Lumea e a ta

Mulți ar spune că nu există o pasiune mai frumoasă decât călătoritul. Plimbându-ți pașii prin lume, devii conștient de ceea ce te înconjoară, precum și de tine însuți. Nu este ușor să-ți pui viața într-o valiză și să pornești la drum, neștiind unde vei ajunge și când (sau dacă) te vei întoarce,  însă poți încerca să evadezi din când în când din mediul în care te învârți constant și să pleci într-o călătorie măcar de scurtă durată.

De ce să pleci?

Pentru că uneori viața în același loc poate deveni sufocantă. Oamenii sunt mereu aceiași, clădirile nu-ți mai atrag privirea nici prin arhitectură, nici prin culori, iar străduțele deja le știi pe de rost pentru că ani întregi le-ai străbătut în fiecare zi. Te-ai săturat de aceleași cafenele, de aceleași restaurante unde mâncarea nu se schimbă niciodată, de aceleași baruri unde ai memorat deja meniul. Uneori, până și aerul te plictisește. Dacă mai ai și un job la care singura parte mai puțin banală este reprezentată de weekend-uri, lista este completă.

Faptul că simți nevoia de a evada dintr-un loc în care crezi că ai poposit prea mult nu este singurul motiv pentru care ar trebui să călătorești. Când iei contact cu alte culturi, îți dai seama cât de diversă este lumea de fapt. Poate dacă fiecare om ar călători, nu ar mai exista atâta ură pentru tot ceea ce este diferit. Este destul de greu și improbabil să fii și călător și ignorant în același timp. Învață să respecți și să apreciezi obiceiurile și valorile celor pe care îi vizitezi, fără a trece însă cu vederea peste posibilele defecte sau erori în gândire ale acestora. Orice popor are neajunsurile sale, chiar dacă din exterior pare a fi perfect.

Continuă să citești Lumea e a ta

Lumea de azi – o lume grăbită și haotică

Trăim pe repede-nainte, aşa ştim să trăim azi. Lumea aleargă zilnic şi uită să se oprească măcar o clipă ca să privească în jur. Mulţi oameni trec pe stradă şi nu văd nimic, trec pe lângă alţi oameni şi nu-i remarcă. Trăim haotic, facem multe şi de fapt nu facem nimic. Azi existăm mai mult ca entităţi virtuale decât ca fiinţe biologice, interacţionăm dinamic pe reţele on-line, dar în viaţa reală abia mai schimbăm două vorbe. Adevărul e că ne robotizăm zilnic, devenim tot mai dependenţi de aparate care fac totul în locul nostru şi ne lăsăm complet absorbiţi de acestea. Existăm fizic, dar nu şi mental, de aceea ne scapă din vedere tot mai mult din ce se întâmplă în lume, ne conformăm şi nu vrem neapărat să mai schimbăm prea multe.

De multe ori am impresia că oamenii zilelor noastre îşi caută cu disperare rostul, menirea, chemarea, pe care mulţi nici nu le găsesc. Unii par recipiente goale sau suflete rătăcite care caută cu disperare ceva, dar habar n-au ce. Trăim într-o lume suprasaturată, avem prea mult din orice, dar prea puţin din ce ar trebui de fapt. Suprasaturaţia din jur ne blochează, ne închide în noi, ne face să ne întrebăm tot mai mult şi mai acut ce-i cu noi aici, pentru ce suntem, ce mai putem face… Şi cât timp ne întrebăm şi cugetăm, timpul trece în fugă pe lângă noi, trece şi ne lasă-n urmă cum face apa cu pietrele.

Continuă să citești Lumea de azi – o lume grăbită și haotică

Retrospectivă 2015 – Anul speranțelor și al provocărilor

Anul 2015Timpul zboară…, mai ceva ca un vultur! Parcă ieri sărbătoream Crăciunul 2014 cu familia, și mă gândeam că mai trece un an… și a trecut!

Da, a mai trecut un an și vor mai trece mulți alții fără ca noi să avem puterea de a încetini lupta asta nebună cu timpul. Aflându-mă în pragul unui an nou, mă gândeam la anul ce se pregătește să plece, ce s-a întâmplat în acest răstimp?

Ce am învățat? Cum m-am dezvoltat în anul acesta? Ce pot îmbunătăți în anul care vine?

Continuă să citești Retrospectivă 2015 – Anul speranțelor și al provocărilor

Bunătatea. A fi sau a nu fi?

Bunătatea… unii consideră că e un defect, în timp ce unii zic că e o calitate de preț. Sau poate e o naivitate? Eu zic că bunătatea e totuși un pic din toate, dar mai e și o valoare din ce în ce mai rar întâlnită printre noi.

Bunătatea înseamnă un zâmbet sincer, o privire plină de afecțiune, o vorbă caldă spusă la locul potrivit și lafloare, mana momentul potrivit. Bunătatea vine din dragoste, din milă, din blândețe și toate acestea ne fac viața mai bună, mai ușor de suportat, mai senină și mai frumoasă. Degeaba avem funcții înalte, degeaba suntem investiți în funcții care ne fac superiori și autoritari, degeaba suntem inteligenți sau bogați… Toate astea fără bunătate nu înseamnă nimic.

De mici suntem învățați la grădiniță, la școală și acasă să fim buni, să oferim bunătate și păcat că aceste învățături se cam pierd pe undeva și ajungem să realizăm uneori că oamenii nu știu să fie buni, or, această calitate ar trebui să fie nelipsită.

E rar să întâlnești un om bun și e și mai rar să primești un gest de bunătate fără scopuri ascunse.

Continuă să citești Bunătatea. A fi sau a nu fi?

Durerile noastre – o insulă pustie

fata, tristete, ploaieDureri mai vechi, dureri mai noi, dureri tăcute sau zgomotoase… toate se frământă în mine și mă cutremură. Mă doare un vis, mă doare o speranță, mă apasă un gând și-un ideal. Îmi simt sufletul împovărat de dureri, care mai de care mai zvăpăiate.

Când ne doare, ne uităm înspre cer, să ne ascundem lacrimile, să putem respira, să tragem aer curat în piept. Dar, oamenii nu știu că atunci când ne uităm spre cer, ne doare și mai mult și seninătatea cerului nu ne luminează, ba dimpotrivă: ne face să ne simțim singuri sub același cer, sub aceleași stele, sub aceeași divinitate.

În mine s-a născut un ocean: unul nou, recent creat din lacrimile mele atât de sărate.

Continuă să citești Durerile noastre – o insulă pustie