Arhive Mihaela Stefania Puteanu - Pagina 10 din 10

Ilinca, un vlăstar al noii generații

Merg pe stradă, îmi ridic privirea spre fiecare trecător. Fețe măcinate de poverile vieții, priviri goale, lipsite de orice licărire a speranței. Oameni gârboviți de sudoare își pleacă privirea spre pământ, nu îndrăznesc să-și ridice privirea spre cer, nu îndrăznesc să aibă dorințe, să spere. E o după-amiază mohorâtă, cerul stă să plângă peste umerii trecătorilor.

[timed-content-client show=”00:05:500″ hide=”00:20:2000″]Dacă vrei să scriem ceva frumos şi despre tine sau afacerea ta, contactează-ne aici.[/timed-content-client]

În acest peisaj, în care orice formă de aspirație este inexistentă, își face simțită prezența o privire pătrunzătoare, un trup mlădios de o castitate aparte, un zâmbet ce-mi aduce aminte de venera eminesciană. O tânără plină de speranțe, cu țeluri înalte, care vede în existența ei scopul de a se dezvolta, de a se face remarcată și de a fructifica aptitudinile pe care divinitatea i le-a hărăzit. Ilinca Mihăilă, căci despre ea este vorba, este o tânără liceană căreia i se configurează un viitor promițător. La doar 16 ani a reușit să-și conștientizeze atuurile și să-și dezvolte calități, pe care unii dintre noi fie nu le avem, fie le descoperim mult prea târziu. Continuă să citești Ilinca, un vlăstar al noii generații

Restaurant Studio Alba Iulia – rafinament și gust bun

De multe ori auzim că dragostea trece prin stomac. Poate fi considerată o zicală superficială atunci când avem în vedere strict simțămintele dintre o EA și un EL. Dar, lucrurile iau o întorsătură considerabilă atunci când ne referim la ambientul în care luăm micul dejun, prânzul sau cina. Nu știu alții cum sunt, dar, pentru ca posmagii să fie ,,muiați” și comestibili, trebuie serviți într-un cadru rafinat, o muzică bine aleasă, un personal amabil și mai ales o companie plăcută.

După cum vă puteți închipui, nu poți mânca dimineața, la amiază și seara doar sandwich-uri sau pizza. Sunt și ele bune, dar mai simți nevoia, uneori, și de o mâncare caldă.

Cum eram plecată la kilometri buni de bucătăria mamei, încep să vânez un local ca să-mi mai domolesc nevoile primare: foamea. Continuă să citești Restaurant Studio Alba Iulia – rafinament și gust bun

Alba Iulia – dragoste la prima vedere

[timed-content-client show=”00:10:500″]

[/timed-content-client]
Chiar dacă soarele se joacă de câteva zile bune de-a v-ați ascunselea, nu puteam să continuu să stau cu privirea țintită spre geam urmărind dansul picăturilor de ploaie. Nu, e mult prea monoton pentru firea mea veșnic în căutare de nou. Cum în Bacău nu se întâmplă mai nimic zilele acestea, am decis să-mi iau o scurtă vacanță și să poposesc câteva zile la Alba Iulia. Aveam în gând de ceva timp să vizitez orașul și tocmai pentru că în această perioadă are loc Festivalul anual Dilema Veche, mi-am spus ,,Mimi, acesta e momentul!”

Întrucât orașul Alba Iulia este binecunoscut pentru valoarea istorică pe care a menținut-o de-a lungul timpurilor, am pornit spre prima capitală a Țărilor Române cu o nestăpânită curiozitate și un puternic entuziasm. Drumul a fost lung și anevoios, dar, după ore bune de amorțeală, iată-mă ajunsă în inima celeilalte capitale. Inimă? Aproape, undeva pe la autogară. Să iau taxiul pentru ca să ajung la pensiune? Nuu, nici vorbă!! Am venit aici să vizitez, așa că nemaisimțind nici o urmă de oboseală și ignorând convoiul de bagaje care mă urmau, mă avânt spre Cetate, căci acolo trebuia să poposesc pentru câteva zile. Continuă să citești Alba Iulia – dragoste la prima vedere

