Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Ouă încondeiate de PașteSărbătoarea de Paște este cea mai mare sărbătoare a românilor creștini. În cadrul acestei sărbători sfinte, oamenii laudă Învierea lui Hristos. Sărbătoarea Învierii își are etimologia în cuvântul ebraic pesah care înseamnă trecere. Trecerea lui Iisus Hristos din moarte în nemurire, și după al cărui model creștinii cred că vor învia la următoarea venire a lui Hristos.

Această sărbătoare implică un set de obiceiuri și tradiții care individualizează și crează un specific în calendarul românilor.  Pregătirile pascale inițiază obiceiuri încă de la lăsatul secului, dar în rândurile de mai jos vom vorbi exclusiv despre obiceiurile la români care au loc în pragul Învierii și după.

Continuă să citești Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită

România are multe atracții turistice care te ademenesc și te provoacă să pornești la drum. Uneori nu știi ce să alegi, unde să ajungi și ce să faci, pentru că lista e atât de mare, încât n-are ajunge o vară ca să o parcurgi. Dar vara asta mergem sigur la Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău. De ce? Pentru că acolo o să învățăm ce înseamnă etnografie și istorie și, mai mult decât atât, o să învățăm să o valorificăm și înțelegem.

Muzeul Viei și Vinului este un muzeu din Hârlău, a cărui activitate este coordonată de Muzeul Etnografic din Iași și este singurul muzeu viticol din Moldova. Acesta cuprinde zece săli. Să le parcurgem treptat, dar fără prea multe detalii, căci vom „anula” surpriza pe care vizitatorul ar trebui să o aibă la prima vedere!

Primele trei săli reprezintă legătura dintre vin și evenimentele importante din viața cuiva: botezul, nunta și înmormântarea. Astfel, o cameră este dedicată nașterii copiilor, una dedicată ritualului nunții și ultima – ritualului înmormântării. Toate aceste camere ilustrează tradiții și obiceiuri moldovenești, precum și superstiții legate de vița de vie.

Continuă să citești Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită

Fascinația planetei albastre – viața la temperaturi extreme

Polul NordExistă pe Pământ zone nelocuite unde diferența de temperatură dintre anotimpuri atinge valoarea de 100 grade Celsius.

Aceeași diferență de temperatură există și între gheață și apa clocotită.

Dar oare cum se locuiește în zonele neprimitoare din lume, cu temperaturi extreme?

Omul se adaptează cu ușurință, așadar cu inventivitate, omul găsește soluții împotriva arșiței ucigătoare sau gerului aspru.

Cei 2000 de locuitori din Verhoiansk trebuie să trăiască la asemenea extreme. Acest loc este considerat drept polul frigului pe Pământ și se află în Iakutia, în nord-estul Siberiei, la 140 km nord de Cercul polar, undeva pe râul Jana. Acolo, temperaturile oscilează între -70 grade Celsius iarna și +36 grade Celsius vara, ceea ce reprezintă un interval de 106,7 grade. Localitatea Verhoiansk a fost întemeiată în 1638 de către cazaci, ca tabără de iarnă, iar în secolul XIX, a servit ca loc de exil. Astăzi, majoritatea locuitorilor săi lucrează în industria produselor alimentare.

Continuă să citești Fascinația planetei albastre – viața la temperaturi extreme

Facebook – atracție irezistibilă

Facebook ComputerCu 8 ani de zile în urmă, cuvântul Facebook nu exista în vocabularul nostru… acum nu mai scapi de el. Acest fenomen a devenit atât o necesitate cât și un viciu.

Rețeaua de socializare face parte din evoluția tehnologiei și comunicării și a reușit într-un timp foarte scurt  să schimbe percepția noastră despre universul virtual. Fapt care influențează zi de zi societatea în care trăim.

