Zece lucruri frumoase în România

N-o să încep a înșirui fiecare monument arhitectural în fața căruia am poze, o să fac loc celor zece motive pentru care: România e țara în care-mi fac studiile și pe care n-am îndrăgit-o.

Probabil sunt adepta bovarismului, întrucât mă complac în substanța visului pe care să n-am, apropo, forțele cu care să-l realizez, nu că n-aș putea, dar nu vreau. Totul devine relativ….se depărtează de absolut, pentru că visul are o menire – de a se vrea împlinit. Atât.

Decalogul meu e mai restrâns, iar asta nu vine din lipsa de bonton de a iubi în mod exhaustiv un loc, o țară care are pretenții de la mine, nu eu de la ea. Și iată că, în lipsa acestora din partea ei (a României), le am eu:

peles-castle

Continuă să citești Zece lucruri frumoase în România

Ferdinand I – regele Marii Uniri de la 1918

Ferdinand I
https://commons.wikimedia.org

Ferdinand I de Hohenzollern – Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), al doilea rege al României, după Carol I a rămas cunoscut în filele istoriei ca regele în a cărui domnie s-a înfăptuit Marea Unire de la 1918, moment care i-a consacrat numele Ferdinand I Întregitorul. Perioada în care România s-a aflat sub imperativul regal a reprezentat un moment de consolidare a statului unitar român. Deși a urcat pe tron într-o perioadă nefastă în care se afla Europa, începutul Primului Război Mondial, Ferdinand I a reușit să contureze o nouă direcție a statului nou format: România.

Ferdinand I provenea dintr-o dinastie renumită, fiind cel de-al doilea fiu al principelui  Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (fratele regelui Carol I) şi al principesei Antonia de Saxa-Coburg-Gotha. Copilăria și-a petrecut-o la Sigmaringen în Germania. După orânduirea celor de viță nobilă, primele studii le urmează în casa părintească, ulterior a urmat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, studii la Universitatea din Leipzing și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübinge. A avut abilități deosebite pentru învățarea limbilor străine; vorbea fluent rusa, engleza și franceza și, ulterior, româna. Continuă să citești Ferdinand I – regele Marii Uniri de la 1918

Ciprian Poumbescu – patriotism pe vibrații muzicale

http://muzeulmuresenilor.ro/mureseni_ro/ciprian%20porumbescu.html
http://muzeulmuresenilor.ro/mureseni_ro

Ciprian Porumbescu (Ciprian Golembiovski – n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina – d. 6 iunie 1883, Stupca, Suceava) se numără printre cei mai cunoscuți compozitori români.

Primele studii în domeniul muzicii le-a urmat la școlile din Suceava și Cernăuți, ulterior continuându-le la Viena, alături de Anton Bruckner și Franz Krenn. La Viena dirijează corul România Jună și va compune Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români, printre care se numără Cântecul gintei latine, Cântecul tricolorului, Imnul unirii – Pe-al nostru steag.

Fiindu-i insuflată încă din copilărie dragostea față de divinitate (tatăl său, Iraclie Porumbescu era slujitor al Domnului) a urmat timp de patru ani, între 1873 – 1877, studiile în teologie la Cernăuți, perioadă în care a fost liderul societății studențești Arboroasa. În 1871 uimește marii intelectuali ai vremii cu un cântec de vioară, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna. Eveniment la cae au participat Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol. Continuă să citești Ciprian Poumbescu – patriotism pe vibrații muzicale

Tu îți porți Patria cu tine prin lume?

”Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.” (Mihail Sadoveanu)

Am întrebat într-o zi un copilaș:

– Ce înseamnă Patria pentru tine? El mi-a răspuns:

– Patria este locul unde m-am născut, este mămica mea, tăticul meu, surioara mea. E aici unde-mi place mie cel mai mult.