Vinul – un tovarăș de nestrămutat

Astăzi vom aborda un subiect de o largă importanță atât pentru domni, cât și pentru doamne. Băutura lui Bachus ocupă în viețile noastre un rol foarte important, fiindu-ne tovarășă pe tot parcursul vieții. Da, dacă stăm și ne gândim, vinul este cel care ne însoțește în fiecare moment (de bun augur sau mai puțin) al vieții noastre. Să o luăm în ordine ascendentă. Vestea unui nou membru al familiei este sărbătorită cu un vin ales. După doar nouă luni, își face apariția prichindelul ceea ce presupune un nou motiv de a deschide o altă sticlă cu vin. Zilele onomastice nu sunt nici ele de neglijat, iar majoratul chiar presupune un motiv de a deschide nu una, ci chiar mai multe sticle. Trecerea Bacalaureatului, intrarea la facultate, anii de studenție și absolvirea sunt momente prielnice pentru aburii unui vin de calitate. Continuă să citești Vinul – un tovarăș de nestrămutat

Veronica Micle – Venera eminesciană

Din dorința de a surprinde cât mai multe obiective culturale aflate în Târgu Neamț, ne îndreptăm pașii grăbiți, căci timpul ne presează, spre casa memorială Veronica Micle. Ajunși în fața clădirii nu percepem nici zăranie de ființă care să ne deschidă. Să fi ajuns după programul de vizită? Puțin probabil, căci ora de închidere era departe conform programului afișat. Ne resemnăm pentru moment și ne îndreptăm trupurile ostenite de năvala razelor, peste drum, la Muzeul de Istorie şi Etnografie. Zăbovim puțin aici și din vorbă în vorbă cu muzeograful aflăm că putem vizita și casa care odinioară i-a aparținut Veronicăi Micle.

Odată ce intru în muzeu mă frapează dimensiunea celor trei camere. Amintirea mea de odinioară este într-un contrast puternic cu noile imagini. Ceea ce altă dată mi se păreau trei saloane impunătoare ce nu puteau fi cuprinse în totalitate de privirea mea de copil, iată că acum odăile nu-mi mai par atât de maiestuoase, însă un alt aspect capătă proporții însemnate. În prezentarea sa, muzeograful ne schițează câteva aspecte din viața intimă a Veronicăi.

Casa a fost construită de călugării de la Mănăstirea Neamț, ulterior fiind cumpărată de mama Veronicăi. La 14 ani, copila se căsătorește cu Ștefan Micle, profesor universitar cu 29 de ani mai în etate decât Veronica. O diferență destul de mare, nu? Dar ce să-i faci când dragostea e atât de puternică, iar tânăra radiază o frumusețe angelică? Totuși, să fi fost profesorul universitar, căruia îi dăruise două fiice, marea dragoste a tinerei? Hmm, categoric nu. Sentimentele profunde de dragoste îi inundă sufletul abia în 1872, când îl întâlnește pe Mihai Eminescu la Viena. Dragostea dintre cei doi nu este o noutate pentru contemporani, mărturie stau corespondențele dintre cei doi, dar și capodoperele lirice eminesciene. Veronica devine pentru tânărul poet izvorul de inspirație al creațiilor sale. Ștefan Micle moare în 1879, iar cei doi tineri vor să-și oficializeze iubirea.

Căsătoria este văzută ca o încununare a iubirii dintre două persoane, și nimeni și nimic nu poate să zdruncine hotărârea a doi tineri să se căsătorească. Și, totuși, în cazul Eminescu-Micle factorii externi au reușit să împiedice dorința celor doi. Titu Maiorescu este printre primii care s-au opus cu vehemență acestei căsătorii, considerând că oficializarea relației ar fi banalizat forța creatoare a poetului. Să fie căsătoria un impediment în dezvoltarea unei ființe? Să fie căsătoria un factor care, în loc să înalțe două suflete spre idealuri înalte, le regresează? Să fie căsătoria un element în urma căruia dragostea este dizolvată? De multe ori auzim faptul că după căsătorie în iubirea este înlocuită de respect, dar, oare iubirea în sine nu presupune respect?

