Tainița suceveană Cacica – mica Polonie românească

Departe în timp (1798), dar nu și în spațiu – la doar 18 km de localitatea bucovineană, Gura Humorului, Cacica se numără printre cele mai vechi mine de exploatare de sare cristalizată din saramură de pe continentul european. După amplasarea în cadrul județului, comuna Cacica reprezintă inima Sucevei. Dacă e să ne furișăm în timp, cu siguranță, Cacica nu e despre o civilizație care s-a dezvoltat în urma apariției sistemului de irigații în preajma fluviului Nil, dar, cel puțin denumirea, se trage de la un pârăiaș, Kaczka. Din slavonă, acesta înseamnă rață.

Despre  Cacica vorbesc documentele sfârșitului secolului al XVIII-lea. Până atunci însă, cu mai mult de 200 de ani înainte de a se scurge veacul al optsprezecelea, în regiunea românească, supusă fiind administrației austriece, s-a deschis o mină pentru cele 20 de familii poloneze și altele patru de ucrainieni, poposite aici în urma văditului interes pentru sarea – bogăție minerală după care tânjeau habsburgii. Pentru a da undă verde mineritului, lucrările de defrișare a zonei a trebuit să înceapă curând, ceea ce a și urmat.

Pe pământ românesc, polonezii s-au acomodat foarte repede, astfel încât localitatea să se transforme într-o patrie a lor, în ciuda celor patru familii de ucrainieni. S-au gândit oare că pun temelia unei comunități care va dăinui secole?Nu, ei doar minau.

Cacica, arc peste timp

Dacă te rătăcesc picioarele cumva prin Cacica, de vină e Salina. Iar natura are motivele sale pentru asta: cele peste 8200 de galerii armate cu lemn și vechi de sute de ani te ajută să străbați cele două secole de existență. Fiind săpată manual, salina e un muzeu al amprentelor, nefolosindu-se niciun alt utilaj decât mâna omului. Azi, Salina Cacica, adevărata moștenire a timpului, simbolizează perfecțiunea naturii. Nu în zadar, pentru că în subteran poți pătrunde doar datorită treptelor de brad pe care sarea le-a îmbrățișat, împietrindu-le veșnicia în inima vremii.

Una din cele 8200 de galerii în sare

Deschiderea oficială a salinei a avut loc în anul 1791. Întinzându-se pe o arie impozantă, baza turistică presupune un traseu de 5oo de metri. Munca acelor ocnași de acum 300 de ani au ridicat prin viitoarea Cacică un monument timpului, în care stă Dumnezeu, la capătul opus al celor 150 de trepte de coborât. Acolo, turiștii pot face cele mai impresionante poze primului obiectiv turistic din întregul complex, Capela Romano-Catolică Sfânta Varvara.

Capela Romano-Catolică Sfânta Varvara

La 29 de metri în pământ, în 1803, mâini dibace și iscusite încep primele ciopliri pentru ridicarea unui lăcaș sfânt, a cărui cruce, amvon, rambleu și altar sunt sculptate în sare. Tot în același perete sărat, înzidirea chipului Sfintei Varvara în blocurile sudice de sare va fi devenit icoana bisericii cu același nume, protectoarea minerilor.

Tot mai spre adâncurile pământurilor cacice, la 35 de metri adâncime de lumina soarelui, zidarii au dat de suficiente minerale de sare, pentru a reda silueta Capelei Ortodoxe. Galeria în care aceasta este săpată depășește cu mult pe cea în care se află capela catolică, fiind mal largă, în pereții salinei sculptându-se basoreliefuri cu motive religioase. Ajunși aici, turiștii se pot închina Icoanei Sfântului Daniil Sihastrul.

Lacul Sărat, unic în România

Chiar și în lipsa plutei, cea cu care însuși Carol I se plimbase, pe apa artificial amenajată în salină, Lacul Sărat de la Cacica este unic în țară. Ceva mai adânc decât cele două capele, forma lacului este redată și de balustrada de lemn care înconjoară apa. Pereții impetuoși țin în brațe cristalele de sare ce conferă anturajului un aspect luxos și curat, aidoma unei săli de operație, datorită aerului pur din întreaga salină.

