Arhive Ioana Sandrina Gheorghiu

Bacău – o pată de culoare pe minunata hartă a țării noastre.

Într-o dimineață de sâmbătă, plină de soare pe cer, mi-am înșfăcat un mini băgăjel și am pornit spre autogară, de unde aveam să iau autobuzul către Bacău. Mult așteptata mea escapadă avea să înceapă a prinde contur. Mi-am lipit ochii de geam și cam tot drumul mi-am bucurat sufletul cu peisajele minunate care-mi săreau pe fugite în ochi. Orologiul bătea ora 10:00, drumul meu avea sa se sfârșească în curând, iar eu mai aveam puțin și întâlneam bogățiile Bacăului, ce parcă m-așteptau de ceva vreme. Am ajuns la destinație, așteptarea luase sfârșit.

Mi-am revăzut colegele din echipa EduSoft, care într-un timp neașteptat mi-au devenit ca o a doua familie, am zăbovit rebele prin oraș, ne-am bucurat de razele soarelui care ne călăuzeau plimbarea, după care ne-am îndreptat nerăbdătoare către Centrul Internațional de Cultură și Artă „George Apostu”, unde urma să participăm la o succesiune de evenimente deosebite și pline de viață. Zic pline de viață referindu-mă în special la expoziția pictorului Emil Cassian Dumitraş, un om modest, dar care ne-a îmbrățișat pe toți cu sufletul său bogat și plin de culoare.

Ne-am mutat apoi într-o încăpere rustică, unde domul regizor Alexa Visarion ne-a bucurat și ne-a schițat senine zâmbete pe ale noastre chipuri. Ne-am hrănit dragostea și curiozitatea prin glasul calm al domnului regizor, care parcă rostea o poveste ce nu ne-am fi dorit să ia sfârșit.

Continuă să citești Bacău – o pată de culoare pe minunata hartă a țării noastre.

Pușcași – raiul din sufletele oamenilor simpli

Astăzi propun să vorbim despre bunătate, sinceritate și bucuria din sufletele oamenilor pentru unele detalii care nu par mereu la fel de semnificative, până când realizează că le-au pierdut. Am stat astăzi și m-am gândit cât de bogată sunt și cât de mulțumită ar trebui să fiu cu ce am. Am realizat că cea mai mare bogăție o reprezintă sănătatea și familia mea, simplul fapt ca le am, mă face cea mai fericită și bogată persoană. Așa cum unii visează la ultimele modele de telefoane, mașini ori haine scumpe, alții tânjesc după o felie de pâine, după un acoperiș deasupra capului și poate un umăr pe care să își sprijine creștetul când problemele îi copleșesc și au nevoie măcar de un răgaz, de un moment de liniște, după care să pornească din nou la drum.

M-am gândit să scriu toate aceste rânduri, după vizitarea familiei Botez din comuna Pușcași – raiul din sufletele oamenilor simpli, județul Vaslui, unde, la plecare, mi-a rămas jumătate de suflet. Am aflat despre cazul lor pe internet, 5 copii, rămași aproape singuri pe lume, înconjurați de brațele obosite si sleite de puterile bătrâneții ale bunicii. Ne-am propus să îi ajutăm și chiar așa s-a și întâmplat.

Am adunat cele necesare și am pornit la drum, pe o șosea lungă, care parcă nu-și mai găsea sfârșitul. De departe zăream indicatorul ce ne anunța poposirea în micul sătuc. Ne-a întâmpinat o șosea îngustă, ce parcurgea ca un șuivoi printre căsuțele înghesuite și încărcate de gospodari care își căutau de zor treabă prin grădinile înverzite și parcă pline de viață. Într-un capăt de lume, ne așteptau în poartă, parcă nerăbdători să ne vadă, membrii familiei Botez. Continuă să citești Pușcași – raiul din sufletele oamenilor simpli

O seară friguroasă de joi- „Vizita bătrânei doamne”

O seară friguroasă de joi, îmbrățișată de căldura primitoare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, parcă desprins dintr-un tablou și amplasat lângă pietonalul Ștefan cel Mare, îmbrăcat și el la rândul său într-o multitudine de luminițe și oameni îmbrobodiți până la ochi. Așa o seară am petrecut noi, cei care nu reușeam să ne stăpânim nerăbdarea, la una dintre minunatele piese de teatru, numită „Vizita bătrânei doamne”, scrisă de Friedrich Dürrenmatt, un scriitor elvețian, care a pus în prim plan problematica dreptății și îndurării în ceea ce privește opera sa.

Un zâmbet voios ne-a întâmpinat încă de la intrare! Era chipul senin al doamnei care deținea responsabilitatea verificării biletelor noastre. Ochii mei erau lipiți de frumusețea care m-a înconjurat pe nesimțite, furându-mă cu totul din realitate. După câteva minute, ne-am așezat toți nerăbdători pe scaunele care parcă abia așteptau să ne îmbrățișeze.

Continuă să citești O seară friguroasă de joi- „Vizita bătrânei doamne”