Arhive natura - Revista EduSoft

Misterul Bermudelor – în sfârșit elucidat?

Navigatorul Cristofor Columb, în timpul călătoriilor sale s-a izbit de acest fenomen extrem de straniu. El a notat fiecare detaliu al incidentului, în jurnalul său de bord, și a realizat că, în acea zonă a Atlanticului, cunoscută mai târziu ca Triunghiul Bermudelor, se petreceau lucruri inexplicabile.

Pe când se afla pe nava sa, Santa Maria, busola a început brusc să se rotească haotic, timp în care apăruse și o lumină ciudată pe cer. Până în zilele noastre, navigatori și piloți de tot felul, au trecut prin lucruri și mai ciudate decât Columb, aceștia dispărând cu nave cu tot, ori alții care s-au volatilizat în aer, în avioanele lor.

Continuă să citești Misterul Bermudelor – în sfârșit elucidat?

Îți place aventura? Drumețiile sunt hobby-ul perfect pentru tine!

Ești o persoană pasionată de aventură și mereu în căutare de noi experiențe? Atunci răspunsul la întrebarea: ,,Ce ar trebui să fac cu timpul meu liber?” este: ,,Apucă-te de drumeții!”. Drumețiile ne fac să renunțăm la viața sedentară și monotonă și să alegem să ducem o viață sănătoasă și plină de experiențe noi care ne vor da o satisfacție imensă.

Care sunt beneficiile drumețiilor? Află mai jos.

Continuă să citești Îți place aventura? Drumețiile sunt hobby-ul perfect pentru tine!

Valea Uzului – oaza drumeților

Puțină lume știe despre Valea Uzului și atracțiile turistice care fac cinste numelui. Aici a fost construit primul baraj din România.

Se crede că, în urmă cu un secol, această zonă era plină în adâncuri de zăcăminte de aur, acestea fiind extrase în cele 3 mine din zonă.

Istoria barajului însă, datează din perioada 1965-1973 când s-a realizat construcția acestuia. Barajul de la Valea Uzului măsoară o înălțime de 84 metri și o lungime de 507 metri. Primul baraj cu contraforți din România și al doilea în Europa de acest fel.

Continuă să citești Valea Uzului – oaza drumeților

O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław

O invitație neașteptată

Sâmbătă dimineața, mă trezește un bâzâit enervant şi sacadat, dar cunoscut; peste treizeci de secunde îmi dau seama că-mi vibrează telefonul. Apăs hazarduos butoanele telefonului în speranţa de a-l potoli, simt cum o lumină puternică îmi aruncă ochii în focurile iadului şi, încercând să-mi vindec durerea usturătoare ce-mi cuprinde întregul trup, dau luminozitatea la minim, moment în care îmi închid ochii şi las văpaia ce-mi amenință vederea să se mistuie ușor. În sfârșit mi-am recăpătat vederea şi pot distinge niște forme ciudate pe ecranul telefonului, forme care, cu fiecare fracțiune de secundă trecută, capătă noimă. Trecu aproape un minut de când am despărțit genele, acum sunt capabilă să identific cauza bâzâitului, este un mesaj pe Facebook. Desigur gândurile trimise instant către expeditorul mesajului nu au fost cele mai frumoase, dar conținutul mesajului m-a făcut să-mi pară rău pentru asta. Prietenul meu din Turcia ne invita pe mine și pe colega mea de cameră să-l însoțim într-o „scurtă” vizită la grădina zoologică din Wrocław. Continuă să citești O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław

Colierul ce împodobește Făgărașul

Una dintre cele mai renumite șosele din Europa, considerată de către Top Gear cel mai frumos drum din lume, Transfăgărăşanul şerpuieşte iute şi impetuos prin toate cotloanele Munților Făgăraș, străbătând în total o lungime de 151 km. Avându-şi startul în Bascov, o comună de oameni credincioşi din Argeş, Transfăgărăşanul își găseşte liniştea intersectându-se cu drumul DN1 între Sibiu și Braşov.

