Arhive iarna - Revista EduSoft

Crăciunul şi inimile noastre umplute de magie

Cu fiecare început de iarnă, luna decembrie ne aduce mreaja sărbătorilor religioase, care ne preschimbă tristețea în bucurie, bătrânețea în tinerețe, adultul din noi într-un copil, frigul în căldură, verdele într-un alb imaculat.

Să zică cineva că nu așteaptă Crăciunul! Să zică cineva că nu așteaptă pe Moș Crăciun!

Pentru că aceste sărbători ne umplu casele, dar, mai ales inimile, de magie, iar an de an ne bucurăm alături de oameni dragi sub miros de portocale, de brad, sub clinchet de clopoței și voci care nasc colinde frumoase sub geam, la ușă, în gând sau la telefon.

Pe 25 decembrie, românii de bună credință sunt toți invitați la ziua lui Iisus, când Acesta împarte har pe la fiecare casă și lumini pogoară din Ceruri peste noi. Seara asta e cea mai binecuvântată dintre toate. Și dacă Dumnezeu e cel care se așază cu noi la masă, o masă îmbelșugată, sufletele sunt mai greu de umplut. De ele trebuie să avem grijă noi, cei care decidem dacă îl primim pe Marele oaspete în casa noastră.

Continuă să citești Crăciunul şi inimile noastre umplute de magie

Pregătirea cizmulițelor, dar și a sufletelor

Toți am fost copii și mai suntem, mai ales în cea de-a șasea zi de iarnă, când somnul nostru durează fix cât călătoria lui Moș Nicolae și coborârea acestuia în casele călduroase ale noastre spre a ne aduce bucuria dăruirii.

În seara dinspre 6 decembrie, an de an, creștinii ortodocși pe stil nou îl așteaptă pe cel mai iubit dintre bunici: Moș Nicolae, care ajunge înaintea lui Moș Crăciun.

Fiu de oameni avuți, arhiepiscop al bisericii din localitatea Mira Lichiei, născut în secolul al patrulea, orașul Patara din Turcia de azi, Sfântul Nicolae a dus o viață duhovnicească, dedicată lui Dumnezeu, dând dovadă de mărinimie și generozitate față de oamenii din oraș. Tradiția glăsuiește că după ce a rămas orhan de ambii părinți, Sfântul Nicolae și-a împărțit averea între citadini, rămânând sărac trupește.

Continuă să citești Pregătirea cizmulițelor, dar și a sufletelor

Toamna, al sufletului cald refugiu

Sfârșit de noiembrie, sfârșit de toamnă, sfârșit de galben, sfârșit de griji…

Distinsa toamnă a pășit mândră pe meleagurile însetate de liniște, iar acum își face bagajele și e gata să plece.

A colorat grădinile, parcurile, livezile, a ruginit frunza din vii, a plouat peste noi cu frunze multicolore, ne-a dezgolit copacii, iar acum, când e atâta liniște vrea să plece.

Ce bine e că avem toamne, căci sufletele noastre știu când să se scuture de griji, iar rândunelele știu când trebuie să-și ia zborul spre alte meleaguri.

Atâtea începuturi și sfârșituri încap într-o toamnă, încât s-ar părea că însăși universul e o veșnică toamnă. Începe culesul strugurilor, cad frunzele copacilor, vin ploile necontenite de toamnă, păsările își părăsesc cuiburile, unii copaci sunt viguroși și verzi, alții s-au dezbrăcat și de ultima frunză.

Continuă să citești Toamna, al sufletului cald refugiu

E toamnă, e vremea conservelor!

conserve_de_iarna — Conserve pentru iarna. (Sursa: http://www.gatimsipovestim.ro/blog/conserve-2012/)

Odată ce toamna se instalează confortabil în peisaj, iată că și atenția noastră cade asupra preparatelor de toamnă bune pentru iarnă. Pământul a rămas dezbrăcat de podoabele sale, iar de dimineață până seara gospodinele nu încetează să trebăluiască printre borcane și legume. Înainte de a pune diverse produse la murat, intră pe mâinile doamnelor (și a domnilor, uneori) zacuștele și diverse preparate pentru iarnă. Rețetele de vază în agenda gospodinelor sunt zacusca de vinete, de ghebe, de dovlecei, de fasole verde, unele mai gustoase decât altele.

Fiind mereu într-o concurență acerbă cu timpul, nu-mi permit să aloc foarte mult timp statului în bucătărie, dar, asta nu mă împiedică să mă număr printre cele care sunt pasionate de arta culinară. Încerc să gătesc rețete care nu necesită un timp foarte îndelungat de preparare, însă trebuie să fie gustoase și mai ales sănătoase. Continuă să citești E toamnă, e vremea conservelor!

Iubesc: și flori și ochi și buze (I)

„Există clipe în care stai suspendat ca într-un hamac, dând din picoare leneș deasupra unui gol… ce e întâmplător chiar viața ta. Sentiment acut că mi se îngăduie acest răsfăț de a fi.” (Oana Pellea)

[timed-content-client show=”00:05:2000″]

[/timed-content-client]

Viața e un cadou scump, care trebuie protejat și prețuit și vine la pachet cu bucuria de a exista, cu bucuria de a respira, de a închide ochii și de a visa. Socrate spunea că în fiecare om sălășluiește un soare și e foarte important să-l lăsăm să ardă: ”Să nu stingem soarele din noi, să mergem înainte orice ar fi, târâș, grăpiș, dar să mergem.”

