Etichetă: profesori

În societatea actuală fumatul reprezintă un viciu tot mai frecvent al tinerilor liceeni, iar strategiile campaniilor antifumat s-au dovedit adesea inutile în cazul acestora – fie pentru că profesorii nu au fost suficient de autoritari în procesul de implementare a unor norme stricte, fie pentru că alegerea elevilor a fost aceea de a înfrunta riscurile şi de a plăti amenzile aferente, continuând să fumeze.

Dacă viciul nu poate fi stopat, el trebuie măcar controlat. În virtutea acestui raţionament, există presupuneri că amenajarea unor spaţii special destinate liceenilor fumători, ce au peste 18 ani, ar putea constitui o măsură complementară celor deja existente şi o cale de a menţine sub control consumul de tutun în rândul tinerilor. În plus, din moment ce persoanele ce intră în discuţie sunt considerate legal adulte, atunci accesul la fumoare ar trebui să nu le fie îngrădit, după considerentele unora. Ba mai mult, privarea de acest drept ar putea fi interpretată ca o acţiune discriminatorie la adresa liceenilor fumători.

Fiind o instituţie de învăţământ ce promovează valorile sociale, ar trebui ca liceul să manifeste toleranţă faţă de aceşti elevi, în baza principiului de egalitate. Astfel, nu doar profesorilor ar trebui să li se permite să aibă acces în perimetrul fumoarelor, ci şi tinerilor majori care deţin acest viciu.

Privind lucrurile altfel, adoptarea unei astfel de măsuri ar putea echivala cu încurajarea fumatului în licee, dar şi în general, iar misiunea liceului nu este de a conferi un mediu proprice tinerilor pentru a fuma. Ba din contra, el are rolul de a descuraja şi diminua, pe cât posibil, viciile elevilor. Chiar dacă autoritatea profesorilor este limitată dincolo de porţile instituţiei, în cadrul acesteia ei trebuie să combată această practică dăunătoare a tinerilor. Există astfel posibilitatea ca, prin interzicerea fumatului în cadrul liceului, elevii să acorde mai puţin timp pentru acest viciu, determinându-i într-o anumită măsură să diminueze consumul de tutun sau chiar să renunţe la acesta. Un argument în plus pentru a nu amenaja fumoare destinate tinerilor, chiar dacă aceştia sunt majori, rezidă în riscul de a transmite un mesaj greşit, şi anume acela că instituţiile şcolare nu au interesul sau capacitatea de a reduce fumatul în rândul elevilor.

Dacă este invocat principiul egalităţii, menţionat anterior, atunci ar trebui să se ia în calcul deopotrivă că egalitatea nu presupune doar drepturi similare, ci şi aceleaşi constrângeri. Aşadar, profesorii fumători care îi restricţionează pe elevii cu vârsta de peste 18 ani de la practicarea aceluiaşi viciu, nu pot dobândi credibilitate în faţa acestora. Având în vedere că fumatul este deja interzis în institutiile publice, ar trebui ca şi în interiorul liceelor profesorii şi elevii să se supună fără deosebire aceleaşi norme de restricţionare a consumului de tutun.