Sculptorul care a creat monumentele eroilor din primul Război Mondial. Lucrările sale au fost cumpărate de instituții de stat din România și străinătate

Ion C. Dimitriu-Bârlad s-a născut pe 17 mai 1890 în orașul Bârlad. A absolvit Liceul “Gheorghe Roșca Codreanu” din localitatea natală și apoi Școala de Belle-Arte din București, fiind remarcat de profesorul Dimitrie Paciurea (sculptură) si Fritz Storck (desen și sculptură).

Ulterior a studiat și la Academia Julian din Paris (1913-1914). Între anii 1910-1911, a urmat și cursurile Școlii militare de infanterie din București. A participat la Războiul de întregire a Neamului. A efectuat călătorii de studiu în numeroase țări din Europa (Italia și Grecia – 1921 și 1922; Spania – 1929). A lucrat ca profesor de desen artistic și liniar la Liceul “Gheorghe Lazăr” din București, după care a devenit inspector de specialitate (1927-1929).

El s-a afirmat în primul rând ca autor de monumente ale eroilor din primul Război Mondial, dar și prin numeroase busturi dedicate unor personalități ale științei și culturii românești (Titu Maiorescu, Vasile Pârvan, Bogdan Duică, Dimitrie Brândză, doctorul neurolog Gheorghe Marinescu, Generalul Ion Dragalina – 1920, Ion Bassarabescu, Ion Creangă, Ion Manu, Mihai Eminescu – 1930, Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu, Nicolae Leonard, Nicolae Gane, poetul Ion Dragoslav, prof. N. Longinescu, Raul Bulfinski, Samson Bodnărescu).

A primit numeroase premii și distincții

Dimitriu-Bârlad a obținut mai multe premii și distincții ca de exemplu Premiul Salonului Oficial din București (1911), Premiul de compoziție al Ministerului Artelor (1943), Ordinul “Meritul Cultural” cl. I pentru artă nr. 149068/30 octombrie 1943, Premiul de creație al Fondului Plastic (1949) și Premiul pentru lucrarea “Discobolul” al Uniunii Artiștilor Plastici (1952).

Izvorul “Sissi” din Parcul Cișmigiu FOTO ro.wikipedia.org 

A avut mai multe expoziții personale în țară: Iași (casele Drossu – 1918), Chișinău (Liceul de fete – 1919), București (Sala Mozart – 1919), București (Cercul Militar – 1920), București (Arenele Romane – 1921/1922), București (Sala Minerva – 1925), București (Ateneul Român – 1930), București (Sala Dalles – 1935) și București (Sala Universul – 1940). De asemenea, a expus și la Salonul Oficial din Paris (1914).

Ion C. Dimitriu-Bârlad a încetat din viață în anul 1964. În prezent, o stradă din municipiul Bârlad îi poartă numele. Pictorul Sever Burada a fost un elev a lui.

Zeci de lucrări donate Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad

Mare parte dintre operele sale au fost declarate monumente de artă plastică, fiind achiziționate de organizații de stat, cum ar fi Ministerul Artelor (Bustul lui I. Anestin – 1911 și Bustul din bronz al lui Octav Băncilă – 1949), Ateneul Român (Bustul din bronz al lui Al. Odobescu, bronz – 1937 și Bustul din bronz al lui Petre Poni – 1940), Muzeul Aman din Craiova și Muzeul Militar Central din București, precum și de personalități străine: rectorul Universității din Atena (bustul lui Anghelopulos – 1921), directorul Muzeului Bizantin din Atena (bustul lui Adamantios – 1921), marele arheolog Cavadias din Atena sau rectorul d’Orsi al Academiei de Belle-Arte din Napoli (1922).

În anul 1957 a donat Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, circa 30 de lucrări dintre care amintim: Vasile Pârvan4, Emil Gârleanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Al. Vlahuță, I. Dragoslav, A.D. Xenopol, C. Nottara, George Palade, Titu Maiorescu, George Enescu, Matei Millo, Titu Maiorescu, Radu Rosetti, Vasile Lupu, Tudor Vladimirescu, Dimitrie Cantemir, Mărășești, Maxim Gorki, Lenin, Belinschi

Ștefan Domnițeanu

Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, un monument de Cartea Recordurilor

Crucea Eroilor are forma unei cruci latine, având o înălțime de 39,3 metri și a fost construit între anii 1924-1928 în apropiere de Vârful Caraiman, la altitudinea de 2.291 m, pentru a cinsti memoria celor 30.000 de militari români căzuți în luptele de pe Valea Prahovei, în Primul Război Mondial.

Dacă ați ajuns la Sfinx și ați admirat Babele, faceți o drumeţie şi până la Crucea Caraiman, un cunoscut reper al Văii Prahovei.  Nu vă va lua mai mult de o oră, iar peisajul vă va lăsa fără cuvinte. Veți avea efectiv senzația că vă aflați deasupra lumii.