Dar pentru noi, ce este Patria?

corn-field-440338_1280

Oare e cerul sub care am scos primul strigăt de viață? E pământul pe care am învățat să facem primii pași? E acolo unde, jucându-ne, am căzut și ne-am rănit genunchii? E lunca pe care am încins hore strămoșești?

Cu certitudine, Patria este locul în care am spus, pentru prima dată, Te iubesc. Patria este Mama ta, Tatăl tău, Bunicii tăi, plăcințelele rumene ale mamei, abia scoase din cuptor. Sunt idealurile și crezurile îngânate de milioane de oameni, născuți sub același cer și legați sufletește pe veci de un tricolor și un cântec al demnității de neam.

Ce-am fi noi, oamenii, dacă colindând în lung și-n lat acest pământ, n-am avea unde să ne oprim și să spunem că suntem Acasă? Obosiți să ne tot căutăm cuibul prin lume, nu ne-am opri nițel să ne gândim la un loc anume, pentru care inima a rezervat pentru veșnicie, aproape toate cămările?

Tocmai aceasta înseamnă Patrie, un loc în care să te simți egal, să-ți vorbești limba maternă. Să fii tu, cel simplu și să-ți lași visele să zboare libere în văzduh.

Tricolor_Republica_Moldova

De aici, din iubirea de țară și de neam se naște Patriotismul, acel sentiment, care te face să te simți parte al unui Univers care-ți împărtășește idealurile, care iubește același tril de privighetori.

Care e bătut de aceleași vânturi, e scăldat de aceleași ploi. Plânge pentru aceleași nedreptăți și se veselește sărbătorind aceleași sărbători.

A fi Patriot înseamnă a fi solidar cu semenii tăi. A lupta împreună pentru dreptatea și adevărul bucății de pământ, moștenite cu demnitate de la strămoși.

Acest sentiment zvâcnește în fiecare om, care a ridicat măcar odată ochii spre cer și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru minunea de a avea un loc al său sub soare. Cine nu are o Patrie a sa pe această lume, e un om fără trecut și viitor, un om rătăcit și sortit pribegiei. Cine o poartă cu sine până la marginea lumii, până dincolo de infinit, este cel mai bogat om din această lume.

Cine are, însă, o Patrie, în care pâinea e mai pâine și vinul e mai vin, dar în inima căruia nu clocotește acest sentiment măreț al patriotismului sau pe care încearcă să-l înăbușe, e un om care s-a trădat în primul rând pe sine.

Căci noi suntem inima neamului, în noi zvâcnește viața plaiului natal și suntem datori să luptăm pentru prosperarea și liniștea țărânei străbune, care poartă cu sine, de sute de ani, povestea glorioasă a strămoșilor noștri.

Din momentul în care noi încetăm să ne mai alimentăm inima cu avânt și iubire de țară, ea se oprește, iar vatra dorurilor noastre, firava făptură dătătoare de viață, se stinge și se pierde în negura timpului.

maki-921178_1280

Asta înseamnă să-ți iubești Patria, s-o faci încontinuu să vibreze și să-nflorească. Să fie respectată și purtată prin lume cu cinste, neumbrită de intrigi politice.

Asta îi trebuie unei țări pentru a crește frumoasă, oameni înflăcărați și iubitori, care s-o poarte falnică prin lume. Și s-o ocrotească de oamenii care vor s-o necinstească, luptând pentru demnitatea și integritatea ei.

Atunci, când toți cei ce rătăcesc prin lume, după care Patria-mamă se usucă de dor, cuprinși de dragostea de pământ natal, vor lăsa pribegia și vor lua drumul spre Casă.

Doar atunci, Patria va deschide ușile Casei Mari a Neamului și-și va invita copii la masa nemuririi, să se-nfrupte din bucatele recunoștinței și să cionească pocalele dragostei de  tot ce-i al lor de la naștere.

Iar eu te îndemn, când simți un dor nebun de tine, întoarce-te negreșit, Acasă. Patria te așteaptă-n prag, iar bucatele sunt încă calde!

Cristina Morari