Cluj- Napoca – oglindă a trecutului, capodoperă a contemporaneității

Există locuri care ne atrag prin clădiri impresionante și peisaje rupte de pe file de basm. Altele, însă, ne cheamă acolo, punându-ne pe tavă veritabile momente de respiro, de liniște, de nici prea mult și nici prea puțin.

Orașul Cluj-NapCluj-Napocaoca e tocmai combinația perfectă între frumusețe, istorie, rafinament, cultură unică și autentică. Toate învăluite ușor în note de simplitate și amintiri ale trecutului.

Trebuie să ajungi la Cluj-Napoca ca să realizezi că istoria nu și-a părăsit niciodată țara.

Monumente arhitecturale de mare valoare, statui impunătoare și străzi cu miros de veșnicie, toate așezate exact acolo unde vrea trecătorul să-și odihnească pașii grăbiți.

Istoria acestui ținut stă scrisă în palmele a zeci de secole glorioase, căci vechiul oraș Napoca, întemeiat încă din 106, când Imperiul Roman a cucerit Dacia, a fost martor ocular al tuturor vremurilor de cumpănă sau, dimpotrivă, de glorie ale României.

Sădit de Dumnezeu în inima Transilvaniei, Cluj-Napoca nu încetează să pună cărămizi trainice la temelia culturii românești.

Continuă să citești Cluj- Napoca – oglindă a trecutului, capodoperă a contemporaneității

Tu îți porți Patria cu tine prin lume?

”Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.” (Mihail Sadoveanu)

Am întrebat într-o zi un copilaș:

– Ce înseamnă Patria pentru tine? El mi-a răspuns:

– Patria este locul unde m-am născut, este mămica mea, tăticul meu, surioara mea. E aici unde-mi place mie cel mai mult.

Dar pentru noi, ce este Patria?

corn-field-440338_1280

Oare e cerul sub care am scos primul strigăt de viață? E pământul pe care am învățat să facem primii pași? E acolo unde, jucându-ne, am căzut și ne-am rănit genunchii? E lunca pe care am încins hore strămoșești?

Cu certitudine, Patria este locul în care am spus, pentru prima dată, Te iubesc. Patria este Mama ta, Tatăl tău, Bunicii tăi, plăcințelele rumene ale mamei, abia scoase din cuptor. Sunt idealurile și crezurile îngânate de milioane de oameni, născuți sub același cer și legați sufletește pe veci de un tricolor și un cântec al demnității de neam.

Ce-am fi noi, oamenii, dacă colindând în lung și-n lat acest pământ, n-am avea unde să ne oprim și să spunem că suntem Acasă? Obosiți să ne tot căutăm cuibul prin lume, nu ne-am opri nițel să ne gândim la un loc anume, pentru care inima a rezervat pentru veșnicie, aproape toate cămările?

Tocmai aceasta înseamnă Patrie, un loc în care să te simți egal, să-ți vorbești limba maternă. Să fii tu, cel simplu și să-ți lași visele să zboare libere în văzduh.

Tricolor_Republica_Moldova

De aici, din iubirea de țară și de neam se naște Patriotismul, acel sentiment, care te face să te simți parte al unui Univers care-ți împărtășește idealurile, care iubește același tril de privighetori.

Care e bătut de aceleași vânturi, e scăldat de aceleași ploi. Plânge pentru aceleași nedreptăți și se veselește sărbătorind aceleași sărbători.

A fi Patriot înseamnă a fi solidar cu semenii tăi. A lupta împreună pentru dreptatea și adevărul bucății de pământ, moștenite cu demnitate de la strămoși.

Acest sentiment zvâcnește în fiecare om, care a ridicat măcar odată ochii spre cer și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru minunea de a avea un loc al său sub soare. Cine nu are o Patrie a sa pe această lume, e un om fără trecut și viitor, un om rătăcit și sortit pribegiei. Cine o poartă cu sine până la marginea lumii, până dincolo de infinit, este cel mai bogat om din această lume.

Cine are, însă, o Patrie, în care pâinea e mai pâine și vinul e mai vin, dar în inima căruia nu clocotește acest sentiment măreț al patriotismului sau pe care încearcă să-l înăbușe, e un om care s-a trădat în primul rând pe sine.

Căci noi suntem inima neamului, în noi zvâcnește viața plaiului natal și suntem datori să luptăm pentru prosperarea și liniștea țărânei străbune, care poartă cu sine, de sute de ani, povestea glorioasă a strămoșilor noștri.

