Sfârșit de noiembrie, sfârșit de toamnă, sfârșit de galben, sfârșit de griji…
Distinsa toamnă a pășit mândră pe meleagurile însetate de liniște, iar acum își face bagajele și e gata să plece.
A colorat grădinile, parcurile, livezile, a ruginit frunza din vii, a plouat peste noi cu frunze multicolore, ne-a dezgolit copacii, iar acum, când e atâta liniște vrea să plece.
Ce bine e că avem toamne, căci sufletele noastre știu când să se scuture de griji, iar rândunelele știu când trebuie să-și ia zborul spre alte meleaguri.
Atâtea începuturi și sfârșituri încap într-o toamnă, încât s-ar părea că însăși universul e o veșnică toamnă. Începe culesul strugurilor, cad frunzele copacilor, vin ploile necontenite de toamnă, păsările își părăsesc cuiburile, unii copaci sunt viguroși și verzi, alții s-au dezbrăcat și de ultima frunză.