Hristos din Abis

Vă puteți imagina că există sculpturi subacvatice? Și că nu sunt aruncate în mări sau oceane, ci amplasate direct acolo? Hristos din Abis (în italiană: „Il Cristo degli Abissi”) este o asemenea sculptură, reprezentându-l pe Iisus, cu brațele ridicate și privind spre suprafața apei.

În anul 1947, în apropiere de Portofino, Liguria, un echipaj condus de celebrul pm de știință Jacques-Yves Cousteau făcea scufundări, pentru a studia misterele florii și faunei subacvatice, din Marea Mediterană.


This photo of Sail Fish Scuba is courtesy of TripAdvisor


Prietenul lui Cousteau, Darius Gonzatti, a murit chiar acolo. El a fost primul scafandru italian care a folosit aparat autonom de respirat sub apă. Statuia din bronz a fost amplasaă în locul unde a decedat Gonzatti. Statuia a fost realizată de artistul Guido Galleti în 1954. A avut la bază ideea lui Duilio Marcante. Statuia are 2,5 m înălțime, cântărește 260 kg, este amplasată sub apă la adâncimea de 25 metri. Statuia îl întruchipează pe Iisus, cu brațele întinse privind spre suprafața apei.

Există o copie a statuii, în mărime naturală, în interiorul abației San Fruttuoso, lângă Portofino.

În noaptea ultimei duminici din luna iulie a fiecărui an, pe țărm are loc o ceremonie în memoria tuturor celor care și-au pierdut viața în apă. Apoi scafandrii coboară în mare la Hristos și Îi pun pe cap o cunună de lauri.

Aceasta nu este singura statuie subacvatică, reprezentându-l pe Hristos! Altele se află în largul insulei Grenada din Marea Caraibe (1961) și în Key Largo, Florida (1965).

Ce am eu împotriva religiei?

Cu mulți ani în urmă am avut o prietenă evlavioasă pe care o iubeam, așa că am fost nevoit să mă țin după ea în multe ”pelerinaje” prin țară, pe trasee incluzând mănăstiri și biserici de vază. Am mâncat cu mare plăcere fasole și cartofi pe la hramuri, am mâncat din pomeni primite, am făcut dănii, am dat de pomană, am văzut locuri minunate, am stat în picioare la liturghii și masluri, am făcut zeci și zeci de cruci, am pupat mâna la preoți, le-am zis cu respect și bucurie ”sărut-dreapta, părinte!” și câte și mai câte de-acestea. Asta ca ateu. Mi-am îngropat părinții (atei patentați, iar mama chiar atee furioasă) cu tot ritualul bisericesc, le-am făcut pomeniri, le-am făcut colive cu mâna mea, am plătit pomelnice etc. Căci așa e frumos printre oameni, dacă ești ateu să nu dai cu ghiuleaua în turnul bisericii și să nu-i strângi pe preoți de gât, ci să respecți tot cuprinsul religiei, dacă vrei ca și acei oameni să-ți respecte ție ateismul… Căci vorba lui Hegel: ”Tot ce este real este rațional”, adică are o rațiune de a fi, inclusiv religia, bisericile, preoții, credincioșii, dar și ateii, precum și toate celelalte religii.

Continuă să citești Ce am eu împotriva religiei?