Etichetă: lucrari

Sculptorul care a creat monumentele eroilor din primul Război Mondial. Lucrările sale au fost cumpărate de instituții de stat din România și străinătate

Ion C. Dimitriu-Bârlad s-a născut pe 17 mai 1890 în orașul Bârlad. A absolvit Liceul “Gheorghe Roșca Codreanu” din localitatea natală și apoi Școala de Belle-Arte din București, fiind remarcat de profesorul Dimitrie Paciurea (sculptură) si Fritz Storck (desen și sculptură).

Ulterior a studiat și la Academia Julian din Paris (1913-1914). Între anii 1910-1911, a urmat și cursurile Școlii militare de infanterie din București. A participat la Războiul de întregire a Neamului. A efectuat călătorii de studiu în numeroase țări din Europa (Italia și Grecia – 1921 și 1922; Spania – 1929). A lucrat ca profesor de desen artistic și liniar la Liceul “Gheorghe Lazăr” din București, după care a devenit inspector de specialitate (1927-1929).

El s-a afirmat în primul rând ca autor de monumente ale eroilor din primul Război Mondial, dar și prin numeroase busturi dedicate unor personalități ale științei și culturii românești (Titu Maiorescu, Vasile Pârvan, Bogdan Duică, Dimitrie Brândză, doctorul neurolog Gheorghe Marinescu, Generalul Ion Dragalina – 1920, Ion Bassarabescu, Ion Creangă, Ion Manu, Mihai Eminescu – 1930, Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu, Nicolae Leonard, Nicolae Gane, poetul Ion Dragoslav, prof. N. Longinescu, Raul Bulfinski, Samson Bodnărescu).

A primit numeroase premii și distincții

Dimitriu-Bârlad a obținut mai multe premii și distincții ca de exemplu Premiul Salonului Oficial din București (1911), Premiul de compoziție al Ministerului Artelor (1943), Ordinul “Meritul Cultural” cl. I pentru artă nr. 149068/30 octombrie 1943, Premiul de creație al Fondului Plastic (1949) și Premiul pentru lucrarea “Discobolul” al Uniunii Artiștilor Plastici (1952).

Izvorul “Sissi” din Parcul Cișmigiu FOTO ro.wikipedia.org 

A avut mai multe expoziții personale în țară: Iași (casele Drossu – 1918), Chișinău (Liceul de fete – 1919), București (Sala Mozart – 1919), București (Cercul Militar – 1920), București (Arenele Romane – 1921/1922), București (Sala Minerva – 1925), București (Ateneul Român – 1930), București (Sala Dalles – 1935) și București (Sala Universul – 1940). De asemenea, a expus și la Salonul Oficial din Paris (1914).

Ion C. Dimitriu-Bârlad a încetat din viață în anul 1964. În prezent, o stradă din municipiul Bârlad îi poartă numele. Pictorul Sever Burada a fost un elev a lui.

Zeci de lucrări donate Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad

Mare parte dintre operele sale au fost declarate monumente de artă plastică, fiind achiziționate de organizații de stat, cum ar fi Ministerul Artelor (Bustul lui I. Anestin – 1911 și Bustul din bronz al lui Octav Băncilă – 1949), Ateneul Român (Bustul din bronz al lui Al. Odobescu, bronz – 1937 și Bustul din bronz al lui Petre Poni – 1940), Muzeul Aman din Craiova și Muzeul Militar Central din București, precum și de personalități străine: rectorul Universității din Atena (bustul lui Anghelopulos – 1921), directorul Muzeului Bizantin din Atena (bustul lui Adamantios – 1921), marele arheolog Cavadias din Atena sau rectorul d’Orsi al Academiei de Belle-Arte din Napoli (1922).

În anul 1957 a donat Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, circa 30 de lucrări dintre care amintim: Vasile Pârvan4, Emil Gârleanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Al. Vlahuță, I. Dragoslav, A.D. Xenopol, C. Nottara, George Palade, Titu Maiorescu, George Enescu, Matei Millo, Titu Maiorescu, Radu Rosetti, Vasile Lupu, Tudor Vladimirescu, Dimitrie Cantemir, Mărășești, Maxim Gorki, Lenin, Belinschi

Ștefan Domnițeanu

Sculptorul care a creat lucrări atât pentru Casa Regală, cât și pentru regimul comunist. Operele sale impresionează și în prezent

Boris Caragea s-a născut pe 24 ianuarie 1906 la Balcic (Bulgaria) și a fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române din 1955. În tinerețe a fost barcagiu în Balcic. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian.

Un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat sudiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa ”Paciurea”.

La un moment dat, din cauza lipsei resurselor materiale, Boris Caragea a vrut să părăsească școala. Oscar Han l-a ajutat să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile.

S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul Oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului.

Premiat de Ministerul Artelor

În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: „Femeie cu cobiliță”, „Dans dobrogean” sau „Pescarii”. Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis și Neapole. În 1937 a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor.

Statuia lui George Enescu amplasată lângă Universitatea Națională de Muzică din București  Foto ro.wikipedia.org

Lucrările din prima fază de creație a artistului au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie. Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentat al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice.

În anul 1951, Boris Caragea a fost ales președintele Uniunii Artiștilor Plastici, la conducerea căreia s-a aflat până în 1957, iar în anul 1962 a fost numit președintele Consiliului artelor plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură și artă.

Și-a distrus lucrările după ce a fost numit președintele Uniunii Artiștilor Plastici

Radu Bogdan relatează că, după ce Boris Caragea, care fusese și artistul Casei Regale, a ajuns în postul de președinte al UAP, și-ar fi distrus toate operele concepute înainte de 1944, lepădându-se astfel de trecutul său.

A fost ales membru corespondent al „Academiei Republicii Populare Române”, a primit titlul de „Maestru emerit al artei” și, ceva mai târziu, pe cel de „Artist al poporului”. I s-a acordat de câteva ori „Premiul de stat”.

A primit numeroase comenzi oficiale, realizând importante lucrări plastice, printre acestea numărându-se: Durere, monumentul ”Aruncătorul de disc” (opera lui Boris Caragea din 1958 este amplasată pe faleza din Constanța), lucrarea monumentală ”George Enescu”, reliefurile ”Muzica” și ”Monumentul Constanței”, amplasat la Constanța.

Ștefan Domnițeanu