Când ne trimite pe pământ, Dumnezeu are grijă ca, acolo jos, să avem un înger și un super-erou: mama și tata. Mama e îngerul blând și bun, care ne oferă viață, iar tata – e un erou, care are grijă de noi, cot la cot cu mama; iar pentru a crește frumos și corect, copilul are nevoie de o combinație nelipsită: glasul dur al tatălui care ceartă, când e cazul și mâna blândă a mamei, care mângâie cu dragoste.
Așadar, tații noștri sunt niște eroi, mai ales cei pe care-i putem numi tați în adevăratul sens al cuvântului. Viețile noastre ar fi așa diferite fără prezența lor, care ne oferă securitate, putere, curaj. Viețile noastre ar fi incomplete fără ei, fără ceea ce pot face ei pentru noi, fără felul în care ne iubesc și ne oferă afecțiune.
Studiile demonstrează că un număr tot mai mare din rândul tinerelor minore rămân accdidental însărcinate, ceea ce le determină să adopte soluţia cea mai la îndemână în cazul unei situaţii atât de neprielnice: avortul. Întrebarea la care se cauta actualmente un răspuns constă în aceea dacă ar trebui să existe un acord dat de către părinţii acestor minore pentru a înfăptui întreruperea de sarcină dorită. Continuă să citești Avortul în cazul minorelor
Tot mai des întâlnim în emisiunile TV, în spațiul virtual sau în viața de zi cu zi discuții pe marginea unui subiect pe cât de delicat pe atât de important în societate: pedepsele corporale aplicate copiilor. Considerate ființele cele mai sincere, pure și inofensive din rândul umanității, copiii sunt văzuți ca o binecuvântare a familiei în care se nasc. Totuși, odată cu creșterea acestora apar o diversitate de conflicte între părinți și copii. Copilăria este caracteristică procesului cognitiv, este perioada în care se conturează profilul psihologic al viitorului individ. Continuă să citești Pedepsele corporale aplicate copiilor
Viața e un dar sacru pe care îl primim o singură dată. Dar suntem atât de ocupați să alergăm în toate părțile în căutarea lucrurilor atât de inutile și de neimportante, încât uităm să ne mai facem timp să trăim. Uităm că viața trece, timpul trece și că într-o bună zi, va fi prea târziu. Așa că, fă-ți timp pentru tine. Fă-ți timp să stai cu tine, doar tu și gândurile tale, doar tu și emoțiile tale, doar tu și sentimentele tale. Privește-te în oglindă, analizează-te, rezonează cu sufletul tău. Caută în adâncul lui ca să vezi ce-și dorește cu adevărat și nu mai fugi de tine. Fugi de lucrurile care te întristează, care te pun pe gânduri, care te fac slab. Fugi și îndreaptă-te înspre cele care-ți aduc plăcere. Îndreaptă-te către lucrurile mici, dar care sunt în stare să te facă fericit.
Toată lumea, mai cu seamă copiii, au auzit de Orășelul Leneș – un serial pentru copii, creat în Islanda. Personajele din serial sunt Ștefania, Sportacus și Robbie Putrezitul, iar Sportacus (Magnus Scheving) este creatorul acestui serial atât de îndrăgit de copii și nu numai.
Orășelul Leneș reprezintă viața într-un orășel drăguț și promovează un stil de viață sănătos prin lumea colorată prezentată acolo, prin muzică și păpuși, prin comedie și voie bună.
Scopul creării lui este de a motiva copiii să ducă un mod de viață sănătos și de a crește frumoși și voioși, iar părinții din toată lumea au ajuns să aprecieze și ei acest serial, în contextul în care acesta este și scopul lor: de a oferi copiilor o viziune corectă asupra vieții și de a le îmbunătăți sănătatea și creșterea. Continuă să citești Orășelul Leneș – orășel al copilăriei și bucuriei
Toți trecem în viață, la un moment dat, prin momente grele, în care contemplăm asupra existenței umane, asupra iubirii, asupra umanului în general. Ne gândim la cine suntem, la ce facem, la oamenii care ne-au pășit în suflet și la cât de mult ne-au făcut unii să suferim.
Scris la persoana I, „Cel mai iubit dintre pământeni” este un roman care îmbină cu dibăcie toate aceste stări și trăiri și este un roman de succes al lui Marin Preda, scris în 3 volume, reprezentând o operă despre dragoste și viață, despre pasiune și realitatea uneori tristă, alteori atât de plină și fructuoasă.
Victor Petrini, personajul principal, este prezentat cititorilor drept un deținut, care inițial a fost asistent la o catedră a culturii și care își înșiruiește gândurile și trăirile, precum și viața lui până la acel moment. Este un text de tip memorialistic și cumva toți comentatorii au observat legătura strânsă dintre autorul romanului și personajul acestuia. Cu alte cuvinte, Victor Petrini ar fi un alter-ego al lui Marin Preda.
