Arhive palat - Revista EduSoft

Conacul Manuc Bei: Monument trecut prin timp, istorie și apogeu!

Construit la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1816, Conacul Manuc Bei este un monument de arhitectură aflat în raionul Hâncești din Republica Moldova, care are o istorie bogată.

Istoria Conacului Manuc Bei începe cu negustorul și diplomatul Manuc-Emmanuel Mîrzoian, armean de naționalitate, care s-a mutat din orașul românesc Sibiu la Chișinău și a cumpărat moșia Hâncești. Chiar dacă conacul a fost construit de către fiul și nepotul lui, acesta îi poartă numele. Cei doi au înălțat un castelul în stil franțuzesc, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.

Construcția palatului a durat mai bine de trei ani, iar a întregului conac aproape un secol. Domeniul conacului constă, de asemenea, din Castel Vânătoresc, casa administratorului imobilului (Casa vechilului), locuințe pentru servitori, grajduri, bucătăria de vară și o biserică. Din păcate, biserica, ce era construită în stil armenesc, nu s-a păstrat până în zilele noastre. În compoziția conacului intrau, de asemenea, un iaz și două havuzuri – unul în fața palatului, iar al doilea între palat și casa lui Ioniță Iamandi. Inițial, toate clădirile moșiei se uneau cu palatul prin galerii de sticlă. Astăzi însă, conacul include doar câteva edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare și Turnul de veghe.

Palatul lui Manuc

În anul 1881, celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi a fost cel care a proiectat și a construit Castelul vânătoresc, înconjurat de turnuri, de grădina de iarnă și de un mic parc. Cercetătorii cred că dinspre palat pornesc tuneluri lungi, unul dintre care ar străbate, cică, întregul Hâncești. Câteva dintre aceste galerii au fost dezgropate, porțiunile acestor pasaje subterane servindu-le drept beciuri locuitorilor din Hâncești.

Fiind trecut prin timp, conacul a avut mult de suferit. În anul 1944 castelul a fost grav avariat în urma bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după care conacul a trecut în proprietate sovietică, fiind restaurat și transmis în gestiunea Colegiului de Construcție din localitate. Însă, după cutremurul din 1986 conacul a fost extrem de avariat și Colegiul a fost mutat în altă clădire. La începutul anilor 1970 a început restaurarea Castelului Vânătoresc, iar mai târziu a fost transformat în Muzeul Istorico-etnografic, având mai mult de 20 de mii de exponate, mai multe încăperi cu diverse tematici, la parter fiind obiecte din perioada sovietică, câte ceva despre Grigori Kotovski (un fost conducător militar și activist politic comunist din Basarabia), dar şi porturi populare de prin secolul al XIV-lea.

Daune aduse palatului principal în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Restul clădirilor continuau să se distrugă, deși în anul 1993 moșiei i-a fost atribuit statutul de monument de arhitectură. Abia în anul 2011, moșia a fost înconjurată de un zid de beton, deși pe teritoriul acesteia se putea ajunge cu ușurință. Clădirea palatului arăta distrusă și extrem de avariată, în special fațada, același lucru se putea spune și despre Casa Vechilului și casa lui Ioniță Iamandi. Acest monument de arhitectură nu era decât niște construcții ruinate care nu avea practic nici un viitor.

Restaurarea conacului lui Manuc Bei

Efectuarea unor săpături temeinice pe teritoriu în anul 2013 a constituit motivul primordial pentru lucrările de restaurare a moșiei, care au început în anul 2014 în urma unui proiect de finanțarea din partea Uniunii Europene.

Conform planului, lucrările de restaurare trebuiau finalizate în august 2015, dar acest termen a fost deja de două ori amânat din cauza dificultăților neprevăzute în subsolul clădirii și descoperirea, în urma săpăturilor, a unor noi obiecte, în special, a unei băi turcești, precum și din cauza faptului că partea moldovenească nu a onorat totalmente finanțarea conform contractului.

Lucrările de renovare au durat aproape doi ani, însă rezultatul a fost pe cinste. Palatul a fost renovat în stil renascentist, păstrând luxul și eleganța în care a trăit familia renumitului boier. În palat au fost restaurate dormitoarele, sălile pentru petreceri, sufrageriile și birourile.

