Arhive Mihaela Puteanu - Revista EduSoft

Dramaturgi ai literaturii universale şi româneşti

Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este catalogat ca cel mai important autor în literatura norvegiană și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii universale. Abordarea sa inedită în dramaturgie va deveni un punct de referință în literatura mondială. Situația financiară a familiei s-a înrăutățit după nașterea lui Ibsen, iar depresia care i-a cuprins pe cei doi părinți îl va determina pe Ibsen să se avânte în forfota vieții la vârsta de 15 ani. Devine ucenicul unui farmacist și începe să scrie scurte povestiri. În 1849 publică prima sa operă, drama Catilina, a cărei versificație a fost influențată de stilul shakespearian. Citește mai mult aici…

Continuă să citești Dramaturgi ai literaturii universale şi româneşti

E toamnă, e vremea conservelor!

conserve_de_iarna — Conserve pentru iarna. (Sursa: http://www.gatimsipovestim.ro/blog/conserve-2012/)

Odată ce toamna se instalează confortabil în peisaj, iată că și atenția noastră cade asupra preparatelor de toamnă bune pentru iarnă. Pământul a rămas dezbrăcat de podoabele sale, iar de dimineață până seara gospodinele nu încetează să trebăluiască printre borcane și legume. Înainte de a pune diverse produse la murat, intră pe mâinile doamnelor (și a domnilor, uneori) zacuștele și diverse preparate pentru iarnă. Rețetele de vază în agenda gospodinelor sunt zacusca de vinete, de ghebe, de dovlecei, de fasole verde, unele mai gustoase decât altele.

Fiind mereu într-o concurență acerbă cu timpul, nu-mi permit să aloc foarte mult timp statului în bucătărie, dar, asta nu mă împiedică să mă număr printre cele care sunt pasionate de arta culinară. Încerc să gătesc rețete care nu necesită un timp foarte îndelungat de preparare, însă trebuie să fie gustoase și mai ales sănătoase. Continuă să citești E toamnă, e vremea conservelor!

Harap-Alb: lupta binelui împotriva răului

Povestea-lui-Harap-Alb-3 — Harap-Alb, Sura aici

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă se încadrează în caracteristicile basmului cult, fiind publicat în 1877, în revista Convorbiri Literare.

Basmul cult este o specie narativă a cărei structură urmează o serie de stereotipuri. Astfel, se urmărește construcția subiectului structura narativă și construcția personajelor. În basmul cult protagoniștii sunt posesorii unor valori simbolice universale, care iau parte la o acțiune cu un caracter fabulos. Personajele participante sunt martore și părtașe la traseul maturizării eroului.

Tema basmului este una arhicunoscută, lupta binelui împotriva răului, conturându-se prin prisma unei acțiuni simple, ce se desfășoară linear prin înlănțuire. Întreaga acțiune a basmului se supune unui model structural în concordanță cu momentele subiectului după cum urmează: o situație inițială de echilibru (expozițiunea), o întâmplare sau o serie de întâmplări care dereglează echilibrul inițial (intriga), trecerea probelor (desfășurarea acțiunii), acțiunea reparatorie (punctul culminant) și refacerea echilibrului și răsplătirea eroului (deznodământul). Continuă să citești Harap-Alb: lupta binelui împotriva răului

Cuplul Otilia-Flelix – un traseu al devenirii

Romanul Enigma Otiliei al lui George Călinescu a fost publicat în anul 1938, aducând în atenția publicului livresc o panoramă a societății bucureștene din prima jumătate a secolului al XX-lea. George Călinescu este cel care se arată adeptul romanului de factură clasic-realistă, Enigma Otiliei putând fi încadrat în tiparul romanului balzacian atât prin structură, cât și prin construcția personajelor. Călinescu schițează o impresionantă galerie de personaje ce se înscriu pe de o parte, în tipologii, dar au, pe de altă parte, și o componentă modernă.

Romanul Enigma Otiliei este construit pe o temă în spiritul realist, acțiunea derulându-se pe două planuri: pe de o parte, lupta pentru moștenirea lui moș Costache și pentru înlăturarea Otiliei Mărculescu (temă ce a fot dezvoltată în literatura universală de Balzac), iar pe de altă parte, dezvoltarea personalității lui Felix Sima, ultimul plan conferind romanului caracterul de bildungsroman.

