“Mama este începutul tuturor începuturilor.” (Grigore Vieru)
Blândă ca o briză a mării, frumoasă ca o primăvară, suavă ca un ghiocel și darnică ca o toamnă încărcată cu daruri alese, acestea ne sunt mamele. Ființe divine, hărăzite de Dumnezeu pentru a ne ghida pașii spre poteci ferite de primejdii.
În noi dăinuiește o dragoste nebună, în ea dăinuiesc toate simțămintele acestei lumi.
Dar, cum? Cum poate această ființă firavă, cu chipul mereu cald, dar totuși brăzdat de griji, să stea împotriva furtunilor devastatoare, să urnească din loc sori și stele pentru a-și vedea copiii fericiți?
[timed-content-client show=”00:10:2000″ hide=”00:30:2000″]
Dacă vrei să scriem ceva frumos despre tine, despre ceea ce faci tu, despre afacerea ta sau despre evenimentul pe care îl organizezi, contactează-ne aici!
[/timed-content-client]
De unde-și alimentează puterile această femeie sortită jertfirii veșnice?
Mă uit la ele, la mamele noastre și mă întreb: Oare mai poate exista în noi acel grăunte de îndoială, că îngerii n-ar exista pe pământ?
Mama e începutul tuturor începuturilor, e izvorul vieții, de la ea pornește viața și-n brațele ei renaște Speranța.