Într-un sistem democratic prioritară este decizia majorităţii, fapt pentru care şi în artă aceasta ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi impune voinţa. Opinia publică, după părerea unora, este cea mai îndreptăţită pentru a accepta sau a refuza anumite manifestări artistice, în funcţie de modul în care societatea le percepe. Astfel, respingerea anumitor opere de către conştiinţa colectivă – o opinie, deci, de natură intrinsecă – ar deveni plauzibilă în contextul protejării unor categorii de persoane vulnerabile, precum minorii (evitarea nudismului sau a ilustraţiilor cu implicaţii obscene) sau anumite grupuri religioase (unele forme de exprimare pot intra în conflict cu principiile spirituale ale acestora).
Pe lângă acestea, se consideră că cenzurarea artei de către societate ar putea constitui o cale optimă de obţinere a echilibrului şi a stabilităţii culturale dorite. Opinia publică reprezintă, de altfel, cel mai bun factor reglator în orizontul de manfestare artistică a unor forme dăunătoare, prin prisma faptului că trebuie să existe o concordanţă între principiile, valorile colective şi mesajul transmis de operele de artă. Anumite tematici, precum moartea, nuditatea, violenţa, grotescul pot fi configurate de o manieră exacerbată, stârnind reacţii negative în cadrul societăţii. Trebuie luat în considerare faptul că psihologia colectivă deţine un carcater mai instabil şi mai impulsiv decât cea individuală şi este mult mai receptivă în cazul unor motive ce ar putea determina un sentiment sau chiar o atitudine de revoltă. Continuă să citești Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?