Zi însorită de vineri, nu la birou, ci în mașină. Direcția Târgu Neamț. Muzică pe fundal și o conversație antrenantă despre nimicuri agreabile. Totul normal, ați spune. Chiar și starea de rău a Mihaelei, care a dus la primul nostru popas în comuna Bo… cui îi pasă?!, am gândit atunci. Bine-bine, dar de ce acolo? Păi pentru că ne trebuia un centru sanitar, iar acela din comuna în care ne aflam era cel mai apropiat. Intrând în sat, căutam ceva micuț cu aer sărăcăcios, care să semene a dispensar, căci termenul “spital” contrasta prea mult cu împrejurările rudimentare. Doar cine s-ar aștepta vreodată să pască vaca pe lângă gardul unui spital de lux?!

Înaintând cu mașina pe străduța îngustă, am dat cu ochii de ceva ce părea a fi o frumoasă pensiune. Ghivece cu flori viu colorate la fiecare fereastră, o curte largă, cu iarbă, trandafiri, chiar și o mică fântână arteziană. Pesemne că vreun localnic înstărit își făcuse din asta o mică afacere.

Dar ce-ar putea să viziteze lumea prin aceste locuri de care eu nu auzisem? Nicicum nu mi-a răsărit în minte ideea că aici era de fapt… Centrul Medical Speranța Bolnavilor Barticești! Ce nume binevoitor! Și ce speranță! O speranță luxoasă.
Dacă ceea ce se afla în clădire nu se putea zări, evident, din exterior, iată că luxul își făcuse loc și afară. În partea stângă, pitit după un gard, era ceva ce puteai să juri că nu găsești la spital: o piscină! Oameni veseli, întregi – nu ologi, în costume de baie, uniform bronzați, se bălăceau fără stres în apa – și aici vine surpriza – sărată! Da, se pare că motivul rezonabil care explică prezența unui astfel de loc sunt efectele benefice ale sării din apă. Și dacă oaspeților nu le e de ajuns acest tratament, alături îi așteaptă un loc pentru masaj, care să aducă beculețul răsfățului la un roșu încins: pericol de relaxare incurabilă!
Continuă să citești La spital sau la hotel?