Sărbătoarea Anului Nou are loc pe data de 1 Ianuarie a fiecărui an. În România ajunul Anului Nou este plin de tradiții care au loc înainte și după de miezul nopții, chiar și în prima zi a Anului Nou.
Țara noastră are tradiții de Anul Nou transmise de la o generație la alta pentru toate vârstele, de la mic la mare. Vorbim aici despre mersul cu plugușorul, sorcova. Majoritatea acestor obiceiuri este de a transmite oamenilor un an nou îmbelșugat, fericit, plini de împliniri.
Noi suntem oamenii care au crescut învățând și promovând aceste obiceiuri. Oare alte popoare ce tradiții împărtășesc de Anul Nou? Oare ce obiceiuri și credințe promovează ei în această sărbătoare?
În Scoţia, Anul Nou se mai numește și „Hogmanay”, iar în noaptea dinspre Anul Nou, în unele regiuni, oamenii aprind suluri de smoală, pe care le lasă ulterior să se rostogolească pe străzi. Astfel, poporul scoțian crede că anul vechi este ars şi celui nou îi este permis să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce sau noroc sau ghinion. Dacă un bărbat brunet care aduce un dar va intra primul în casă, se crede că acela va fi un an norocos.
Pe data de 16 decembrie 2015 a avut loc, în incinta Complexului Muzeal ,,Iulian Antonesc”, un vernisaj care a încheiat frumos seria de evenimente găzduite de acest muzeu în anul 2015. La vernisajul „Scrieri și semne” au participat oameni de cultură, jurnaliști dar și reprezentanți ai muzeului.
Evenimentul, desfășurat în cadrul Secției de Enografie, a fost concentrat în două direcții, care în esență converg spre același aspect: omul de odinioară.
În prima parte a fost prezentată editarea unui calendar pentru anul 2016. Un calendar puțin mai mult diferit față de cele pe care le cunoaștem. Tipăritura, ce are ca drept temă, nunta sătească, cuprinde răspunsurile învățătorilor din localitățile Nadisa, Brusturoasa și Dofteana la chestionarul lui Hașdeu. Obiceiurile nunții, dar și anumite drepturi și obligații ale bărbaților și femeilor datează din anul 1882.
Fiecare dintre noi, indiferent de castitatea sufletului pe care îl avem, detestăm din toată inima un anumit aspect al vieții. Personal, dispețuiesc rutina în care ne complacem fiecare dintre noi. Detest activitățile monotone pe care societetea ne ,,obligă” să le desfășurăm zi de zi.
Într-o astfel de stare eram zilele trecute, când, în timp ce ochii îmi erau pieriți în pixelii monitorului, monotonia mi-a fost alungată de un apel telefonic care mă anunța că în doar 10 minute voi merge împreună cu prietena mea, Elena, într-o vizită în comuna Prăjești. Gândul că voi părăsi cei patru pereți în care mă izolasem îmi sălta inima de fericire, iar la auzul că voi ajunge pe meleagurile Tutovei nu-mi mai puteam ține locului fericirea și entuziasmul. Continuă să citești Prăjești – o conservare a tradițiilor locale
Duminică, început sfios de aprilie… Soarele se ivește de după un deal, cu veșnica lui căldură. Căldura lui ne umple sufletele, o briză răcoroasă de primăvară ne mângâie tâmplele și o boare de miresme ne împrospătează fețele. Parfum de flori de cireș se revarsă peste sufletele noastre, iar în orașul Fălești, în incinta Liceului Teoretic Mihai Eminescu începe ediția a XVI-a a Festivalului creației artistice.Continuă să citești Festivalul creației artistice din Fălești – prilej de bucurie pentru suflet
După un prânz consistent, întotdeauna somnul este cel care îți dă târcoale, însă împreună cu Gabriela și Ana, ne înfrânăm această plăcere și pornim la drum spre următorul obiectiv de vizitat. Luăm mașina și în circa 10 minute ajungem la Muzeul Popa din Târpești. Nu mică ne-a fost mirarea, căci în timp ce străbăteam ulițele zonei, zăream la fiecare pas indicatoare care ne sugerau direcția corectă. Acest aspect denotă o bună organizare și o implicare serioasă în administrarea muzeului.
Cu siguranță fiecare dintre voi ați vizitat cel puțin o dată un muzeu, însă, vă spun de la început că nimic nu se compară cu muzeul Popa din Târpești. Sinceră să fiu, nu eram prea entuziasmată la auzul că vom vizita un muzeu. Deja îmi imaginam trei camere bătrânești cu trei obiecte și o fotografie răsfirate în câte un colț. Însă plictisul mi-a fost alungat de îndată ce am coborât din mașină, în fața porților muzeului. Primul impact vizual l-am avut cu design-ul ancestral al gardului ce împrejmuia curtea. Porțile cioplite din lemn purtau mărturia unui talent rar întâlnit.
