„Există clipe în care stai suspendat ca într-un hamac, dând din picoare leneș deasupra unui gol… ce e întâmplător chiar viața ta. Sentiment acut că mi se îngăduie acest răsfăț de a fi.” (Oana Pellea)
[timed-content-client show=”00:05:2000″]
[/timed-content-client]
Viața e un cadou scump, care trebuie protejat și prețuit și vine la pachet cu bucuria de a exista, cu bucuria de a respira, de a închide ochii și de a visa. Socrate spunea că în fiecare om sălășluiește un soare și e foarte important să-l lăsăm să ardă: ”Să nu stingem soarele din noi, să mergem înainte orice ar fi, târâș, grăpiș, dar să mergem.”
Încep să înțeleg că noi, oamenii, ca să avem o viață ușoară și frumoasă, trebuie să gândim pozitiv, să oferim pace și iubire, să lăsăm soarele din noi să lumineze veșnic: și zi, și noapte.
[timed-content-client show=”00:30:1000″ hide=”00:50:1000″]Citește aici eseul meu despre speranță![/timed-content-client]
Există atâtea frumuseți în jurul nostru pe care nu avem timp să le privim și să ne bucurăm, pentru că mereu suntem prinși în altceva… Dar și așa, viața e frumoasă și o prețuiesc, recunosc. Iubesc viața la nebunie. Sunt îndrăgostită de florile tainice ale primăverii, de felul în care renasc, an de an pe același vechi pământ; de felul în care ne demonstrează că tot ce e bun și frumos, învinge de fiecare dată; de soarele care răsare în fiecare zi, la fel de zglobiu și zâmbitor pe același cer senin și pașnic – un cer care ne acoperă pe toți cu splendoarea lui, un cer frumos, care stă deasupra noastră protejându-ne și spunându-ne povești în fiecare seară, așa, ca un bunic sfătos.