Plănuit inițial să fie un tunel de aproape şapte kilometri, scobind mijlocul lanţului montan, Transfăgărăşanul – după un calcul mai amănunțit – a fost preschimbat în şosea, astfel reducându-se cheltuielile. Doar patru ani (1970 – 1974) au fost necesari finalizării lui, proiectul s-a derulat rapid sub conducerea ceauşistă, având ca scop principal să faciliteze circulația între Pitești și Sibiu, astfel consolidând sistemul de apărare al ţării. Cifrele oficiale ascund adevărul crunt ce stă în spatele mărețului drum, numărul de patruzeci de soldați și muncitori decedați în timpul construcției pare să se înzecească după spusele martorilor („Numai la baraj au murit vreo 400 de băieți”). Pe cât de dureros, pe atât de măreț, un sacrificiu făcut zeului muntelui, ce-l împodobeşte elegant de la nord la sud.

Continuă să citești Colierul ce împodobește Făgărașul

5 motive de a proteja pădurea

Pădurile – plămânii pământului, se spune. Fără păduri, suntem ca fără de oxigen, deci e foarte important să învățăm să le protejăm, să le îngrijim, să le prețuim, pentru a ne asigura viața pe pământ.

Mai jos, v-am pregătit cinci motive de a proteja pădurea:

1. Pădurea furnizează oxigen pentru toate organismele vii de pe pământ și în același timp, absoarbe bioxidul de carbon, care este atât de nociv pentru sănătate și astfel, contribuie la reducerea poluării.

Continuă să citești 5 motive de a proteja pădurea

Miez de natură în inima orașului

Un început de toamnă cu miros de răcoare, parcul udat cu lacrimi de ploaie ce se preling în jos pe frunze, natura veștedă ce plânge a amorțire… Fereastra oglindește cerul gri, rezistând cumva sub greutatea norilor. Degetele mi se încleștează pe o carte, iar ochii fug de monotonie, cercetând decorul. Zăresc un început de coridor îngust, ce se pierde după o cotitură în bibliotecă. Mă desprind de atingerea foilor îngălbenite și iau urma treptelor ce mă poartă în sus, pe marginea unui perete viu pictat. Parcă mă cuprinde o umbră de întuneric și ajung în fața unei uși închise, ce-mi prevestește finalul investigării. Un domn serios mă întâmpină, crezând că am să fiu gonită, dar vocea calmă mă îndrumă blând înainte. Înainte, unde?…

Închisă de pereții Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” Bacău stă natura moartă, ce joacă scene din viață: Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” din Bacău. Copertine din sticlă despart publicul indiscret de misterele pădurii ce se dezvăluie puternic în vitrine. Inima codrului e smulsă și zace într-o liniște amorțită, ascultând suflarea privitorilor ce-i sorb cruzimea nealterată. Se zbate moartea în imagini vii, multe trupuri înghețate dansând cu foc mirajul vieții. Vâltoarea prădătorilor stă suspendată în aer, fixând tăria naturii în însăși elementele ei. Uliul a pus gheara pe ființa lașă, rozătoarea se ascunde în scorbură, un vultur domină de pe creasta semeață, iar vrabia zboară în libertate naivă. Un șarpe se târăște în veșnicie sub frunza uscată… Răsună codri de încleștarea cerbilor ce se izbesc cu tăria coarnelor!

Continuă să citești Miez de natură în inima orașului

Fascinația planetei albastre – viața la temperaturi extreme

Există pe Pământ zone nelocuite unde diferența de temperatură dintre anotimpuri atinge valoarea de 100 grade Celsius.

Aceeași diferență de temperatură există și între gheață și apa clocotită.

Dar oare cum se locuiește în zonele neprimitoare din lume, cu temperaturi extreme?

Omul se adaptează cu ușurință, așadar cu inventivitate, omul găsește soluții împotriva arșiței ucigătoare sau gerului aspru.

Cei 2000 de locuitori din Verhoiansk trebuie să trăiască la asemenea extreme. Acest loc este considerat drept polul frigului pe Pământ și se află în Iakutia, în nord-estul Siberiei, la 140 km nord de Cercul polar, undeva pe râul Jana. Acolo, temperaturile oscilează între -70 grade Celsius iarna și +36 grade Celsius vara, ceea ce reprezintă un interval de 106,7 grade. Localitatea Verhoiansk a fost întemeiată în 1638 de către cazaci, ca tabără de iarnă, iar în secolul XIX, a servit ca loc de exil. Astăzi, majoritatea locuitorilor săi lucrează în industria produselor alimentare.

Continuă să citești Fascinația planetei albastre – viața la temperaturi extreme