Iosif Vulcan (n. 1841, Holod – d. 1907, Județul Bihor) a fost gazetar și scriitor român. A ocupat funcția de Redactor responsabil, proprietar și editor al revistei „Familia” din 1865 până în 1906. Revista, considerată a fi un certificat dat unităţii naţionale, a apărut la Pesta și a fost mutată apoi la Oradea în 1880, unde sunt publicate primele versuri ale lui Mihai Eminovici.
Iosif Vulcan este cel care îi schimbă numele viitorului poet național în Mihai Eminescu. A scris portrete și biografii ale unor personalități de cultură și politice românești „Panteonul roman”. Deasemenea bibliografia sa cuprinde versuri „Poezii”, „Lira mea”, nuvele „De la sate”, romane „Sclavul amorului”, comedii și drame. Operele sale au o tematică unionistă şi patriotică, idei ce s-au născut în timp ce era student la Viena.
A fost membru al Academiei Române. Octavian Goga îl numea ,,Un merituos pedagog în ale literaturii pentru copilăria unui popor”.
Menumorut (sec. IX-X) a fost Voievod român din Crișana. Informațiile despre el le avem din cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea. A stăpânit teritoriul cuprins intre râurile Someș și Mureș, cu centrul în cetatea Biharea. Ducatul lui Menumorut a fost atacat de triburile maghiare migratoare. În urma acestei confruntări Menumorut pierde o parte din ducatul său și devine vasalul ungurilor din Câmpia Panoniei.
O cronică ungară descrie întâlnirea dintre mesagerii regelui ungur Arpad și Menumorut: „Spuneți-i lui Arpad, ducele Ungariei, conducătorul vostru. Bucuroși ii vom ieși în întâmpinare, ca de la prieten la prieten, pentru a-i da lui tot ce are nevoie, pentru că este străin, și unui străin ii lipsesc multe. Dar pământul pe care îl pretinde, nu-l va avea niciodată de la noi de bunăvoie, câtă vreme vom trăi”. Menumorut s-ar fi adresat solilor căpeteniei maghiare regale Arpad, spunându-le că el ascultă doar de superiorii lui bizantino-bulgari care erau în mod cert de religie creștin-ortodoxă. Continuă să citești Menumorut – stăpânul Biharei
Oradea (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein) este un municipiu în Nord-Vestul țării, din regiunea Crișana. Este reședința județului Bihor și are o populație de 245.537 locuitori, incluzând aici toată zona metropolitană. Situat pe malurile Crișului Repede, Oradea se află în zona de contact dintre Câmpia de Vest și Dealurile Piemontane, la o altitudine de 150 metri. Centru industrial, comercial și cultural, Oradea este și un important nod feroviar și rutier. Aeroportul Oradea este închis deocamdată, deoarece se fac lucrări de extindere. În Oradea se găsește atât o termocentrală, cât și o uzină de aluminiu. Industria orașului a fost și este diversă: aivi se produc materiale de construcții, se prelucrează lemnul, iar industria chimică, ca și a blănăriei, pielăriei și încălțămintei au fost dezvoltate. Industria textilă, a confecțiilor și cea alimentară sunt, de asemenea, prezente în Oradea.
Istoria Oradei
Oradea este pe locul unei așezări cu origini neolitice, care a continuat, după cum atestă mărturiile arheologice, în toate epocile istorice. Necropola dacilor liberi și alte numeroase vestigii, aflate în aria orașului Oradea, arată o locuire neîntreruptă a acestei zone și dovedesc că aici s-a aflat centrul formațiunii statale românești, din sec. IX-XII, cunoscută sub numele de Voievodatul lui Menumorut. Prima atestare documentara a Oradei datează din anul 1113.
În anul 1235, Oradea este menționată ca oraș, devenind treptat, de-a lungul secolelor, un important centru comercial și social-economic în această zonă. Deși a fost distrusă in timpul invaziei tătare (din anul 1241), Oradea cunoaște în secolele 14-17 o perioadă de înflorire a meștelugurilor li comerțului. La jumătatea secolului 15 este menționat aici un observator astronomic, primul din această parte a Europei. Aici s-a încheiat în 1538 pacea dintre Ferdinand de Habsburg și Ion Zapolya, cu privire la stăpânirea Transilvaniei. Oradea s-a aflat sub stăpânire otomană (între 1660 și 1692), iar de la sfârșitul secolului 17 este ocupată de habsburgi. Oradea devine un important centru cultural și politic al românilor transilvaneni. În 1778, la Oradea funcționa o Academie de Drept, iar în 1861 s-a constituit Societatea Literara a Junimii Romane. La Oradea apare revista culturala Familia.
