Etichetă: limbaj

”Vrăjitorii” în programare care scriu limbajul prin care computerele ”traduc” instrucțiunile primite de la utilizatori

Așa cum oamenii, animalele, plantele și chiar mineralele au propriul limbaj de comunicare, la fel și computerele înțeleg într-o manieră proprie directivele pe care le primesc de la utilizatori.

Programatorii hardware scriu instrucțiunile prin coduri specifice, iar computerul identifică imediat directivele primite și le execută. Tot ei sunt cei care scriu codurile care fac să apară un text atunci când îl deschidem.

Practic, imediat ce computerul este deschis, utilizatorul primește informații, astfel încât să poată alege ce va face în continuare. Și asta nu e tot. Programatorii hardware fac și muncă de cercetare, design, dezvoltare și testare a echipamentelor pentru computere.

Dacă sunteți interesați să scrieți specificații funcționale detaliate pentru procesul de dezvoltare hardware, să construiți, testați și să modificați diverse prototipuri, atunci munca de programator hardware este ceea ce vi se potrivește.

Un computer hardware programmer lucrează cu limbajele de programare C, C++ și Java și face o sumedenie de lucruri interesante, cum ar fi să proiecteze, să analizeze și să testeze performanțele diverselor echipamente, să evalueze interfața dintre hardware și software, dar și cerințele operaționale și de performanță.

Pregătește, de asemenea, designuri și determină specificațiile unui produs, monitorizează funcționarea și operează modificările necesare, verifică procesele de conformitate cu standardele și face recomandări tehnice de design. Și asta nu e tot.  Procesează schimbările pentru îmbunătățirea performanțelor, analizează nevoile utilizatorilor și face recomandări specifice de hardware.

Un computer hardware programmer poate alege dintr-o varietate de joburi, pornind de la arhitect de computere, inginer de automatizări, inginer IT, designer de hardware, dezvoltator de Hardware și până la inginer electronist, consultant IT, inginer de rețea, inginer de sisteme și inginer de Telecomunicații.

Cum lesne vă puteți închipui, puteți reuși într-o branșă atât de competitivă doar dacă deprindeți bine limbajele de programare, iar acest lucru nu îl puteți face decât cu profesioniști în domeniu. 

Cu ce se ocupă Studiile traductologice?

Este dificil să acordăm o definiție fixă a traducerii. Lingviștii s-au străduit secole de-a rândul să creeze o definiție care să cuprindă toate caracteristicile ei și să nu omită vreun detaliu al acesteia. Totuși, acest fapt nu a fost realizat. Avem mai multe definiții care combinate pot reda conceptul traducerii. În principiu, o traducere presupune transpunerea unui text dintr-o limbă într-o alta. Limba inițială din care provine textul este canonic denumită “limba sursă”, iar limba în care textul urmează a fi redat reprezintă “limba obiectiv” sau “țintă”.

Traducătorul are sarcina de a face accesibil unui număr mai mare de cititori conținutul unui anumit text, scris desigur, într-o limbă necunoscută lor. O scriere, în orice limbă ar fi, respectă anumite reguli: regulile de sintaxă, de conținut, de vocabular, de stil și, nu în ultimul rând, textul se supune autorului. Autorul are o istorie, un trecut unic, care în mod inconștient îi influențează stilul de viață, personalitatea și mai cu seamă limbajul. Limba este influențată de o multitudine de factori și de aceea ea devine un element distinctiv al fiecărui individ în parte. Copilăria, școala, prietenii și cunoștințele, precum și nivelul intelectual contribuie la formarea unui tipar lingvistic. Datorită acestui fapt un scriitor devine recognoscibil prin ceea ce creează.

Traducerea este considerată de unii lingviști a fi la granița dintre știință și artă întrucât a reuși să împaci toate nivelurile de limbă ale unui text cu o altă cultură și, totodată, să păstrezi același înțeles reprezintă într-adevăr o dificultate. Această problemă a traducerilor a dat naștere unui domeniu nou subordonat lingvisticii numit “studii traductologice”. Acest domeniu se preocupă cu dificultatea traducătorului de a reda un text care să satisfacă nivelurile semantice și structurale ale textului din limba sursă. Studiile traductologice nu vizează stabilirea unui set fix de reguli prin intermediul cărora s-ar obține traducerea “perfectă”, ci studiază și explică metodele folosite în procesul traducerii.

Continuă să citești Cu ce se ocupă Studiile traductologice?

Controlul minții în romanul „1984” – contribuțiile tehnologiei și vocabularului

Controlul minții este subiectul care fascinează omenirea de veacuri. Inițial s-a început cu cercetarea mecanismului gândirii. Cum funcționează, ce factori îl influențează, cum anume poate fi stimulat și alte asemenea întrebări au fost subiectele principale ale multor lucrări filosofice. Însă, îndată ce mecanismul gândirii a fost deslușit sau măcar în parte explicat, noțiunile aflate au început a fi aplicate și testate în vederea obținerii de rezultate în alte subiecte direct legate de acesta. Unul dintre ele este, desigur, controlul minții.

Poster „Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” sursa: Wikipedia

Continuă să citești Controlul minții în romanul „1984” – contribuțiile tehnologiei și vocabularului

Urmuz – între dadaism și tragedia limbajului

Urmuz (Avram Leiba Esra-Zissu alias Demetru Demetrescu-Buzău)
Urmuz (Avram Leiba Esra-Zissu alias Demetru Demetrescu-Buzău)

Urmuz sau Avram Esra-Zissu alias Demetru Demetrescu-Buzău s-a născut la Curtea de Argeș, la 17 martie 1883 și a trecut la cele veșnice la București, 23 noiembrie, 1923. De asemenea, scriitorul a fost de origine evreiască.

Încă din adolescență, Urmuz visa să fie compozitor, îi plăcea să viziteze locuri, să le descrie și citea multă literatură SF. După ce a studiat Dreptul, a început să funcționeze ca judecător în Argeș, Tulcea și la Târgoviște. În anul 1913, participă la Campania din Bulgaria și după aceea îi este conferit titlul de grefier la Înalta Curte de Casație.

Cariera lui ca scriitor a început dintr-o joacă, pentru că a început să creeze niște parodii, cu scopul de a-și distra frații și surorile. Tudor Arghezi rămâne vădit impresionat de talentul lui în acest sens și tot el e cel care îi găsește pseudonimul. Apoi, în 1922, îi publiăc în Cugetul Românesc și Pâlnia și Stamate un text numir ironic „roman în patru părți”, în care se studiază, pe larg un șir de calambururi legate de dublul sens al unor cuvinte.

Continuă să citești Urmuz – între dadaism și tragedia limbajului