Lacul Sărat, Salina Cacica

Întâlnirile festive, balurile, spectacolele de altădată erau marcate într-o sală la fel de sărată, care poartă denumirea de Sala de dans ori Sala ing. Agripa Popescu. Aceasta este destul de încăpătoare, având și trei balcoane, săpate și ele în sare. Azi, aceeași sală și-a păstrat doar numele, fiind destinată pasionaților de sport, transformându-se în teren de volei și tenis.

Terenul de sport.

La aproximativ 40 de metri în sare, Salina Cacica surprinde și cucerește prin sănătate, manufactură splendidă, istorie palpitantă și peisaje cum numai la Bucovina se-ntâmplă să dea Dumnezeu.

Sala de dans.

Maria Dicusar

Surse imagini:

http://www.sanctuarcacica.ro/foto.php?id=cvarvara.jpg&alt=Capela%20Sfanta%20Varvara

Cele mai frumoase locuri din Bucovina (I)

 

O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław

O invitație neașteptată

Sâmbătă dimineața, mă trezește un bâzâit enervant şi sacadat, dar cunoscut; peste treizeci de secunde îmi dau seama că-mi vibrează telefonul. Apăs hazarduos butoanele telefonului în speranţa de a-l potoli, simt cum o lumină puternică îmi aruncă ochii în focurile iadului şi, încercând să-mi vindec durerea usturătoare ce-mi cuprinde întregul trup, dau luminozitatea la minim, moment în care îmi închid ochii şi las văpaia ce-mi amenință vederea să se mistuie ușor. În sfârșit mi-am recăpătat vederea şi pot distinge niște forme ciudate pe ecranul telefonului, forme care, cu fiecare fracțiune de secundă trecută, capătă noimă. Trecu aproape un minut de când am despărțit genele, acum sunt capabilă să identific cauza bâzâitului, este un mesaj pe Facebook. Desigur gândurile trimise instant către expeditorul mesajului nu au fost cele mai frumoase, dar conținutul mesajului m-a făcut să-mi pară rău pentru asta. Prietenul meu din Turcia ne invita pe mine și pe colega mea de cameră să-l însoțim într-o „scurtă” vizită la grădina zoologică din Wrocław. Continuă să citești O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław

Poznan – o a doua casă

poznan-983563_640Viața e un amalgam de trăiri, ce au un scop precis: acela de a ne face să evoluăm sau să cădem de pe piedestalul pe care eram poziționați la un moment dat. În fiecare zi ne întâlnim cu situații inedite care depind în totalitate de priceperea noastră de a le controla și de a învăța. Fiecare lucru care ni se întâmplă are menirea de a ne contura noi perspective, de a ne maturiza și de a picta viața în noi culori.

Totul a început cu ideea de a obține o bursă erasmus. Cât ai zice pește examenul a fost dat și trecut, biletele de avion au fost cumpărate și iată-mă ajunsă în orașul Poznan, din vestul Poloniei. Ce e dificil când ajungi pe meleaguri străine? Să zicem acomodarea, care diferă de la o persoană la alta. Poate să dureze o săptămână, două sau toată șederea ta acolo. Dar dacă nu vrei să-ți irosești una dintre cele mai importante experiențe din viața ta, ia-ți inima în dinți și lasă-te purtat de necunoscut. Continuă să citești Poznan – o a doua casă

Adam Mickiewicz

Adam_MickiewiczAdam Mickiewicz este considerat primul din elita romantică din Polonia. Născut în Lituania, la Zaosie, la 24 decembrie 1798 își va dezvolta înclinațiile artistice ascultând poveștile mamei, Barbara Majewska și pe ale slujitorilor casei. Aceste povești ale copilăriei vor avea mai târziu un ecou în principiile literare ale scriitorului, în afinitatea lui față de creațiile folclorice.