Memorii scrise în închisoare, gândurile împărtășite de Victor Petrini se delimitează în 3 categorii, din punctul meu de vedere: viață, iubire și politica acelor vremi, lucru care l-a durut pe personaj, l-a făcut să deteste acel regim și să se simtă constrâns. Iubirea în viața lui e de nelipsit, ca și în roman, de altfel, iar despre viață și aspectele ei, Petrini relatează de multe ori întâmplări care l-au marcat, împărtășește principii și valori în genere.
Petrini și toată povestea lui ar fi în roman două elemente fictive și chiar dacă coresponența dintre autor și personaj este una strânsă, totuși personajul creat este cumva imaginar, ca și toate evenimentele prin care trece, de altfel. Victor Petrini, deși se consideră un bărbat urât, are totuși câteva relații de dragoste: fete și, ulterior, femei care se îndrăgostesc de el. Cert este că fiecare poveste de iubire este trăită intens de către el, deși la un moment dat, este rănit și suferă. Prima lui iubire este o fată simplă, Nineta Romulus, pe care o întâlnește în cârciuma ”Mama Răniților”, în vremea când era la liceu. Relația de dragoste nu durează prea mult, pentru că ea, fiind o fată cu puțin echilibru psihologic, dispare pur și simplu, iar Petrini se confruntă cu primul lui eșec în dragoste. Pe lângă asta, părinții lui (monteur la o fabrică de avioane și, respectiv, o femeie casnică și credincioasă, cu frică de Dumnezeu) îl ceartă și fac scandal din cauza faptului că Nineta avea o reputație mai proastă.
În studenție, Victor se îndrăgostește de Căprioara, care dispare și ea în împrejurări misterioase (ea fiind însărcinată cu altul decât personajul nostru, este susținută de către Petrini să facă avort , el o duce la ginecolog B, și din acel moment pierde orice legătură cu ea, presupunându-se că ea a murit din vina medicului, dar moartea ei este una misterioasă totuși, pentru că nimeni nu poate demonstra nimic, iar cadavrul ei nu poate fi găsit).
O a treia poveste de dragoste, cea mai complexă și mai chinuitoare. Matilda este fata de care Petrini se îndrăgostește orbește, iar cea de-a patra iubire devine Suzy, care apare instantaneu în viața lui Victor Petrini și care îi dă iluzia unei vindecări sufletești. Pentru Suzy, Petrini săvârșeșe o crimă și ajunge în pușcărie.
Trebuie să recunoaștem că în opera lui Preda, eseistica se îmbină perfect cu epica. Eseistica e o formă de exprimare a idelilor prin visare, prin recurgerea la naivitate chiar, iar epica este punctul forte al scriitorului, care denotă sugestivitate, expresivitate și originalitate.
Personajul, pe tot parcursul operei, vorbește mereu despre o tristețe a lui durută, despre nefericirea de care are parte pe pământ și așa, devine un povestitor al vieții lui, se plânge și își plânge neliniștile cititorilor.
Mi-l imaginez deseori pe Petrini cu lacrimi în ochi și cu o umbră pe obrazul lui șters; o umbră de dezamăgire și neîmplinire pe pământ. Îmi imaginez cât de greu e să-ți deplângi cu putere și tărie, durerile pe care le ai în suflet și să faci acest lucru în fața tuturor, cu sinceritate și devotament. Marin Preda a știut cel mai bine să facă acest lucru, prin personajul pe care l-a creat și a știut să se apropie subtil de sufletele cititorilor și să îi facă pe aceștia să aibă încredere în scrierile sale.
De aceea, sunt de părerea că „Cel mai iubit dintre pământeni” este o capodoperă de suflet, o mărturisire sinceră și impresionantă, un plâns al tristeților interioare, o metaforă a iubiri și a vieții omenești.
Există în lumea asta doi oameni cărora le vom rămâne mereu datori, doi oameni frumoși, cu privirea caldă și fruntea bătătorită de griji. Doi îngeri a căror misiune divină e să îndrepte pe cărările ce duc spre templul omeniei și bunătății, pașii unor lăstărași de oameni, cu ochii zglobii și zâmbet inocent.
Doi părinți darnici ca o toamnă doldora de fructe, ce umblă din deal în vale cât e ziulica de lungă ca să strângă fânul de pe ogoare și să culeagă strugurii mustoși.
Când soarele somnoros de toamnă răsare tot mai rar, ei se apucă să culeagă gutuiele care o să lumineze casa o iarnă întreagă, împrăștiindu-și mirosul peste mări și țări, ca oriunde le-ar fi copiii, mirosul dulce de gutuie să-i întoarcă acasă.
Într-o dimineață, m-am trezit cu un gând, unul care m-a făcut să pornesc într-o aventură, o aventură care mi-a schimbat viața și m-a făcut să apreciez adevăratele valori ale omenirii. Continuă să citești În căutarea lui Dumnezeu
obii și zâmbet inocent.