Din momentul în care noi încetăm să ne mai alimentăm inima cu avânt și iubire de țară, ea se oprește, iar vatra dorurilor noastre, firava făptură dătătoare de viață, se stinge și se pierde în negura timpului.

maki-921178_1280

Asta înseamnă să-ți iubești Patria, s-o faci încontinuu să vibreze și să-nflorească. Să fie respectată și purtată prin lume cu cinste, neumbrită de intrigi politice.

Asta îi trebuie unei țări pentru a crește frumoasă, oameni înflăcărați și iubitori, care s-o poarte falnică prin lume. Și s-o ocrotească de oamenii care vor s-o necinstească, luptând pentru demnitatea și integritatea ei.

Atunci, când toți cei ce rătăcesc prin lume, după care Patria-mamă se usucă de dor, cuprinși de dragostea de pământ natal, vor lăsa pribegia și vor lua drumul spre Casă.

Doar atunci, Patria va deschide ușile Casei Mari a Neamului și-și va invita copii la masa nemuririi, să se-nfrupte din bucatele recunoștinței și să cionească pocalele dragostei de  tot ce-i al lor de la naștere.

Iar eu te îndemn, când simți un dor nebun de tine, întoarce-te negreșit, Acasă. Patria te așteaptă-n prag, iar bucatele sunt încă calde!

Cristina Morari

Limba noastră cea română

moldova-26876_1280A avea o limbă a ta, pe care s-o stăpânești cu dibăcie e ca și cum ai avea o comoară. Limba maternă e limba viselor noastre, e leagănul copilăriei, e o mireasmă plăcută de flori de măr, veșnic aducătoare de mângâiere și pace.

Mi-e dragă, o vorbesc și o iubesc. Pentru că e limba mamei, e a mea și e sfântă. Mă leagă de originile mele, de cine sunt eu cu adevărat, de istoria neamului nostru,  de locurile unde am copilărit și am crescut și eu odată cu visele și idealurile mele. Mă leagă de frații mei de peste Prut: frați de grai și frați de sânge.

Mă simt mândră că vorbesc limba română, o vorbesc cu drag, iar când o aud în jurul meu, îmi mângâie inima și mă simt ca acasă. O simt în mine, și-a creat rădăcini adânci în sufletul meu, pentru că și eu la rându-mi, am izvorât ca un fir de apă din curățenia și puritatea limbii mele. Sentimentele mele și tot ceea ce exprim nu ar avea aceeași semnificație dacă le-aș exprima într-o altă limbă decât a mea. Gândesc în limba mea, zâmbesc în limba mea, râd în limba mea și plâng tot în aceeași limbă a străbunilor. E limba în care mama îmi cânta să adorm, în care bunica îmi spunea povești; în care copil fiind, spuneam poezii și cântam melodii despre broscuțe, pisicuțe și despre soare, un soare cald ce mă încălzea și pe mine, și pe limba mea cea frumoasă și pe tot neamul meu la un loc. Îmi amintesc cu drag că atunci când eram mică, aveam impresia că toate limbile lumii se traduc în limba mea, că nu există limbă pe lume mai clară și mai frumoasă ca limba mea, ca limba noastră cea română.

În fiecare an, pe 31 august, când țara mea sărbătorește Ziua Limbii Române, eu mă gândesc cu nostalgie și mândrie la limba noastră. Mă încearcă emoții, gândindu-mă prin câte a trecut, ca s-o putem vorbi azi, în pace și libertate. Ne-au înstrăinat-o de atâtea ori, ne-au izgonit-o de acasă, ne-au înlocuit-o  cu alte limbi, străine sufletului de român, ne-au vândut-o,  ne-au schimonosit-o, dar ea a rezistat, pentru că e o învingătoare și o curajoasă.

Și așa îmi dau seama încă o dată că am o limbă deosebit de frumoasă, așa cum suntem noi, ca popor; că limba română e patria mea și că suntem și vom fi mereu un neam de țărani legați prin limbă, pentru că numai țăranul a știut cum să-și apere limba, cum s-o protejeze de străini, cum s-o aducă înapoi de peste 7 mări și 7 țări atunci când graiul i-a rămas pustiu, fără ea. De aceea, azi mă simt recunoscătoare și mândră că o vorbesc, așa că, la mulți ani, limbă română, oriunde în lume te-ai afla!

Maria Bocicov