Mai multe obiecte de mobilier au fost aduse din Odessa, unde Manuc Bei mai avea un palat. O altă parte din mobilier a fost confecționată în Italia, după câteva modele originale. Pentru a reda din nou în detalii stilul autentic perioadei secolului XIX, au muncit peste 60 de specialişti, atât meșteri din Moldova, cât și din România.

Astăzi Conacul Manuc Bei se bucură de zeci de vizitatori zilnic, din toate colțurile țării, dar și de peste hotarele acesteia, iar autoritățile speră că monumentul va deveni una dintre cele mai atractive destinaţii turistice din țară.

Sanda Rebeja

Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Dacă tot am trecut prin Ruginoasa și am început să prindem gustul palatelor, și mai ales ale celor care au trecut prin mâinile familiei Sturdza, următoarea oprire este la Miclăușeni.

Înainte să trecem la lăudat și povestit, trebuie notat că domeniul Miclăușeni este o oază de liniște. Făcând uz de teritoriu destul de vast, acoperit preponderent de pădure și imaș, domeniul servește adesea evenimentelor de tip nuntă sau conferințe. Totodată, nu putem uita festivalul de epocă ce are loc anual aici, în acest an desfășurându-se la începutul lunii septembrie. Să vă mai zic că în fiecare an se urmărește întoarcerea în timp prin de atmosfera medievală creată de constumele domnițelor și muzica trubadurilor, poate vă hotărâți să vă umpleți mașina de prieteni și să dați o fugă.

Acestea fiind amintite, castelul are o vechime de peste șase sute de ani, construit în stil neogotic, după ne-am obișnuit deja, și ajuns pe mâinile familiei Sturdza în secolul al XVIII-lea. Posedă o istorie destul de tulbure: după ce a fost amenajat ca loc de armonie și regăsire pentru cei din familia Sturdza, lăcaș de cultură, spiritualitate și cunoaștere, ultima moștenitoare, Ecaterina Cantacuzino, a donat castelul bisericii în 1947.

Continuă să citești Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Minitrip cultural în județul Iași (II) – Palatul domnitorului Al. I. Cuza de la Ruginoasa

La aproximativ o oră de Iași intrăm în Ruginoasa. Comună liniștită, plăcută perechilor de ochi care trec flotant prin zonă sau vin pentru ședere, verde pe stânga și pe dreapta străzilor, amintită ca așezare de vază încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Or fi multe de spus despre istoria comunei, pentru că, într-adevăr, Ruginoasa este un sit de monumente istorice, însă pe noi ne interesează un singur aspect astăzi: Palatul domnitorului care a realizat Unirea Principatelor Române de la 1859, Alexandru Ioan Cuza.

Palatul Domnesc trăiește cu mult dinaintea domnitorului. Aparținând anterior familiei Sturdza, construit neogotic, el ajunge în subordinea lui Cuza după ce acesta cumpără moșia de la Ruginoasa. Încă de la început, domnitorul și-a stabilit ca prioritate restaurarea reședinței în vederea locuirii cu familia acolo. De reînfrumusețarea palatului s-a ocupat, predominant, doamna Elena Cuza- soția, în timp ce domnitorul s-a îngrijit mai degrabă de partea financiară, punând la dispoziție, din visteria națională și prin împrumut, câteva zeci de mii de galbeni.

Continuă să citești Minitrip cultural în județul Iași (II) – Palatul domnitorului Al. I. Cuza de la Ruginoasa

Ruginoasa şi Miclăuşeni – pentru cei curioşi

De obicei, curioşii nu stau pe loc. Ei caută să se mişte, să descopere, să cerceteze, şi să se bucure de ceea ce văd. De obicei, curioşii trăiesc din plin, citesc şi călătoresc. Eu sunt un om curios. Nu pot să mă plimb întotdeauna în acelaşi parc, nu pot să-mi beau cafeaua la aceeaşi patiserie şi nici nu vreau să-mi cumpăr cărţi din aceeaşi librărie. Dar, nu în ultimul rând, nu mă simt în pielea mea dacă nu-mi planific o călătorie. Mică ori mare fie ea, dar să fie!