Mariajul dintre cei doi, în concepția contemporanilor acelei vremi, ar fi plasat geniul poetic eminescian în comun, tânăra bălaie nemaireprezentând muza inspirației creatoare.

Se pare că opiniile prietenilor au influențat decizia celor doi, sau poate căsătoria lor era menită să aibă loc în altă dimensiune. Cine știe. Cert e că atât Veronica Micle, cât și Mihai Eminescu au părăsit amândoi această lume în același an, 1889.

Mihaela – Ștefania Puțeanu

Cetatea Neamț – o bogăție a Moldovei, dovadă a identității de neam

Aer de vacanță, miros de nisip și poftă de mare – toate cărate din Bulgaria până acasă. Dar iată că am ajuns din nou cu trupul captiv într-un scaun de birou, chinuindu-ne să prindem și mintea cu-ale ei gânduri zburătoare și s-o înțepenim în fața calculatorului. Nici c-ar sta pe loc zburdalnica, ba mai face și inima să plangă amintindu-și de ce-a lasat în urmă. Trece așa o zi, trec două… mai e vineri și vine weekend-ul de care ne era atât de dor. Dar ce să vezi?! Și lui îi fusese dor de noi, așa că s-a gândit să desființeze ultima zi de lucru și să scoată mintea la plimbare, cum ai scoate câinele în lesă: la o tură pe lângă casă. Și ce noroc că la doar o aruncătură de băț șade mândră o veche cetate…

Pe vremea când și capătul opus al orașului mi se părea un loc îndepărtat, urma să merg într-o excursie în Nordul Moldovei cu prichindeii mei colegi. Depărtarea era percepută de mine pe atunci și în termeni de sentimente; nu numai că aveam să părăsesc străduța pe care locuiam, dar aveam să vizitez un loc… înalt. O cetate descoperită din manualele de limba română, un loc legendar închis în cărți. Eram eu mică, și ruinele mari. Așa ni se arăta acum câțiva ani vestita Cetate a Neamțului. Construită la sfârșitul secolului al XIV-lea în Moldova, aceasta aparținea sistemului de fortificații menit să protejeze împotriva otomanilor. Cuprinzând ziduri de piatră înalte, șanțuri adânci, ferestre înguste, cetatea era vizibil creată în scop de apărare.

Continuă să citești Cetatea Neamț – o bogăție a Moldovei, dovadă a identității de neam

Cetatea Neamț – un puternic potențial turistic

Ora 8:30. Forfota orașului te alungă din constrângerea urbană spre locuri lipsite de agitație. Având stabilită o mini excursie în zona județului Neamț, iată-ne poziționate confortabil în mașină și pregătite de i scurtă aventură în inima Moldovei. Alături de Gabriela și de Ana, pornim la drum cu mult entuziasm (mai puțin din partea mea, căci călătoriile cu mașina sunt o adevărată provocare atât pentru mine, cât și pentru pasageri…).

După un popas la Centrul Medical „Speranța Bolnavilor” din Barticeşti, comuna Boteşti, ajungem în Târgu Neamț, un orășeldin Nord – Estul României, care se bucură de o încărcătură culturală impresionantă (Cetatea Neamț, Muzeul Popa din Târpești, casa memorială Veronica Micle, casa memorială Ion Creangă etc.)

Având atâtea obiective culturale, hotărâm să începem drumeția noastră cu stânca Timuș, unde se înalță maiestuos de 8 veacuri Cetatea Neamț.

Plătim taxa de intrare (una simbolică, ce-i drept) și ne îndreptăm spre cetate pe podul de lemn asemenea unei serpentine care bate la porțile fortăreței. Nu reziști tentației de a imortaliza momentul. Odată ce poza e gata făcută ne continuăm plimbarea spre cetate.

Continuă să citești Cetatea Neamț – un puternic potențial turistic