De o parte și de alta a porții stau de strajă trei stâlpi masivi, iar între ei, scândurile care alcătuiesc poarta au cioplit în partea superioară câte o înfățișare, care, așa cum vom afla mai târziu, fac trimitere la colectivul sătesc de odinioară. Figurinele sculptate în lemn sunt așezate ierarhic în funcție de statutul membrilor comunității pe care îi înfățișează. Astfel, în mijloc, sunt reprezentați primarul și preotul, ulterior fiind dispuși ceilalți consăteni. Gardul este tipic construcțiilor bătrânești pe care le putem regăsi în imaginea gospodăriei bunicilor noștri.
Deschidem poarta și verdele crud al ierbii de primăvară ne izbește simțul vizual. E primăvară și noi nu știm?? Nu, suntem încă în toiul verii, dar în curtea din Târpești nu se mai resimte arșița dogoritoare. Pomii încărcați, casa bătrânească frumos îngrijită mă fac să retrăiesc clipele frumoasei copilării. Ne întâmpină fiul creatorului muzeului Nicolae Popa, domnul Nicolas Popa, un extraordinar orator, care cu multă dibăcie ne atrage atenția asupra poveștii pe care ne-o relatează.
Astfel, aflăm că Nicolae Popa este un important exponent al tradiției satului arhaic. Opera sa reflectă două dimensiuni ale creativității sale: una îndreptată spre arheologie și cealaltă spre meșteșug. A fost considerat un dușman al poporului și condamnat la 5 ani de închisoare, din 1952 până în 1957. Experiența din perioada petrecută în închisorile de temut ale acelei vremi (Jilava, Gherla) au avut un impact grav asupra reintegrării în societate a creatorului popular. Încercând să-și găsească o liniște lăuntrică și să-și construiască un spațiu în care să se simtă liber, a început să-și dedice timpul creațiilor artistice. Drept mărturie stau sculpturile din piatră și lemn ce animă curtea. Debutul său ca meșter popular a reprezentat o încercare de a-și umple timpul după eliberarea din închisoare. Ceea ce aduce nou meșterul din Târpești este tocmai originalitatea operelor sale. Pe un fond al tradiției folclorice el și-a construit întreaga operă, valorificând pentru prima dată sculpturile în piatră.
Interiorul muzeului este arhiîncărcat cu obiecte tradiționale dintre cele mai diverse. Măști populare, costumații purtate la diferite ritualuri și sărbători, obiecte țărănești destinate muncilor agricole și nu numai – toate conferă aerul de mult apus al vieții de la țară.
Pereții de la intrarea în casă sunt acoperiți de tablouri semnate Nicolae Popa (sau alţi pictori populari). Peisajele naive dau culoare locației și, totodată, creează profilul unei personalități înzestrată cu atâtea aptitudini.
Rămânem uimiți de faptul că, pe lângă meșteșug, s-a ocupat și de arheologie, lui datorându-se bucuria noastră de a vedea obiecte de cult ce datează din secolul al XVI-lea sau monede, unelte agricole sau obiecte din gospodăria vremurilor trecute.
Muzeul din Târpești conservă cu loialitate aspectele comunității de demult.
Portul popular al tinerilor până la vârsta de 25 de ani (cei necăsătoriți)
Portul popular purtat în jurul vârstei de 40 de ani
Portul popular purtat de persoanele peste vârsta de 60 de ani
Măști populare
Costumații pentru diferite obiceiuri și sărbători
Gardul personalizat
Îmbrăcăminte
Fiare de călcat
Obiecte valoroase purtate de membrii comunității
Tablouri realizate de Nicolae Popa
Războiul
Echipa EduSoft,de la dreapta la stanga: Mihaela, Ana, Gabriela (şi un alt turist)
Sărbătoarea Anului Nou are loc pe data de 1 Ianuarie a fiecărui an. În România ajunul Anului Nou este plin de tradiții care au loc înainte și după de miezul nopții, chiar și în prima zi a Anului Nou.
Pe data de 16 decembrie 2015 a avut loc, în incinta 
După un prânz consistent, întotdeauna somnul este cel care îți dă târcoale, însă împreună cu Gabriela și Ana, ne înfrânăm această plăcere și pornim la drum spre următorul obiectiv de vizitat. Luăm mașina și în circa 10 minute ajungem la 
