Primele civilizaţii din istoria românilor

România este situată în centrul Europei, în partea de nord a Peninsulei Balcanice şi teritoriul său este marcat de Munţii Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. Având un climat temperat şi un mediu natural diversificat, care este foarte favorabil vieţii, teritoriul românesc a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Cercetările făcute de arheologii români la Bugiulesti, Ţinutul Vâlcei, a dus la descoperirea unor relicve umane, datând de la începutul Paleoliticului Inferior (aprox. 2 milioane de ani înainte de Hristos). Aceste vestigii sunt dintre cele mai vechi din Europa, scoţând la iveală perioada în care omul, un humanoid, de fapt, parcurgea, fizic şi spiritual, etapele depăşirii statutului său de animal. O populaţie umană mai densă (Omul de Neanderthal), a trăit cu aprox. 100.000 de ani în urmă, dar relativ stabila populaţie, nu a fost descoperită decât începând cu Neoliticul (cu 6000-5000 ani înainte de Hristos).
Cultura Cucuteni şi cultura Hamangia

La un moment dat, populaţia de pe teritoriul actualei Românii, a creat o remarcabilă cultură, a cărei dovadă se regăseşte în policromia ceramicii de Cucuteni (comparabile cu ceramica unor alte culturi europene importante, la vremea aceea, din Bazinul Mediteranei de Răsărit şi a Orientului Mijlociu). De asemenea, Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea, asociată cu o populaţie venită din Anatolia. Ea a cunoscut o lungă perioadă de înflorire, care s-a prelungit până la nașterea variantei pontice a culturii Gumelnița. Gânditorul de la Hamangia este cunoscut astăzi în întreagă lume.