În timp ce mama era casnică și se ocupa de educarea celor cinci copii, tatăl, Mikołaj Mickiewicz, profesa avocatura la Nowogródek. Pentru început, Mickiewicz va deprinde tainele învățăturii cu profesori particulari, ulterior va urma cursurile gimnaziului din Nowogródek. În 1812 moare tatăl scriitorului, iar acest eveniment marcant îl va obliga să învestească eforturi în plus pentru a-și putea continua învățătura.

După absolvirea gimnaziului se înscrie la Universitatea din Wilno, unde obține o bursă, având obligația ca după finalizarea studiilor, să profeseze timp de șase luni în învățământ. Cei patru ani petrecuți în cadrul acestei universități, îi vor marca personalitatea, devenind dintr-un tânăr modest, provincialist, un tânăr intelectual, încrezător în propriile idei, deținând un nivel intelectual de tip occidental. Continuă să citești Adam Mickiewicz

Cracovia – ,,Meca Polonă”

Cracovia 2
Sursa aici

Cracovia (pol. Kraków) este unul dintre cele mai vechi orașe din Polonia, ce datează din secolul al VII-lea. Al doilea oraș ca mărime din Polonia se află pe râul Vistula, într-o vale de la poalele Carpaților. Începând din 1038 Cracovia a fost capitala Poloniei până în 1569, când Regele Sigismund al III-lea mută capitala la Varșovia.

De-a lungul secolelor, orașul a reprezentat un puternic nucleu economic, cultural și academic. În a doua jumătate a secolului al X-lea era menționat ca târg în Europa slavă. Treptat au fost instituite universități și centre culturale ajungând în prezent un puternic centru academic și artistic, cu o populație de aproximativ 760.000 de locuitori. Continuă să citești Cracovia – ,,Meca Polonă”

Varșovia – Parisul Estului

Varovia
Sursa aici

Varșovia (pol. Warszawa) este capitala Poloniei începând din anul 1596, moment în care Regele Sigismund al III-lea mută capitala de la Cracovia. Denumirea a fost dată de un conducător, Wars, care conducea regiune în secolul al XII-lea. Conform unei legende locale, etimologia numelui capitalei este atribuită unui cuplu format dintr-un pescar (Wars) și o sirena care locuia în râul Vistula (Sawa).

Varșovia este situată în regiunea central – estică a Poloniei la 523 km depărtare de Berlin, fiind străbătută de râul Vistula, care desparte orașul în două părți. În perimetrul capitalei este întâlnit un climat de tip continental, cu ierni geroase și veri calde.

După a doua jumătate a secolului al XVI, capitala Poloniei este stabilită la Varșovia, nu datorită frumuseții, vârstei sau mărimii orașului, ci datorită indestructibilității acesteia. Primele așezări au apărut în jurul secolului al IX-lea, dar orașul se va închega la începutul secolului al XIV-lea, când devine cetate de scaun.

După mai multe secole în care orașul a fost asediat de Imperiul Prusac și de Imperiul Țarist, Varșovia va cunoaște o perioadă de înflorire în secolul al XIX-lea, când sunt proiectate primele sisteme de apă și canalizare, se construiește instalația de gaz, sistemul de iluminare a străzilor și sunt modernizate tramvaiele.

Între 1915 și 1918, Varșovia s-a aflat sub stăpânirea armatei germane. În timpul războiului bolșevico – polonez, din 1920, armata polonă reușește să apere cu stoicism capitala și să înfrângă Armata Roșie, Edgar Vincent afirmând că: Istoria civilizației contemporane nu cunoaște un eveniment de o importanță mai mare decât Bătălia Varșoviei, 1920, sau cel puțin unul a cărui importanță să fie mai puțin apreciată.

Cel de-al doilea Război Mondial a reprezentat un masacru atât al conștiinței polone cât și a culturii acesteia, întrucât la finalul războiului, în Varșovia opt din 10 clădiri erau devastate. După o perioadă sângeroasă care a îngropat Varșovia în ruine, sunt proiectate și restaurate sub regimul comunist clădiri, monumente, străzi istorice, biserici etc. Punctele de interes național au fost restaurate cu fidelitate, astfel încât, începând cu 1980 centrul istoric al Varșoviei este considerat Moștenire Mondială și ocrotit de UNESCO.