Încep să înțeleg că noi, oamenii, ca să avem o viață ușoară și frumoasă, trebuie să gândim pozitiv, să oferim pace și iubire, să lăsăm soarele din noi să lumineze veșnic: și zi, și noapte.

[timed-content-client show=”00:30:1000″ hide=”00:50:1000″]Citește aici eseul meu despre speranță![/timed-content-client]

Există atâtea frumuseți în jurul nostru pe care nu avem timp să le privim și să ne bucurăm, pentru că mereu suntem prinși în altceva… Dar și așa, viața e frumoasă și o prețuiesc, recunosc. Iubesc viața la nebunie. Sunt îndrăgostită de florile tainice ale primăverii, de felul în care renasc, an de an pe același vechi pământ; de felul în care ne demonstrează că tot ce e bun și frumos, învinge de fiecare dată; de soarele care răsare în fiecare zi, la fel de zglobiu și zâmbitor pe același cer senin și pașnic – un cer care ne acoperă pe toți cu splendoarea lui, un cer frumos, care stă deasupra noastră protejându-ne și spunându-ne povești în fiecare seară, așa, ca un bunic sfătos.

Continuă să citești Iubesc: și flori și ochi și buze (I)

Vine Moş Nicolae!

În ajunul sărbătorii de Sfântul Nicolae (6 decembrie), copii primesc daruri de la Moș Nicolae sau Moș Neculai, un personaj legendar și mitic. Moş Nicolae este întâlnit şi în Ungaria (Mikulás), Cehia şi Slovacia (Mikuláš) și Polonia (Mikołaj). Moş Nicolae poartă tot haine roşii şi seamănă lui Moș Crăciun, ambii fiind o adaptare după Sfântului Nicolae.

Se spune că Sfântul Nicolae s-a născut în în provincia Lichia din Turcia, în secolul IV. Părinţii lui au fost oameni cu o situaţie materială bună, dar şi foarte credincioşi. Ei şi-au dorit mult un copil, iar unicul lor copil a fost Nicolae, care era foarte milos, înţelept şi curajos. Rămas orfan timpuriu, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic.

Apoi şi-a petreacut viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: „În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine”. Nicolae a devenit Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, fiind un bun slujbaş al lui Dumnezeu. Este considerat cel care dăruieşte lumină şi har credincioşilor, ocrotitor al copiilor şi apărător al credinţei ortodoxe.

În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua activităţilor caritabile. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae, iar copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi că în noaptea de 5 spre 6 decembrie la ei vine Moş Nicolae, cu dulciuri şi alte cadouri.

Continuă să citești Vine Moş Nicolae!

Și iarăși iarnă-n calendar va fi…

,,Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă.

Și vibrează sub zăpezi,

Satele-adormite parcă…” (Nicolae Labiș)

E sfârșit de noiembrie, sfârșit de doruri… Și e un nou început, de voie bună și de căldură în suflet. În curând, zâna iarnă ne va bate la ușă, iar primul ei semnal cum că e pe aproape a ajuns cu succes, pe meleagurile noastre: a nins. În curând, își va intra în drepturi și va aduce cu sine miros de sărbători și bucurie sfântă.

Și dacă tot a nins, e timpul să privim în suflet, să ne facem curățenie, să eliminăm tot ceea ce ne aduce nostalgie și să lăsăm în urmă tot ceea ce a plecat pentru totdeauna. E timpul să mai plângem ultima dată și apoi să lăsăm frumusețea iernii să ne pătrundă în sufletul curat și gata de sărbătoare.

În casă e forfotă, dar călduț și bine, iar afară se ține un dans ritmat, e un dans neobișnuit – dansul fulgilor de nea. Ei vin de departe, se rotesc prin văzduh, se învârt și ajung, într-un final, la ultima destinație: acasă, pe pământ, jos.

Continuă să citești Și iarăși iarnă-n calendar va fi…

Sănătatea la murat

muraturi — Murături de casă (Sursa: https://pixabay.com/ro/mur%C4%83turi-de-cas%C4%83-mur%C4%83turi-700037/)

Toamna este anotimpul roadelor îmbelșugate. Ea simbolizează sfârșitul unui ciclu de munci pe care bunicii noștri le începeau de primăvara timpurie. În acest timp, în care iarna se apropie cu pași mărunți, dar siguri spre sate, oamenii vrednici lăsau pe mâna gospodinelor truda de mai bine de jumătate de an.

Odată cu începutul lunii septembrie, gospodinele se aciuau pe la vatră și începeau ritualul de conservare a roadelor pământului. De prin septembrie intrau pe mâinile gospodinelor murăturile, castraveții, gogoșarii, sucul de roșii, toate preparate după rețete păstrate din moși strămoși. Abia, undeva târziu, în toamnă, așa, cam prin noiembrie îi venea verzei rândul să fie așezată frumușel în butoaiele de lemn. Cu puțin cimbru, hrean și nițică sare, legumele erau condimentate și așezate la odihnă în locuri răcoroase și întunecoase până ce iarna se va fi instalat confortabil. Continuă să citești Sănătatea la murat