Etichetă: moarte

Cetăţeanul… posesor de armă de foc?

pistolE just sau nu să dobândim dreptul de a purta o armă de foc asupra noastră?

Institutul Naţional de Statistică informează că în ultimii ani rata de infracţiune s-a dublat, fapt justificabil în ochii multor cetăţeni prin aceea că numărul de poliţişti nu s-a schimbat în mod semnificativ, observându-se cu uşurinţă lipsa de eficienţă de care dau dovadă.

Cei care susţin ideea că cetăţenii ar fi îndreptăţiţi să capete acest drept consideră că o formă eficace de combatere a infracţionalităţii devine autoapărarea, iar purtarea unei arme de foc devine extrem de utilă în acest sens. Având în vedere că infractorul se bazează pe lipsa de apărare a victimei, o armă de foc l-ar putea lua prin surprindere şi ar avea efecte benefice asupra diminuării actelor de infracţiune. Continuă să citești Cetăţeanul… posesor de armă de foc?

Închisoarea pe viaţă sau moartea?

hand-749676_640Oare cei al căror destin este pecetluit cu închisoarea pe viaţă ar trebui să dobândească dreptul de a alege pedeapsa cu moartea?

Unii ar oferi cu certitudine un răspuns afirmativ la această întrebare, în baza raţionamentului că cei condamnaţi la o astfel de soartă, precum bolnavii aflaţi pe patul de moarte, care refuză conectarea la aparate, ar trebui să aibă posibilitatea de a li se acorda dreptul de a cere pedeapsa cu moartea. Viaţa de închisoare presupune oricum o existenţă bolnavă. Izolarea de societate intr-un astfel de mediu, lipsa prienilor şi a celor apropiaţi, tensiunile, numeroasele conflicte ce se nasc în acest mediu deficitar, activităţile la care sunt supuşi deţinuţii constituie factori generatori de demoralizare şi frustrare, decepţie şi remuşcare, o sumă de trăiri ce determină o suferinţă care se dovedeşte a fi inutilă pentru cel ce nu are posibilitatea de a-şi mai demonstra reabilitarea vreodată. Continuă să citești Închisoarea pe viaţă sau moartea?

Cimitirul Vesel – o viziune colorată asupra morții

sapantaExistă un lanț întreg de temeri asupra morții, pe care omul le-a dezvoltat de-a lungul timpului.

Omul prin esența sa este supus temerilor. Încă din frageda-i pruncie ființa rațională se confruntă cu o multitudine de frici. Indiferent de conjunctura care le dă viață temerile, în marea lor majoritate pornesc dintr-un simțământ prenatal: moartea. Indiferent că avem în vedere moartea biologică sau cea a sufletului, omul este într-o continuă teamă de moarte. Încă din timpuri îndepărtate omenirea a avut o reticență față de locurile guvernate de moarte, de dispariție. Și e și normal, cine îndrăgește să stea în preajma elementelor care îi spulberă aspirațiile și îl înfioară efemeritatea pe care, cu modestie susținând, nu lipsește din existența noastră. Continuă să citești Cimitirul Vesel – o viziune colorată asupra morții