Varșovia impresionează prin împletirea arhitecturală a diverselor stiluri din Europa. Astfel, ochiul privitorului este îmbătat cu frumusețile  arhitecturale din perioadele gotică – Catedrala Sfântul Ioan (sec. XIV), Biserica Sfânta Maria (1411), Castelul Regal Curia Maior; renascentistă – casa negustorului Baryczko (1562); clădirea numită “Negrul” (la începutul secolului al XVII-lea) și casa Salwator(1632); baroc și neoclasică – Palatul de pe Apă (reconstruit în 1775-1795); Królikarnia (1782-1786); Biserica Carmelite (fațada 1761-1783); Biserica Evanghelică Sfânta Treime (1777-1782). Varsovia

Datorită suprafeței pe care se extinde, capitala este se numără printre cele mai mari orașe din lume, alături de Frankfurt, Londra, Paris, Moscova, Istanbul și Rotterdam.

Capitala verde dispune de 82 de parcuri ce acoperă 8% din suprafața orașului, aici putând aminti doar Grădina Saxonă (15.5 ha), Grădina Palatului Krasiński, Parcul Regal Baths ( 76 ha), parcul Palatului Wilanów și parcul Palatului Królikarnia. Dincolo de oazele verzi de relaxare pe care le pot regăsi turiștii, capitala este o bogăție din punct de vedere cultural: Casteul Regal și Columna Regelui Zygmunt, Casteul Regal și Columna Regelui Zygmunt, Palatul Wilanow etc.

Muzeul Adam Mickiewicz – un paradis reconstituit cu fidelitate

Adam Mickiewicz (n. 24 decembrie 1798 Zaosie, Lituania – d. 26, noiembrie, 1855, Constantinople) este considerat primul din elita romantică din Polonia, unul dintre cei mai importanți scriitori polonezi de talie internațională. În timpul conviețuirii mele alături de comunitatea polonă, am avut privilegiul de a vizita Muzeul dedicat personalității lui MickiewiczDSCN9078

Așa cum indică trecutul național al polonezilor, aceștia au reușit să-și recâștige valoarea internațională și să păstreze vie contribuția înaintașilor în reconstituirea națională. Poporul polon respectă valorile care s-au consacrat cu trecerea veacurilor. Nu mică le va fi mirarea celor care vor ajunge la Śmiełów, într-un ,,cătun”, aflat la 50 de kilometri distanță de Poznan și vor vizita muzeul Adam Mickiewicz. Continuă să citești Muzeul Adam Mickiewicz – un paradis reconstituit cu fidelitate

Alexandru cel Bun – domnitorul păcii și prosperității

Alexandru cel Bun
Alexandru cel Bun Sursa aici

Alexandru cel Bun (d. 1 ianuarie 1532) a domnit în Moldova între anii 1400 – 1432, rămânând în istorie printre primii domnitori care și-au îndreptat atenția spre organizarea politică, administrativă și ecleziastică. În timpul domniei sale a avut loc o evoluție în plan economic, reprezentativ fiind privilegiul pe care l-au avut negustorii polonezi în 1408. Tot în același an este atestat documentar și orașul Iași.

Este considerat de Biserica Ortodoxă un puternic pion al creștinătății, sub domnia lui a fost recunoscută existența mitropoliei de către Constantinopol, iar la doi ani de la urcarea sa pe ton, au fost aduse la Cetatea Albă de la Suceava moaștele Sf. Ioan cel Nou. Acest moment a fost gravat pe zidurile bisericilor și mănăstirilor din Moldova.

Domnia sa s-a desfășurat sub simbolul păcii, domnitorul fiind un conducător cu aptitudini abile în planul politicii externe. A reușit să mențină pacea pe teritoriul Moldovei prin numeroase tratate încheiate în anii 1402, 1404, 1407, 1411, respectiv 1415. A încercat să mențină o bună colaborare atât cu Ungaria, cât și cu Polonia (recunoscându-i suzeranitatea lui Vladislav II Iagello). Continuă să citești Alexandru cel Bun – domnitorul păcii și prosperității