Pădurile – plămânii pământului, se spune. Fără păduri, suntem ca fără de oxigen, deci e foarte important să învățăm să le protejăm, să le îngrijim, să le prețuim, pentru a ne asigura viața pe pământ.
Mai jos, v-am pregătit cinci motive de a proteja pădurea:
1. Pădurea furnizează oxigen pentru toate organismele vii de pe pământ și în același timp, absoarbe bioxidul de carbon, care este atât de nociv pentru sănătate și astfel, contribuie la reducerea poluării.
Un început de toamnă cu miros de răcoare, parcul udat cu lacrimi de ploaie ce se preling în jos pe frunze, natura veștedă ce plânge a amorțire… Fereastra oglindește cerul gri, rezistând cumva sub greutatea norilor. Degetele mi se încleștează pe o carte, iar ochii fug de monotonie, cercetând decorul. Zăresc un început de coridor îngust, ce se pierde după o cotitură în bibliotecă. Mă desprind de atingerea foilor îngălbenite și iau urma treptelor ce mă poartă în sus, pe marginea unui perete viu pictat. Parcă mă cuprinde o umbră de întuneric și ajung în fața unei uși închise, ce-mi prevestește finalul investigării. Un domn serios mă întâmpină, crezând că am să fiu gonită, dar vocea calmă mă îndrumă blând înainte. Înainte, unde?…
Închisă de pereții Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” Bacău stă natura moartă, ce joacă scene din viață: Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” din Bacău. Copertine din sticlă despart publicul indiscret de misterele pădurii ce se dezvăluie puternic în vitrine. Inima codrului e smulsă și zace într-o liniște amorțită, ascultând suflarea privitorilor ce-i sorb cruzimea nealterată. Se zbate moartea în imagini vii, multe trupuri înghețate dansând cu foc mirajul vieții. Vâltoarea prădătorilor stă suspendată în aer, fixând tăria naturii în însăși elementele ei. Uliul a pus gheara pe ființa lașă, rozătoarea se ascunde în scorbură, un vultur domină de pe creasta semeață, iar vrabia zboară în libertate naivă. Un șarpe se târăște în veșnicie sub frunza uscată… Răsună codri de încleștarea cerbilor ce se izbesc cu tăria coarnelor!
Munți, pădure și aer curat, vorbesc de un loc minunat. Creste înalte, poale îmbrăcate cu o vatră de locuire. Privirea sus și te-ai pierdut. De la răsărit la apus se derulează filmul naturii mereu în schimbare. Aglomerația orașului este compensată subtil de prezența lor, a munților. Ce combinație splendidă!
Orașul în pădure este la fel de neobișnuit ca sintagma insula dintre munți. EduSoft să nu se bucure de asta? Cum să nu? Se bucură. Hop aici împreună cu domnul Bogdan Pătruț (EduSoft) și Maria Pashlinska, o studentă eminentă din Bulgaria care e oaspetele nostru.
Continuă să citești Insula dintre munți – Piatra Neamț, Lacul Izvorul Muntelui
E toamnă. Ca-n fiecare an te privesc fascinată cum te dezbraci de haine. Cum te pregătești gol pentru gerurile care vin. Și cum zăresc norii grei printre ramurile tale. Sosește o altă toamnă. Oh, stejar bătrân! Casa bunicilor are peste 100 de ani și tu erai când a fost construită, povestea bunicul.
– Cum te simți? Ai fost atacat de focuri pornite din săgeți cu chip de om și ai trăit murind în groaznice liniști și neliniști. Ai auzit voci care strigau și voci care tăceau. Nu-ți știe nimeni suferințele. Cum de reziști?
– Mă hrănesc sorbind sudoarea din adâncuri. E mult de mers până să ajungi la ultimul meu fir de rădăcină.
– Ploi și frig sau focuri ce-ți ardeau frații… ar fi putut să te doboare. Povestea multe străbunica. Holera și alte boli apărute în timpul războiului și după, strigau pe dealuri și apoi se așezau la umbra ta. Da! Bolile pe atunci aveau glas și legau funii de ramurile tale, se apucau de ele așa cum apuci de căpăstru un animal și trăgeau și te trăgeau și trunchiul ţi-l făceau răni, sângele tău rămânându-le pe sub unghii. Și azi te văd vindecat.
Mare, soare, distracţie, agitaţie. Toate bune şi frumoase. Dar până şi de prea mult bine se plictiseşte omul la un moment dat. Şi cum ne place diversitatea, iar în Bulgaria am tot dat de ea până acum, ne-am gândit că ar fi frumos să păstrăm ritmul şi să vânăm următorul obiectiv.
Noi auziserăm de o anume Rezervaţie Baltata, pe care se presupunea că o găsim la Albena. Aşa că, tipic turiştilor, ne-am pus pe întrebat în stânga şi-n dreapta, în speranţa obţinerii unor indicaţii. Primul răspuns a fost un dat din umeri plin de incertitudine: “Baltata?! Rezervaţie?! Nu… Nu ştim. “ Curios lucru, ne-am zis, oare nu pronunţăm noi bine? Nu ne-am lăsat descurajate, ci am ochit un alt localnic, adaugând de această dată un strop de culoare gesticulară: “Rezervaţia Baltata…? Bal-ta-ta…?” Acelaşi răspuns negativ ne-a rănit auzul. Măi să fie, pai dacă oamenii locului nu ştiu de un loc aşa important precum o rezervaţie naturală, înseamnă că nu există. Cum altfel s-ar putea explica?!
Căldura moleşitoare începea să ne sufoce optimismul, făcând din gândul plecării acasă cea mai tentantă opţiune. Niciun indicator, niciun alt turist care să pară a căuta acelaşi loc, niciun localnic care să ştie despre ce vorbim; deja ne simţeam ca nişte spiriduşi căutând comoara de la capătul curcubeului. Treceam alene pe stradă cu o voinţă sfârşită, făcându-ne datoria de a încheia cum se cuvine căutarea, ca să plecăm acasă resemnate. Când, în loc de capătul curcubeului, am dat de capătul unei poteci, iar în loc de spiriduşi, am început să ne simţim ca Alice în Ţara Minunilor.
Componente ale cadrului natural, flora (vegetația) și fauna au o incontestabilă importanță economică și turistică. În funcție de latitudine, altitudine și de particularitățile reliefului, vegetația are o evidentă dispunere etajată. Pajistile, care ocupă peste 20% din suprafața României, constituie formația zonală predominantă a etajului alpin, unde acoperă golurile montane situate la peste 2000 m și unde sunt alcătuite din asociații de ierburi scunde, adaptate la regim termic scăzut și la vânturi puternice (Carex curvula, Agrostis rupestris, Festuca ovina, Primula minima, Campanula alpina), alături de care cresc lichenii Cladonia rangiferina, Thamnolia vernicularis, Cetraria islandica, apoi mușchii Polytrichum juniperium și tufărișurile scunde alpine Salix herbacea, Vaccinium gaultherioidis etc.