Continuă să citești Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, un monument de Cartea Recordurilor

Varșovia – Parisul Estului

Varovia
Sursa aici

Varșovia (pol. Warszawa) este capitala Poloniei începând din anul 1596, moment în care Regele Sigismund al III-lea mută capitala de la Cracovia. Denumirea a fost dată de un conducător, Wars, care conducea regiune în secolul al XII-lea. Conform unei legende locale, etimologia numelui capitalei este atribuită unui cuplu format dintr-un pescar (Wars) și o sirena care locuia în râul Vistula (Sawa).

Varșovia este situată în regiunea central – estică a Poloniei la 523 km depărtare de Berlin, fiind străbătută de râul Vistula, care desparte orașul în două părți. În perimetrul capitalei este întâlnit un climat de tip continental, cu ierni geroase și veri calde.

După a doua jumătate a secolului al XVI, capitala Poloniei este stabilită la Varșovia, nu datorită frumuseții, vârstei sau mărimii orașului, ci datorită indestructibilității acesteia. Primele așezări au apărut în jurul secolului al IX-lea, dar orașul se va închega la începutul secolului al XIV-lea, când devine cetate de scaun.

După mai multe secole în care orașul a fost asediat de Imperiul Prusac și de Imperiul Țarist, Varșovia va cunoaște o perioadă de înflorire în secolul al XIX-lea, când sunt proiectate primele sisteme de apă și canalizare, se construiește instalația de gaz, sistemul de iluminare a străzilor și sunt modernizate tramvaiele.

Între 1915 și 1918, Varșovia s-a aflat sub stăpânirea armatei germane. În timpul războiului bolșevico – polonez, din 1920, armata polonă reușește să apere cu stoicism capitala și să înfrângă Armata Roșie, Edgar Vincent afirmând că: Istoria civilizației contemporane nu cunoaște un eveniment de o importanță mai mare decât Bătălia Varșoviei, 1920, sau cel puțin unul a cărui importanță să fie mai puțin apreciată.

Cel de-al doilea Război Mondial a reprezentat un masacru atât al conștiinței polone cât și a culturii acesteia, întrucât la finalul războiului, în Varșovia opt din 10 clădiri erau devastate. După o perioadă sângeroasă care a îngropat Varșovia în ruine, sunt proiectate și restaurate sub regimul comunist clădiri, monumente, străzi istorice, biserici etc. Punctele de interes național au fost restaurate cu fidelitate, astfel încât, începând cu 1980 centrul istoric al Varșoviei este considerat Moștenire Mondială și ocrotit de UNESCO.

Varșovia impresionează prin împletirea arhitecturală a diverselor stiluri din Europa. Astfel, ochiul privitorului este îmbătat cu frumusețile  arhitecturale din perioadele gotică – Catedrala Sfântul Ioan (sec. XIV), Biserica Sfânta Maria (1411), Castelul Regal Curia Maior; renascentistă – casa negustorului Baryczko (1562); clădirea numită “Negrul” (la începutul secolului al XVII-lea) și casa Salwator(1632); baroc și neoclasică – Palatul de pe Apă (reconstruit în 1775-1795); Królikarnia (1782-1786); Biserica Carmelite (fațada 1761-1783); Biserica Evanghelică Sfânta Treime (1777-1782). Varsovia

Datorită suprafeței pe care se extinde, capitala este se numără printre cele mai mari orașe din lume, alături de Frankfurt, Londra, Paris, Moscova, Istanbul și Rotterdam.

Capitala verde dispune de 82 de parcuri ce acoperă 8% din suprafața orașului, aici putând aminti doar Grădina Saxonă (15.5 ha), Grădina Palatului Krasiński, Parcul Regal Baths ( 76 ha), parcul Palatului Wilanów și parcul Palatului Królikarnia. Dincolo de oazele verzi de relaxare pe care le pot regăsi turiștii, capitala este o bogăție din punct de vedere cultural: Casteul Regal și Columna Regelui Zygmunt, Casteul Regal și Columna Regelui Zygmunt, Palatul Wilanow etc.

Dadaism or starting from a game

LambadaThere has been a game, a devastating game carried out by unconscious people. There have been kings, bankers, politicians and warriors by profession who pushed millions and millions of innocent people to hate and kill each other, just to settle their rules. There were the rules of domination, handled through money, social position and military force that the First World War intended to expand worldwide.

This spiritual darkness has awakened a group of artists who tried to render freedom to their words, ideas and images just like in a child’s game: Dada. They defied the rules that have had to tie the words into so called comprehensive sentences and phrases, by setting free the inner power of each word and colour.  They played this game just for the sake of beauty and love for life.

Continuă să citești Dadaism or starting from a game

Primul Război Mondial

primul_razboi_mondialDate generale

Primul Război Mondial a fost un conflict armat izbucnit ca urmare a contradicţiilor dintre marile puteri imperialiste în lupta pentru reîmpărţirea sferelor de influenţă şi pentru acapararea de teritorii şi colonii străine. A început prin ofensiva taberei imperialiste a Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria) împotriva Antantei (Anglia, Franţa şi Rusia), antrenând 33 de ţări cu o populaţie de peste 1 miliard de locuitori. Continuă să citești Primul Război Mondial