Arta își găsește locul – așa cum este și firesc – în special în cadrul muzeelor. De ce muzeele, deși par comune, pot fi atât de diversificate, de diferite? Fiecare muzeu oferă ceva aparte, însă în lume există câteva care au un specific propriu, unicat. În paragrafele următoare aveți oportunitatea de a vedea care ar fi o parte dintre acestea!
Iată-ne din nou în Iaşi, presărând paşi pe istoricele străzi ce ne poartă în inima culturii. E o vorbă care spune că toate drumurile duc la Roma, dar în capitala Moldovei faci ce faci şi toate drumurile duc la Palat. Mai cu seamă acum, când i s-a dus vestea în toată ţara cu ocazia redeschiderii. Ademeniţi de comoara până mai ieri ferecată, ne-am grăbit şi noi precum voinicul în peşteră când monstrul cu şapte capete pleacă la plimbare. Dar în loc de „un cufăr” am dat de mai multe, care mai de care mai frumoase. Să vă povestesc pe rând…
Primul pe lista muzeelor din Palatul Culturii a fost Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”. Sau, altfel spus, „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i”, căci ne-am aşteptat la una, şi-am cam dat de alta. Deşi prima secţie a muzeului a fost secţia energetică, înfiinţată în 1961, în loc de a ne fi prezentate principalele forme de energie utilizate, am pătruns în universul muzicii. Amenajată acum în cadrul proiectului de renovare a Palatului Culturii, ceea ce ne întâmpină la intrarea în muzeu este secţia de înregistrare şi redare a sunetului, deschisă în februarie, 1966. Aceasta curpinde un spectacol al cântecului, prezentând cronologic evoluţia înregistrării şi redării sunetului. Instrumentele sale sunt o încântare a ochiului, care captează toată atenţia privitorului chiar şi fără a fi puse în funcţiune. Când sunt porniţi, pe rând, pentru a face o demonstraţie, aceşti hibrizi muzicali devin adevărate fiinţe care se mişcă graţios şi „glăsuiesc” într-un ritm hipnitozant. Continuă să citești Vizită la Palat
