“Dumnezeu ne iartă pe noi… oamenii. Cine sunt eu să nu pot ierta?” (Alan Paton)
A greși e uman, a ierta e divin, așa spune o zicală. Eu zic că a greși e normal și e un drept chiar. Fiecare are dreptul să greșească, pentru că așa învățăm. Învățăm pe propria piele, cum se zice. Unii însă fac abuz de acest drept. Greșesc intenționat sau greșesc mereu, fără să învețe nimic din asta. Or, nu cumva greșelile sunt menite să ne dea adevărate lecții de viață? Ba da, din greșeli învățăm, din experiențele pe care le trăim și din obstacolele cu care ne confruntăm.
Unul din sentimentele neplăcute pe care le trăim de cele mai multe ori (poate) este acea senzație amară pe care o avem atunci când ne trezim dimineața lângă o pernă neatinsă și o pătură răvășită în tot patul, dar totuși nu mai răvășită decât noi înșine.