Generația Y (sau Millenials) este o generația născută la începutul anilor 90’, după căderea comunismului. Această este o generație care nu a cunoscut bariere precum generațiile anterioare, o generație liberă, totul fiind la un click distanță. Tinerii petrec mult timp în față PC-ului, având activități diverse: socializare, jocuri, vizionat filme.
Totuși putem observă în societate tineri care nu reușesc să se integreze, care se simt dezorientați. După terminarea liceului unii renunță la ideea de a merge la facultate, având concepția că vor pleca în străinătate și că se vor descurcă. Alții se duc la o facultate deoarece simt o presiune din partea părinților, a școlii, a societății. Absolvirea unei facultăți și primirea unei diplome o consideră o punte spre a își găsi un job decent.
Putem vedea că unii din ei nici nu au nici cea mai vagă idee despre ce vor să facă în viață, ce pasiuni au, ce țeluri vor să atingă. Deși există o multitudine de oportunități de învățat noi abilități precum programare sau oportunități de a călători prin intermediul programelor Erasmus, aceștia aleg să se limiteze numai la petrecerea unui timp la cursuri și după aceea să își petreacă timpul pe jocuri ori în cluburi. Putem spune că ei și-au creat propria lume (mediocră) în care se simt comfortabil. Acum să ne gândim: ce speranțe avem noi că țară dacă unii tinerii nu au o direcție clară legată de ei și de viitorul lor?
Consider că una din cele mai mari nocive activități pentru un tânăr este de a petrecerea timpul jucând jocuri. E adevărat că există și tineri care trăiesc din acest „job”, dar nu cred că această activitate te poate ajută cu adevărat în viață. Viața presupune muncă, hobby-uri dar și activități casnice (gătit, făcut curat). Mixul acestor activități te ajută să te maturizezi (înțelegi ce înseamnă responsabilitățile) și să afli cum îți poți organiza timpul mai bine. Deci, am ajuns la un punct important: disciplină. Disciplina reprezintă podul dintre țeluri și realizări. Lipsa acesteia aduce sau creează haos în viață , iar haosul înseamnă autodistruger e(sau viață „moartă”).
Un alt aspect relevant reprezintă platformele de socializare, tinerii petrecând mult timp (timp mort). Aceste platforme au creat o lume paralelă, în care unii unii își afișează într-un mod exagerat aspecte din viață personală, trăind pentru a fi „apreciați” de către prieteni.
Aici sexul feminin a fost cel mai afectat de acest „curent”. Multe tinere consideră că afișarea unor poze indecente e un lucru normal, un mod de a trăi. Aici excesul de pornografie și media au o influență enormă, promovând persoane de sex feminin care simbolizează vulgaritatea etc. Multe din adolescente aspiră la o viață de fotomodel, considerând că etalarea corpului reprezintă demnitatea/integritatea unei femei („feminism”). Și acum ne întrebăm: de ce femeile nu abordează job-uri precum informatica, ingineria sau orice alt domeniu intelectual? De ce multe tinere doresc să devină „make-up artist” , manichiură/pedichiură sau bărmănițe?
Nu aș dori să se înțeleagă că aceste joburi sunt inutile sau că nu aș respecta femeile care au astfel de slujbe. Dar există un exces de astfel de servicii și multe tinere nu aspiră spre ceva mai complex. Se mulțumesc cu puțin, în ideea că părinții le vor ajută la infinit, că sunt tinere și că trebuie să se distreze.
Observăm o abundență de afișe pe stâlpurile străzilor, cu anunțuri de videochat. Aceste anunțuri imprimă ideea în capul unor fete imature că pot câștiga sume mari de bani într-un mod facil. Dar hai să fim serioși: videochat-ul e un mod de prostituție mascată.
E un mod mediocru de a privi viață, dar am înțeles că asta se întâmplă când tinerii nu au modele reale de urmat. Mă doare să văd că societatea nu pune stop acestei mentalități distructive.
A trecut ceva timp de când am promis că voi spune ce a urmat după al doilea interviu tehnic, telefonic, pentru Google Zurich. După vreo două săptămâni, însă, într-adevăr am văzut că sunt (încă) destul de deştept, pentru că, într-adevăr, am fost invitat la un interviu on-site (la faţa locului). M-a contactat recruiterul, prin e-mail şi m-a felicitat că am trecut cu brio acest al doilea interviu şi dacă putem stabili o perioadă, cam peste vreo două săptămâni în care să vin la Zurich. Dacă ar fi fost după mine, aş fi aşteptat ceva mai mult, timp în care să mă mai pun la punct cu unele tehnici de programare sau algoritmi sofisticaţi. Am căutat pe Google cam ce fel de probleme ar putea să mă întrebe acolo, am contactat un vechi prieten, care a lucrat pentru o vreme la Google în Mountain View, iar el m-a testat cu o serie de probleme de algoritmică. La aceste probleme predominau soluțiile cu tabelele de dispersie, sortările rapide şi rezolvarea de probleme în timp liniar. De pildă, una din probleme avea o aplicabilitate foarte directă la Youtube. Am constatat că cei de la Google au un mod foarte inventiv de a rezolva unele probleme, care aparent se rezolvă în O (nxn), dar ei le rezolvă chiar în O(n), dacă trebuie să le rezolvi de mai multe ori. La unele probleme la care eu aveam o soluţie în O(log(n)) ei vin adesea cu o soluţie în O(1), încât uneori te întrebi dacă ceea ce se predă la algoritmică prin liceu sau facultate sunt cele mai avansate metode.
Sometimes work implies special efforts which require a certain emotional maturity and a good physical development which children do not possess adequately. Despite the fact that we can admit that a certain child meets a physical condition which is suitable for work, he or she certainly does not have a high degree of development so as to face the stress, and to assume the specific responsibilities of an employee. Compliance with the rules, putting work under strict measures, submitting to a certain work pattern, according to specific rules, are aspects which are not compatible with a child’s personality.
Evident, pentru ei raspunsul pare simplu: pentru ca nu prea sunt locuri de munca, iar la cele care sunt se cere experienta.