nu dai cu ghiuleaua în turnul bisericii și să nu-i strângi pe preoți de gât, ci să respecți tot cuprinsul religiei, dacă vrei ca și acei oameni să-ți respecte ție ateismul… Căci vorba lui Hegel: ”Tot ce este real este rațional”, adică are o rațiune de a fi, inclusiv religia, bisericile, preoții, credincioșii, dar și ateii, precum și toate celelalte religii.

Continuă să citești Ce am eu împotriva religiei?

Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena

Anual, pe data de 21 a lunii mai, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Biserica îl consideră pe Constantin primul conducător care a militat pentru încetarea persecuției celor care își manifestau credința și, mai mult, s-a implicat activ în construcția unor noi biserici, le-a înapoiat credincioșilor proprietățile ce le-au fost reținute de prigonitori și, ulterior, le-a oferit și sprijin material.

Continuă să citești Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena

Veronica Antal din Barticești – Crin însângerat

În seara aceasta am să vă povestesc despre o fată, născută în aceeași comună cu tatăl meu.

Tata s-a născut în comuna Botești, din județul Neamț, într-un loc frumos, lângă apa Moldovei. Comuna are în componență trei sate: Botești, Barticești și Nisiporești, care este la 3 km de Hanul Ancuței.

Copilul și adolescenta Veronica Antal

În urmă cu 83 ani, în Nisiporești, se năștea Veronica, o fetiță care avea să devină prima femeie din România, pe care Vaticanul a declarat-o Fericită.

Ca adolescentă, Veronica s-a înscris în corul bisericii şi într-o asociaţie de laici și a început să se gândească serios la viitorul ei. După vârsta de 16 ani a vrut să intre în mănăstire, pentru a-şi consacra viaţa Domnului. Dar, cum regimul comuniste deființase toate Ordinele religioase catolice, a făcut vot de castitate în privat și a trăit în lume, pe lângă casa părintească ca într-o mănăstire. (1)

Întrucât în Nisiporești nu se săvârşea Sfânta Liturghie decât duminica, participa în fiecare zi la Liturghie în parohia din satul alăturat, Hălăuceşti (8km). Tânăra iubea mult copiii şi bolnavii, pe care îi vizita deseori, iar încercările le suporta cu multă răbdare. De asemenea, ea ajuta la pregătirea catehetică a copiilor şi îi învăţa rugăciuni. Se ruga și pentru preoţii care erau în închisorile comuniste, din cauza credinţei lor.

Atacul dintr-o zi de vară

Avea 23 ani, când într-o zi de vară se intorcea pe jos de la slujbă și a fost atacată de un tânăr, care a vrut să o batjocorească pe tânăra fecioară. A atacat-o într-un lan de porumb și a înjunghiat-o cu un cuțit, apoi a plecat, crezând că a ucis-o. A revenit după câteva ore și a găsit-o agonizând, apoi a continuat să-i aplice zeci de lovituri cu cuțitul.

Continuă să citești Veronica Antal din Barticești – Crin însângerat

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului

Fiecare dintre noi are un loc drag sufletului, unde poposește din când în când pentru a se refugia din monotonia cotidiană. Un astfel de loc, drag mie este orașul Roman. Nu puține au fost dățile când mi-am petrecut după-amiezile în parcul Municipiului Roman. Te poți relaxa în compania rățuștelor care înoată nestingherite pe lângă tine în timp ce tu încaleci pe o rățușcă ceva mai mare și faci turul Insulei Brâncuși. Numele este dat de existența a două copii ale sculpturilor lui Brâncuși: Masa Tăcerii și Coloana Fără Sfârșit.

