A ieşit răchita-n drum.
Ce-o mai fi şi asta, oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum?…
Cu mlădiţele plecate,
Stă pe loc şi se socoate:
S-ar întoarce – nu mai poate,
S-ar ascunde –
N-are unde!
I-e ruşine de copii,
Ca din mugurii-aurii
I-au ieşit, în loc de flori…
Mâţişori!
„Există clipe în care stai suspendat ca într-un hamac, dând din picoare leneș deasupra unui gol… ce e întâmplător chiar viața ta. Sentiment acut că mi se îngăduie acest răsfăț de a fi.” (Oana Pellea)
[timed-content-client show=”00:05:2000″]
[/timed-content-client]
Viața e un cadou scump, care trebuie protejat și prețuit și vine la pachet cu bucuria de a exista, cu bucuria de a respira, de a închide ochii și de a visa. Socrate spunea că în fiecare om sălășluiește un soare și e foarte important să-l lăsăm să ardă: ”Să nu stingem soarele din noi, să mergem înainte orice ar fi, târâș, grăpiș, dar să mergem.”
Încep să înțeleg că noi, oamenii, ca să avem o viață ușoară și frumoasă, trebuie să gândim pozitiv, să oferim pace și iubire, să lăsăm soarele din noi să lumineze veșnic: și zi, și noapte.
[timed-content-client show=”00:30:1000″ hide=”00:50:1000″]Citește aici eseul meu despre speranță![/timed-content-client]
Există atâtea frumuseți în jurul nostru pe care nu avem timp să le privim și să ne bucurăm, pentru că mereu suntem prinși în altceva… Dar și așa, viața e frumoasă și o prețuiesc, recunosc. Iubesc viața la nebunie. Sunt îndrăgostită de florile tainice ale primăverii, de felul în care renasc, an de an pe același vechi pământ; de felul în care ne demonstrează că tot ce e bun și frumos, învinge de fiecare dată; de soarele care răsare în fiecare zi, la fel de zglobiu și zâmbitor pe același cer senin și pașnic – un cer care ne acoperă pe toți cu splendoarea lui, un cer frumos, care stă deasupra noastră protejându-ne și spunându-ne povești în fiecare seară, așa, ca un bunic sfătos.
Scriitorii sunt răni sângerânde ale culturii. (Costel Zăgan)
Astăzi, 3 martie, la nivel mondial se sărbătorește Ziua Scriitorilor – o sărbătoare deosebit de frumoasă în cultura internațională, pentru că literatura nu are granițe, iar rolul ei în dezvoltarea societății umane este unul primordial. Ce bine că există cuvântul! Ce bine că din cuvinte au fost create adevărate capodopere, înșiruite pe foi albe ca neaua. Ce bine că există scriitorii, care ne lasă spre moștenire un adevărat tezaur de valori! Continuă să citești 3 martie – Ziua Mondială a Scriitorilor
După o perioadă lungă de timp în care am fost obișnuiți să stăm mai mult în casă și să consumăm în mare parte alimente conservate, apare posibilitatea de confruntare cu o stare de slăbiciune fizică, de oboseală nejustificată, precum și de dificultăți la concentrare. Cu alte cuvinte, apare astenia de primăvară. Continuă să citești Astenia de primăvară
O altă iarnă s-a dus, a devenit istorie, iar o primăvară senină ne-a pășit azi odată cu zorile în calendar și-n suflet. Această primăvară va răsări asemenea unui ghiocel dintre zăpezi și ne va aduce căldură și pace în cugete. Continuă să citești Primăvară, bun-venit!
,,Așteaptă. Ai răbdare. Furtuna va trece. Primăvara va veni.” (Robert Schuller)
Ce calde-s serile, ce bun și gingaș e soarele cu noi! Ne împrăștie tot mai multă lumină și căldură și ne trimite pe pământ tot mai multe raze de soare. Iar aceste raze de soare ne gâdilă obrajii, ne mângâie frunțile și ne răsfață sufletele, aducându-ne pe față zâmbete zglobii. Continuă să citești Cât e ceasul? E primăvară fără 5 minute
La orizont se ivește primăvara, florile câmpului își ridică firave fața spre cer, iar dragostea roiește prin văzduh mai enegică ca niciodată. E semn că la ușă ne-au bătut deja două sărbători frumoase, Valentine’s Day, pe care nu demult am petrecut-o spre alte hotare dornice de iubire, și Dragobetele, sărbătoarea poporului iubăreț. Astăzi este ziua în care respirăm dragoste prin orice por. Astăzi iubim românește!
Sărbători frumoase, în care iubirea e regină, iar noi, toți cei răpiți de farmecu-i irezistibil, o contemplăm și-o glorificăm până dincolo de înalt.
Dar oare dragostea se vrea invocată doar în zi de sărbătoare? Oare chiar are ea nevoie de o anume zi în care să fie cântată?
Dragostea e mai presus de toate în noi, ceas de ceas, zi de zi, an de an. Stă și deapănă povești pe care inima le trăiește cu bătăi intense. Noi suntem născuți din dragoste, dragostea înseamnă Noi.
Atâta timp cât soarele răsare curajos la orizont, înseamnă că cineva ne iubește, iar atâta timp cât gândurile noastre zboară răzlețe spre porțile altor inimi, înseamnă că iubim.
Iubiți în fiecare zi cu patimă, dăruiți și semănați în jurul vostru iubire! Deschideți larg fereastra sufletului și lăsați ca dragostea să-și ridice regatul în sufletele voastre! Căci, acolo unde calcă iubirea, se naște fericirea.
Amintiți-vă că dragostea nu e doar un sentiment, e o formă de a exista. Ea nu e prizonierul sufletului ca să fie scoasă la lumină doar într-o sigură zi, în care să fie poftită la mese pompoase, alintată cu vorbe dulci și răsfățată cu șoapte calde. Apoi, la apus de soare, trimisă ca un prizonier um
il în vechea lui celulă prăfuită și întunecată.
Dragostea trebuie să fie lăsată să-și aleagă cea mai luminoasă cameră din inimă, pe care mai apoi s-o transforme în altar al fericirii, prin care să trecem zilnic, să închidem ochii și să ne trezim direct în paradis.
Căci dragostea sfințește sufletul și aduce primăvara, iar sufletul e născut tocmai în mijloc de primăvară.
Pe aripi de vânt, pe obraji de copil, pe un colț de stea, pe rozul curcubeului, în albul zăpezii, în picături calde de ploaie, în inimi blânde, în ochi zglobii, acolo trăiește dragostea, acolo trebuie s-o căutăm.
Sărbătoriți dragostea nu doar azi sau mâine, oferiți-i eternitatea! Numai ea îmbracă sufletul într-o veșnică sărbătoare!
Construiți o scară până la cer din visurile voastre și semănați iubire și pe stele, ca niciodată dragostea voastră să nu stea în întuneric!
Cristina Morari