Weekend-ul acesta l-am dedicat împrejurimilor Iaşului. Am ajuns la două atracţii turistice la care n-aş fi ajuns niciodată dacă nu aş fi fost îndemnată s-o fac. Se preconiza ploaie şi o zi posomorâtă. Totuşi, până am ajuns la Ruginoasa, mi-am dat seama că ar fi trebuit să-mi iau şi ochelarii de soare, căci se înseninase complet. Vremea ţinea cu noi, din fericire.

Continuă să citești Ruginoasa şi Miclăuşeni – pentru cei curioşi

Palatul Culturii din Iaşi

Palatul Culturii din Iasi. Sursa: commons.wikimedia.org

Palatul Culturii din Iaşi este o expresie a romantismului în arhitectura oficială, fiind construit între anii 1906-1925 în stil neogotic, şi inaugurat în 1926 de către al doilea rege al României moderne, Ferdinand de Hohenzollern. Se distinge a fi cea mai importantă creaţie a lui I. D. Berindei, arhitect român, format la şcoala pariziană.

Deşi are un aspect arhaicizat, clădirea este dotată cu facilităţi considerate a fi ultramoderne în epoca în care a fost ridicat, incluzând iluminatul electric, încălzitul pneumatic, termostate, ventilaţii, aspiratoare pornite de la subsol etc. La construcţie s-au folosit materiale uşoare şi mai puţin costisitoare, iar arhitectul Berindei, ținând cont de cele 14 incendii care au afectat clădirile anterioare Palatului, a ignifungat lemnăria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperiș utilizând un material special, denumit eternită.

Palatul a fost utilizat drept cazarmă a trupelor germane și sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar până în anul 1955, când găzduit unele dintre cele mai importante instituţii culturale din ţară, reunite sub denumirea de Complexul National Muzeal Moldova din Iaşi, clădirea a servit drept Palat Administrativ şi de Justitie.

În interior, în aripa vestică a parterului Palatului Culturii, se află continuatorul Muzeului de Antichitati, înfiinţat de Orest Tafrali, în 1916, şi anume Muzeul de Istorie a Moldovei. Tot la parter, dar în aripa estică, este găzduit Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii “Ştefan Procopiu”, ale cărui baze au fost pune încă din 1955. La etaj pot fi admirate galeriile de artă europeană şi românească ale Muzeului de Artă, continuatorul celei mai vechi pinacoteci din ţară, ce datează din anul 1860, şi cuprinde donaţii ale lui Gheorghe Asachi, Scarlat Varnav, Costache Dasiade, A. Donici, V. A. Urechia şi Costache Negri. Ultimul, dar nu cel din urmă, Muzeul Etnografic al Moldovei este situat în aripa vestică a Palatului Culturii, la etajele I şi al II-lea. Acesta datează din anul 1943 şi înglobează elemente ale civilizaţiei tradiţionale, cuprinzând obiecte vechi de peste 100 de ani.

Pe lângă incontestabila valoare istorică şi culturală, acest edificiu se remarcă şi prin deosebitele elemente ale arhitecturii sale. Faimos este ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii, acestea având diametrul de 3,25 şi fiind decorate cu vitralii mici, ce reprezintă cele 12 zodii. De menţionat sunt, de asemenea, cele 8 copote din turnul Palatului, ce reproduc „Hora Unirii” la fiecare oră exactă. Melodia este înregistrată pe un tambur cu 69 stifturi, amintind nu doar „Unirea cea mica” din 1859, ci si „Unirea cea mare” din 1918.

Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare, realizată la Paris, conform schiţelor lui Gh. Asachi, de către Em. Fremiet, reprezintă unul dintre elementele decorative fundamentale care alcătuiesc frumuseţea arhitecturală a monumentului. Statuia se află în faţa Palatului Culturii, fiind dezvelită în 1883. Cu ocazia acestui eveniment, Mihai Eminescu a scris celebra „Doina”. Aceasta dată marchează, de asemenea, prilejul cu care Regele Carol I a dăruit doua tunuri „Krupp”, trofee din Războiul de Independenţă, cucerite de Regimentul de dorobanti din Copou (una din cele sapte coline ale Iasului).