Credeam că orașul se rezumă doar la existența acestui parc, însă în spatele volburei citadine se ascunde o mare de sacralitate pe care o poți afla luând la pas urbia Romanului. Interesată de a cunoaște latura sacră a orașului, echipa EduSoft a încercat să cuprindă punctele cele mai importante ale orașului. Astfel, prin bunăvoința domnului profesor Ion Țuțuianu, am pătruns în spațiul sacru al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. O ferestră îndreptată spre Dumnezeu, dar în același timp și spre trecut. Continuă să citești Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului

Un diamant divin

Mai mult decât să-l descoperim pe Dumnezeu, am plecat să descoperim oamenii și felul în care ei îl percep. Toți înălțăm rugi fierbinți și laude mărețe, slăvind împărăția cerurilor la care râvnim atât de mult, încât am pogorât frânturi din ea pe pământ, construind biserici. Dar, după cum se știe, sunt „tot atâtea bordeie câte obicee”, iar regula se aplică și în cazul locașurilor de cult. Așa că am întors barierele religiilor în favoarea noastră, privindu-le din unghiul cunoașterii. Am dat de multă diversitate cu același nucleu: țelul comun – slăvirea lui Dumnezeu. Asemenea vânătorilor de comori am pornit pe urmele spiritualității, mergând din loc în loc prin municipiul şi prin jurul municipiului Roman, din judeţul Neamţ. Aici am descoperit un buchet de biserici ce include numeroase culte. Arhitecturi deosebite cu elemente specifice, cuprinzând detalii minuțioase, îi dau fiecărui loc unicitate.

[timed-content-client show=”00:05:500″ hide=”00:20:2000″]Dacă vrei să scriem ceva frumos şi despre satul sau despre biserica ta, contacteaza-ne aici![/timed-content-client]

Pașii ne-au purtat și în satul Adjudeni (comuna Tămăşeni, judeţul Neamţ), cu localnici de frunte, ce-au făcut din satul lor un loc de oameni cu adevărat gospodari.

Continuă să citești Un diamant divin

Rugăciunea – fibra vie a fiecăruia dintre noi…

Când viața e grea, când momentele triste îți tot dau târcoale, iar necazul nu te părăsește, există o soluție care sigur dă roade: ruga. Înțelepții spun că în orice moment al vieții, fie el fericit sau trist, trebuie să ne rugăm, deoarece chiar ajută sau cel puțin, ne ajută să ne menținem pe poziție. Rugăciunea e forța prin care obținem energie, acea energie de care avem nevoie pentru a supraviețui.

Deci, atunci când cazi, unica soluție e să privești în sus, să te rogi tainic și cu sufletul deschis către divinitate, apoi să te ridici și să înaintezi cu putere, să-ți continui drumul, dar de data asta, mai tare și mai încrezător. Rugăciunea e vocea inimii, iar această voce este foarte puternică dacă e sinceră; această voce e sacră și ajunge sus dacă e rostită cu speranță. Cred cu tărie, în acest circuit al rugăciunii: ea pornește de jos, de la cineva care strigă după ajutor, apoi prinde formă acolo sus, se materializează și inevitabil se întoarce înapoi la cel ce a trimis-o, pentru a se împlini, pentru deveni realitate.

Continuă să citești Rugăciunea – fibra vie a fiecăruia dintre noi…

Cetatea Prejmer

Sursa: www.ici.ro

Biserica fortificată din comuna Prejmer, judeţul Braşov îşi înalţă triumfătoare zidurile începând cu anul 1218 datorită Ordinului Cavalerilor Teutoni. Acest impunător edificiu evanghelic este construit pe baza unei vechi bazilici romane, ansamblul său, format din biserică, incinta fortificată, un drum de apărare, două turnuri, două bastioane şi un turn de poartă a fost declarat în anul 1999 monument istoric important al ţării noastre.

Primind drepturi asupra acestui teritoriu, cavalerii teutoni ridică lăcaşul de cult în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârța. Precum majoritatea monumentelor din Transilvania, şi Cetatea Prejmer a fost supusă anumitor intervenţii, însă lucrările de restaurare, desfăşurate în perioada anilor 1960-1970 de către Direcţia Monumentelor, au încercat să-i conserve forma iniţială. De altfel, aceasta reprezintă cea mai bine păstrată şi puternică cetate medievală din Europa răsăriteană. Continuă să citești Cetatea Prejmer