Cu mulți ani în urmă am avut o prietenă evlavioasă pe care o iubeam, așa că am fost nevoit să mă țin după ea în multe ”pelerinaje” prin țară, pe trasee incluzând mănăstiri și biserici de vază. Am mâncat cu mare plăcere fasole și cartofi pe la hramuri, am mâncat din pomeni primite, am făcut dănii, am dat de pomană, am văzut locuri minunate, am stat în picioare la liturghii și masluri, am făcut zeci și zeci de cruci, am pupat mâna la preoți, le-am zis cu respect și bucurie ”sărut-dreapta, părinte!” și câte și mai câte de-acestea. Asta ca ateu. Mi-am îngropat părinții (atei patentați, iar mama chiar atee furioasă) cu tot ritualul bisericesc, le-am făcut pomeniri, le-am făcut colive cu mâna mea, am plătit pomelnice etc. Căci așa e frumos printre oameni, dacă ești ateu să nu dai cu ghiuleaua în turnul bisericii și să nu-i strângi pe preoți de gât, ci să respecți tot cuprinsul religiei, dacă vrei ca și acei oameni să-ți respecte ție ateismul… Căci vorba lui Hegel: ”Tot ce este real este rațional”, adică are o rațiune de a fi, inclusiv religia, bisericile, preoții, credincioșii, dar și ateii, precum și toate celelalte religii.
Etichetă: preot
Înălţată sub cer, peste veacuri
Revenind la oraşul lui Bacovia aflat mereu în mişcare, ne apropiem subtil şi în tăcere de un loc special, un loc unde primează liniştea şi blândeţea, un loc de suflet pentru mine: Biserica Catolică „Sf. Cruce” Bacău. De ce spun că e un loc de suflet? Ei bine, este locul unde merg în casa lui Dumnezeu de când eram doar un copil. Desigur că pe atunci nu prea înţelegeam ce se întâmplă dar mai târziu am conştientizat. Nu voi începe acum să detaliez legătura personală cu acest loc. Nu, voi face o mică incursiune descriptivă a bisericii.
Să începem cu începutul, zic…Situată în partea de Sud a oraşului Bacău, în cartierul URA, falnica construcţie poate fi observată de la distanţe mari. Stilul arhitectural este cel clasic şi specific bisericilor catolice din lume. Prin aceasta, existenţa unui singur turn cu o înălţime de 45 m, deosebeşte în mod evident de construcţiile credincioşilor ortodocşi. Jocurile de nuanţe de gri sunt predominante în identificarea edificiului drept loc de întâlnire cu Dumnezeu.
