Un e-mail ciudat
În seara zilei de 6 decembrie 2007, când tocmai sărbătoream pe Sfântul Nicolae, primesc un e-mail ciudat de la o adresă cu nume de utilizator având drept domeniu google.com. O tânără (cu nume turcesc şi care semna ca fiind un director zonal de resurse umane) îmi spune că a găsit pe Internet profilul meu şi că de o vreme încearcă să mă contacteze şi să mă întrebe dacă nu aş dori să mă alătur echipei Google. Iniţial am crezut că e o gluma, vreo surpriză făcută de vreun prieten informatician, numai bună de trimis de Sfântul Nicolae. La o analiză mai atentă a sursei mesajului, mesajul chiar venea de la Google şi era o invitaţie de a aplica pentru această companie, în sediul lor din Zurich. Google Zurich este cel mai mare şi mai important centru Google din Europa, al doilea ca importanţă după cel din Mountain View, California.
Nici mai știu câți ani sunt de când m-am supărat pe matematică. Flirtând eu ba cu româna, ba cu muzica, ba cu… ei, păi nu a mai mers așa și m-a pus să decid. Și-am ajuns în liceu la filologie, lăsând-o pe ea să umple inimile altor elevi, mult mai fideli și mai îndrăgostiți. Sora ei, informatica, pesemne că era mai nestatornică. Îi plăcea să bată pe la ușile altor specializări și să intre în viața studenților. A vrut să mă tulbure și pe mine, dar între timp înțelesesem durerea matematicii și-am devenit și eu fidelă, ca să nu-mi supăr iubitele științe umaniste. Așa că gata cu flirtul, domn’le! Să mergem la Facultatea de Litere! Asta a fost ca și cum aș fi mers la starea civilă să fac contract de căsătorie cu limba și literatura… După a început căsnicia, căci mi-am luat un job la care, iată… scriu.
așa cum mișună în capul unui filolog amețit de lectură versurile lui Eminescu. Băiatul e pus pe treabă. Știți vorba aia cum că omul, ca să fie fericit în viață, trebuie să facă ce-i place. Ei bine, el a cam atins idealul, căci pasiunea i s-a convertit în drumul sigur al carierei. Deja implicat în multe proiecte, căutat de angajatori, voluntar la 
