Fiind dominați de tehnologii noi, ne conservăm timpul, fără a observa viteza cu care specia umană sporeşte. Știm, exact ca un calculator, să îndeplinim funcții (tot ceea ce ne diferențiază de acesta e faptul că mai scriem și vorbim cu diacritice). Suntem preocupați strict de metrii pătrați din curtea noastră și de ceea ce ține de persoana întâi, singular. Cine a zis că a înainta întotdeauna înseamnă a evolua? Așadar, simplul fapt că am ajuns în mileniul al treilea nu ne garantează cu nimic că am fost mai buni decât predecesorii noștri.
Ne-a mai rămas a face ceva; ceva departe de a fi o notă de subsol, și anume: să ne desprindem de ego-ul nostru și să fim împreună pentru toți. Ruperea de lumea virtuală și acțiunea într-un timp real constituie un pas spre aderarea la o societate sănătoasă, la propriu și la figurat, iar pentru aceasta este necesară implicarea noastră în proiectele de dezvoltare și creștere sustenabilă. Nu am dreptate când spun că voluntariatul este șansa secolului XXI?
Continuă să citești Împreună – nu doi, ci șapte miliarde: despre voluntariat