Etichetă: pace

Mamă bună, mamă dragă

Mamă bună, mamă dragă,
Te-oi iubi o viață-ntreagă.
Pentru tot ce ai făcut,
Pentru că tu m-ai crescut!  (Nina Casian)

mama, copilNoi ne-am născut, iar mamele noastre plângeau, se chinuiau, țipau de chinuri și dureri, ca să ne putem noi veni pe lume, vii și sănătoși, ca să putem fi aici, ca să putem respira, trăi, iubi și ca să ne putem bucura de viață.

Primul strigăt de viață, primul sunet scos, primul zâmbet, primul cuvânt, primul dințișor, primul pas – toate sunt legate strâns de a opta minune a lumii – MAMA. Ce cuvânt dulce, ce cuvânt înălțător! E sinonim cu pace, iubire, viață, Dumnezeu. E sinonim cu fericirea.

Continuă să citești Mamă bună, mamă dragă

Cât e ceasul? E primăvară fără 5 minute

ghiocei, primavara,,Așteaptă. Ai răbdare. Furtuna va trece. Primăvara va veni.” (Robert Schuller)

Ce calde-s serile, ce bun și gingaș e soarele cu noi! Ne împrăștie tot mai multă lumină și căldură și ne trimite pe pământ tot mai multe raze de soare. Iar aceste raze de soare ne gâdilă obrajii, ne mângâie frunțile și ne răsfață sufletele, aducându-ne pe față zâmbete zglobii. Continuă să citești Cât e ceasul? E primăvară fără 5 minute

Câte ceva despre sărbătorile iubirii: Sfântul Valentin și Dragobetele

cuplu, dragoste,,Iubirea mișcă sori și stele…” – Dante

Ce poate fi mai frumos decât iubirea? Iubirea… cea care te poartă pe sus, prin văzduh, care te duce în al nouălea cer de fericire, care îți alintă sufletul și care îi înveșnicește pe cei care îi simt căldura. Iubirea e un sentiment pur, cel mai frumos din toate care există, și ar trebui sărbătorită zi de zi și clipă de clipă, pentru că viața e atât de scurtă! Continuă să citești Câte ceva despre sărbătorile iubirii: Sfântul Valentin și Dragobetele

În Moldova toamnele…

„Iar e toamnă.

 Zile calde,

 Frunza ruginie cade…” (Grigore Vieru)

Da, e toamnă iar peste noi. E o toamnă frumoasă, ruptă din povești, adusă din alte lumi, plină de culori și pace.

apus, pasari, satPrivesc cerul. Stoluri de păsări se adună și fac spectacol pe gratis, se adună toate, se rotesc, fac figuri neobișnuite și se pregătesc să plece departe, în țările calde, pentru că știu că un frig năprasnic se va așeza peste noi și ele vor să se salveze, spre a reveni din nou, în primăvară. Își părăsesc cuiburile, dar nu toate. Nu toate au curajul să se aventureze pentru o viață mai bună. Unele pleacă, dar sunt și altele care rămân, pentru că s-au obișnuit prea mult cu răceala iernii și cu frigul ei, așa că rămân, cu încrederea și speranța că vor supraviețui.

Continuă să citești În Moldova toamnele…