Știm cu toții deci ce este rețeaua Facebook și cum se folosește, dar oare știm cum a început acest fenomen? La începutul său avea cu totul alt scop și urmează să aflăm mai multe detalii în cadrul articolului. Continuă să citești Facebook – atracție irezistibilă

Inspirație? Motivație? Tu ești cheia succesului tău!

Ai nevoie de o persoană care să te inspire? Cu siguranță. Oamenii sunt niște ființe ale căror inimi caută de multe ori afecțiune și atenție. Așadar, oamenii  au nevoie să fie mereu încurajați, ascultați, inspirați, motivați. Au nevoie să știe că cineva e acolo, alături de ei și că în felul ăsta, drumul către împlinire e unul mai ușor de parcurs. Căci acest drum e unul greu dacă merg în singurătate pe el. Un drum e mai ușor de parcurs alături de cineva care contează pentru tine și pentru care tu contezi mult. Dar de cele mai multe ori, constatăm cu tristețe că noi, cei care avem nevoie de alinare și companie, ne plimbăm singuri pe un drum pustiu. Continuă să citești Inspirație? Motivație? Tu ești cheia succesului tău!

A auzi și a asculta – poli opuși ai comunicării eficiente

old-people-616718__180Comunicarea este un mod primar de exteriorizare a umanului, este esența tuturor lucrurilor, faptelor și acțiunilor, este felul „prin care oamenii se cunosc și ajung să învețe lucruri noi unii despre alții. Comunicarea e modul prin care ne demonstrăm superioritatea, ca ființe vii și de asemenea, e modul prin care ajungem să căpătăm experiența fizică și psihică pe pământ, în cadrul unei societăți sau a unui grup din care facem parte. Continuă să citești A auzi și a asculta – poli opuși ai comunicării eficiente

Despre greșeală și puterea de a ierta

“Dumnezeu ne iartă pe noi… oamenii. Cine sunt eu să nu pot ierta?” (Alan Paton)

fata, umbra, ganduriA greși e uman, a ierta e divin, așa spune o zicală. Eu zic că a greși e normal și e un drept chiar. Fiecare are dreptul să greșească, pentru că așa învățăm. Învățăm pe propria piele, cum se zice. Unii însă fac abuz de acest drept. Greșesc intenționat sau greșesc mereu, fără să învețe nimic din asta. Or, nu cumva greșelile sunt menite să ne dea adevărate lecții de viață? Ba da, din greșeli învățăm, din experiențele pe care le trăim și din obstacolele cu care ne confruntăm.

Continuă să citești Despre greșeală și puterea de a ierta

Iubesc: și flori și ochi și buze (II)

”Când iubim, întotdeauna ne străduim să devenim mai buni. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun.” (Paulo Coehlo)

Iubesc copilăria: a mea și a altora. Pe a mea o port în suflet și o văd în fața ochilor zi de zi, perindându-se tainic și frumos, iar pe a altora o admir. Tânjesc după acei ani, când eram doar o copilă, tânjesc după inocența acelor ani, când totul era atât de simplu și nu existau gânduri care să mă facă să sufăr, iar dacă existau, treceau odată cu mângâierea mamei.

[timed-content-client show=”00:07:500″ hide=”00:14:500]Click aici pentru a citi prima parte! [/timed-content-client]

[timed-content-client show=”00:14:500″ hide=”00:20:1500]Dacă vrei să scriem ceva frumos despre tine sau afacerea ta, contactează-ne aici![/timed-content-client]

tata, fetita, imbratisareIubesc copiii, când întind brațele lor mici în jurul gâtului meu spre a mă strânge cu putere. E o putere a lor, tainică, dar care inspiră afecțiune și sinceritate.

”Arată-mi cât mă iubești!” Și copiii te îmbrățișează strâns cu mânuțele lor firave. Și așa înțelegi că iubirea adevărată și sinceră nu are nevoie de declarații zilnice, pompoase, ci se simte cu inima: o privire, o îmbrățișare sinceră și e de ajuns.

Continuă să citești Iubesc: și flori și ochi și buze (II)