Oricine are voință și curaj poate să realizeze ceea ce își dorește. Un exemplu bun atașat definiției de mai sus este cazul lui Marian Rusu, student în anul III la Informatică, în Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.
El este unul dintre studenții cu dizabilități (probleme cu ochii), care a ajuns să lucreze pentru Google după ce a aflat de la unul din colegii săi de liceu de înscrierile și de preselecțiile organizate de aceștia.
„In anul I de facultate am fost informat de către un coleg de liceu de programul Google EMEA Scholarship for Students with Disabilities prin care Google încearcă să ajute, oferind o bursă în valoare de 7000 EURO studenților cu adevărat pasionați de informatică în ciudă dizabilității lor”, a declarat Marian Rusu.
A trecut ceva timp de când am promis că voi spune ce a urmat după al doilea interviu tehnic, telefonic, pentru Google Zurich. După vreo două săptămâni, însă, într-adevăr am văzut că sunt (încă) destul de deştept, pentru că, într-adevăr, am fost invitat la un interviu on-site (la faţa locului). M-a contactat recruiterul, prin e-mail şi m-a felicitat că am trecut cu brio acest al doilea interviu şi dacă putem stabili o perioadă, cam peste vreo două săptămâni în care să vin la Zurich. Dacă ar fi fost după mine, aş fi aşteptat ceva mai mult, timp în care să mă mai pun la punct cu unele tehnici de programare sau algoritmi sofisticaţi. Am căutat pe Google cam ce fel de probleme ar putea să mă întrebe acolo, am contactat un vechi prieten, care a lucrat pentru o vreme la Google în Mountain View, iar el m-a testat cu o serie de probleme de algoritmică. La aceste probleme predominau soluțiile cu tabelele de dispersie, sortările rapide şi rezolvarea de probleme în timp liniar. De pildă, una din probleme avea o aplicabilitate foarte directă la Youtube. Am constatat că cei de la Google au un mod foarte inventiv de a rezolva unele probleme, care aparent se rezolvă în O (nxn), dar ei le rezolvă chiar în O(n), dacă trebuie să le rezolvi de mai multe ori. La unele probleme la care eu aveam o soluţie în O(log(n)) ei vin adesea cu o soluţie în O(1), încât uneori te întrebi dacă ceea ce se predă la algoritmică prin liceu sau facultate sunt cele mai avansate metode.
Nici mai știu câți ani sunt de când m-am supărat pe matematică. Flirtând eu ba cu româna, ba cu muzica, ba cu… ei, păi nu a mai mers așa și m-a pus să decid. Și-am ajuns în liceu la filologie, lăsând-o pe ea să umple inimile altor elevi, mult mai fideli și mai îndrăgostiți. Sora ei, informatica, pesemne că era mai nestatornică. Îi plăcea să bată pe la ușile altor specializări și să intre în viața studenților. A vrut să mă tulbure și pe mine, dar între timp înțelesesem durerea matematicii și-am devenit și eu fidelă, ca să nu-mi supăr iubitele științe umaniste. Așa că gata cu flirtul, domn’le! Să mergem la Facultatea de Litere! Asta a fost ca și cum aș fi mers la starea civilă să fac contract de căsătorie cu limba și literatura… După a început căsnicia, căci mi-am luat un job la care, iată… scriu.
așa cum mișună în capul unui filolog amețit de lectură versurile lui Eminescu. Băiatul e pus pe treabă. Știți vorba aia cum că omul, ca să fie fericit în viață, trebuie să facă ce-i place. Ei bine, el a cam atins idealul, căci pasiunea i s-a convertit în drumul sigur al carierei. Deja implicat în multe proiecte, căutat de angajatori, voluntar la 