În luna august a anului 2008 au fost demarate lucrările de reparare şi consolidare a Palatului Culturii. Degradările s-au accentuat după cutremurul din 1986, ce a provocat fisuri, crăpături și deteriorări pe importante suprafețe din pereți, tavane și la nivelul elementelor ornamentale. La jumătatea lunii aprilie a acestui an (2016), Palatul Culturii își va deschide porțile pentru publicul vizitator, oferind expoziții temporare de excepție, cu piese din patrimoniul celor patru muzee din cadrul Complexului Muzeal Moldova. Deşi monumentul are 298 de încăperi, cu o suprafață de aproximativ 36.000 metri pătrați, iubitorii de artă și istorie nu vor avea prilejul de a vizita toate sălile, ci doar camerele amplasate la stânga și dreapta intrării de la parter, iar la primul etaj va fi deschisă Sala Voievozilor și alte câteva camere.

Gabriela Tăbăcaru

O filă de poveste cu rang înalt – Castelul Rhédey

Castelul Rhédey, Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş — Castelul Rhedey, Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş, Sursa: www.turistintransilvania.com

Pe pământ transilvănean își duce bătrânețile un castel devenit cufăr cu amintiri. Sângeorgiu de Pădure, un oraș românesc din Mureș, îi rabdă zidurile încărcate cu istorie, închizându-l în inima așezării ca pe un nucleu identitar. Două țări unite într-o simbioză trainică stau sub simbolul a ceea ce se cunoaște astăzi a fi Castelul Rhédey.

Un nobil ungur, lăsându-și în urmă țara, a pășit cândva în ținutul Transilvaniei, ce-avea să-i devină „acasă”. Ceea ce-a fost inițial o mănăstire de călugări, s-a transformat în secolul al XVIII-lea în castelul lui János Rhédey, căpătând o înfățișare neobarocă în urma renovărilor de la 1759 și 1809. Astfel, urmașii unguri ai celui care a pus aici bazele unei noi familii s-au născut pe pământ românesc, înflorind mai departe rodul vieții.

Continuă să citești O filă de poveste cu rang înalt – Castelul Rhédey

Fereastra trecutului

M-alungă din prezent un dor nedeslușit ce-mi umple sufletul de emoție confuză. Tânjesc după un sentiment pe care-l trăiesc în afara trupului. El nu din mine se naște, ci mă pătrunde din exterior, căci e necunoscut și cunoscut, la fel cum sunt străbunii. Eu știu că este. Și îl simt al meu, dar străin de mine. De parcă sunt eu în el, iar nu el înăuntrul meu. Și privind în jur, respir aer vechi și simt că e trecutul cel care mă-nvăluie. El, fantasmă îngropată în neguri de vreme, învie secole apuse în răsăritul zilelor de astăzi. Sub straturi de poveri adunate zace castelul. El șade cu zidurile-i tari, atinse de ani grei, pe pământul sfințit de amintire al Miclăușenilor.

Continuă să citești Fereastra trecutului

Palatul Brukenthal din Avrig

http://www.turistderomania.ro/castele-cetati-si-palate/palatul-brukenthal-avrig/

De multe ori citim cărți romantice și ne visăm prințese. Am vrea să ne știm căsătorite cu un prinț și locuind într-un palat. Ori să pășim în filele unui roman și să trăim la fel ca personajele noastre favorite, într-un decor de poveste. Însă privind pe fereastră la betoanele orașului contemporan, realitatea contrastantă se izbește de imaginație, făcându-ne să ne resemnăm în fața gândului că visurile noastre paradisiace vor rămâne veșnic întemnițate în minte.

Dar cine a zis ca raiul nu e și pe pământ? Nu numai că e pe pământ, ci e chiar în România. Bucățele de paradis strălucesc împrăștiate prin țară, umplând ochii de frumusețe și mângâind simțurile cu parfum de istorie.

Bijuterii ale trecutului își fac loc printre noutățile prezentului, etalându-și arhitectura deosebită și invitând într-o dimensiune apusă, păstrată în amintirea zidurilor. Cu un nume ce-i reflectă măreția, Palatul Brukenthal din Avrig este unul dintre locurile de vis în care omului contemporan îi e permis să pășească spre a-și aduce un strop de frumusețe magică în existența-i monotonă. Peisajul realității autohtone pare decupat și înlocuit cu ceea ce reflectă un timp trecut și un teritoriu diferit.

Continuă să citești Palatul Brukenthal din Avrig