O tânără talentată, Elena Paula, ne dezvăluie povestea ei
Dintodeauna mi-a plăcut să desenez şi reuşeam înca de cand eram mica sa reproduc imagini din carti, reviste sau tablouri. Aveam mereu desene expuse pe holurile scolii si chiar participam a concursuri de desen. Am luat premiul I în Scoala Generala, iar în ultimul an de liceu premiul I de Maestru Caligraf. Nu am mers mai departe pe calea aceasta, fiindca preferat sa urmez un liceu care m-ar fi putut ajuta sa am un loc de munca mai potrivit zilelor noastre. Asa ca am lasat desenul în categoria hobby-urilor. Nu am optat pentru Facultatea de Arte nici dupa ce am absolvit liceul, ci m-am înscris la Facultatea de Litere, pe sectia de Traducere si Interpretare în cadrul Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau. În anul I am încercat sa desenez chipul unui prieten, curioasa fiind de rezultat, si mi-a placut reactia celorlalti, entuziasmul cu care primeau ideea de portret si dorinta lor de a-si vedea chipurile creionate. Desen dupa desen, am ajuns sa surpind trasaturile si particularitatile fiecarui chip în parte si mi-am dorit sa pot sa fac mai mult de atât. Pâna în prezent am ajuns la aproape 260 de portrete. Am desenat chiar un autoportert din creion si lac de unghii, iar un altul din culori si farduri. Bucuria mea a fost atunci când am reusit sa desenez portrete în dimensiuni mari 60x40cm si asta mi-a stârnit curiozitatea de a reusi sa desenez cât mai realist. Continuă să citești Desen în pulbere de creion și carbune