Relațiile care sunt construite între protagoniști au menirea de a-i caracteriza indirect. Conform specificului romanului realist, modalitățile de caracterizare sunt: legătura cu mediul, portretul direct, amănunțit, ce înrămează personalitatea personajelor într-o anumită tipologie. Continuă să citești Cuplul Otilia-Flelix – un traseu al devenirii

Adam Mickiewicz

Adam Mickiewicz este considerat primul din elita romantică din Polonia. Născut în Lituania, la Zaosie, la 24 decembrie 1798 își va dezvolta înclinațiile artistice ascultând poveștile mamei, Barbara Majewska și pe ale slujitorilor casei. Aceste povești ale copilăriei vor avea mai târziu un ecou în principiile literare ale scriitorului, în afinitatea lui față de creațiile folclorice.

În timp ce mama era casnică și se ocupa de educarea celor cinci copii, tatăl, Mikołaj Mickiewicz, profesa avocatura la Nowogródek. Pentru început, Mickiewicz va deprinde tainele învățăturii cu profesori particulari, ulterior va urma cursurile gimnaziului din Nowogródek. În 1812 moare tatăl scriitorului, iar acest eveniment marcant îl va obliga să învestească eforturi în plus pentru a-și putea continua învățătura.

După absolvirea gimnaziului se înscrie la Universitatea din Wilno, unde obține o bursă, având obligația ca după finalizarea studiilor, să profeseze timp de șase luni în învățământ. Cei patru ani petrecuți în cadrul acestei universități, îi vor marca personalitatea, devenind dintr-un tânăr modest, provincialist, un tânăr intelectual, încrezător în propriile idei, deținând un nivel intelectual de tip occidental. Continuă să citești Adam Mickiewicz

Despot – Vodă și teatrul istoric românesc

istoria-teatrului-universal-conferinte-pusa-roth — Sursa aici

Teatrul conceput de scriitorii pașoptiști a reprezentat o manieră de educare a cetățenilor și o tehnică de luptă împotriva regimului feudal, aducând în prim-plan comicul și satira. În vederea definirii obiectivelor teatrului, Vasile Alecsandri argumenta:

Fiindcă noi nu posedăm libertatea tribunei, nici arma zilnică a jurnalismului, am proiectat să-mi fac din teatru un organ spre biciuirea năravurilor rele și a ridicolelor societății noastre.

Dramaturgia acelei perioade reprezenta o manieră de a dezaproba moravurile societății. Astfel, ia naștere ciclul Chirițelor, Iașii în Carnaval. Continuă să citești Despot – Vodă și teatrul istoric românesc

Cracovia – ,,Meca Polonă”

Cracovia (pol. Kraków) este unul dintre cele mai vechi orașe din Polonia, ce datează din secolul al VII-lea. Al doilea oraș ca mărime din Polonia se află pe râul Vistula, într-o vale de la poalele Carpaților. Începând din 1038 Cracovia a fost capitala Poloniei până în 1569, când Regele Sigismund al III-lea mută capitala la Varșovia.

De-a lungul secolelor, orașul a reprezentat un puternic nucleu economic, cultural și academic. În a doua jumătate a secolului al X-lea era menționat ca târg în Europa slavă. Treptat au fost instituite universități și centre culturale ajungând în prezent un puternic centru academic și artistic, cu o populație de aproximativ 760.000 de locuitori. Continuă să citești Cracovia – ,,Meca Polonă”

Graffiti și tânărul talent Cosmin Tofan

Este preconizat faptul că încă din Antichitate oamenii au căutat o formă specială de închegare a simțămintelor ce izvorau din adâncul ființei. Dintr-o dorință acerbă de expresie și din căutarea unui refugiu din concretul cotidian, s-a înfiripat în mentalul colectiv o formă de expresie, care cu trecerea filelor din cartea timpurilor a căpătat noi și noi forme. De la un deceniu la altul arta s- a dezvoltat nu doar în direcția de expresivitate, ci și ca o stare permanentă ce încununează existența umană.

Termenul de graffiti a apărut odată cu descoperirea inscripțiilor și portretelor găsite pe zidurile monumentelor antice. Semnificația cuvântului a evoluat cu trecerea deceniilor ajungând astăzi să înglobeze orice decorațiune inscripționată pe o suprafață.

În zilele noastre există două direcții de analiză a acestei forme de manifestare artistică. Există opinii negative, care susțin că arta graffiti este o formă de vandalism, întrucât multe din aceste desene sunt inscripționate pe zidurile unor instituții sau pe clădiri private fără acordul proprietarului. Continuă să citești Graffiti și tânărul talent Cosmin Tofan