Arhive Gabriela Tabacaru - Pagina 6 din 7

Ego Pizza & Grill – un tablou cu aer vechi

Plimbându-ne prin staţiune după două ore de plajă, mergeam agale, oprindu-ne, în lipsă de altceva, pe la fiecare tarabă cu suveniruri. Aproape pe nesimţite un miros cu savoare italienească a început să ne gâdile pe la nări, deşteptând din somn stomacul. Ca nişte şoricei ademeniţi de caşcaval ne-am lasat noi purtate până la Ego Pizza&Grill (Nisipurile de Aur, Bulgaria), unde zâmbetul binevoitor al unui chelner proptit în uşă cu meniul în mână ne-a luminat calea spre intrarea în restaurant.

O răcoare prietenoasă ne-a cuprins, făcându-ne să ne decidem pe loc a rămâne. Fericite că în sfârşit am găsit unde să poposim, am început prin a căsca un pic ochii în jurul nostru.

Până şi privirea s-a putut răcori în calmul decorului. Nuanţe liniştitoare de alb, albastru şi galben se îmbinau într-un tablou cu aer vechi, ce ne purta într-o epocă apusă. Ce nume modern pentru o aşa fereastră spre trecut!

Continuă să citești Ego Pizza & Grill – un tablou cu aer vechi

Să o cunoaștem pe Gabriela

Are 22 de ani, este frumoasă, inteligentă și tocmai a terminat Facultatea de Litere în Bacău. Numele ei este Gabriela Tăbăcaru și este redactor la EduSoft.

Este născută pe 17 iunie 1993, în zodia Gemeni, iar trăsăturile acestei zodii o caracterizează perfect: are un caracter atrăgător, binevoitor, ușor de iritat, dar şi de calmat, are un spirit inventiv și este o scriitoare excelentă, așa cum se poate observa din articolele postate pe www.edusoft.ro.

Pe Gabriela am cunoscut-o cu puțin timp înainte să plecăm în experiența “Bulgaria” și încă de la început știam că o să ne înțelegem foarte bine. Tot ce știam despre ea era numele. Prima noastră discuție a decurs natural, ea fiind foarte sociabilă. Am atins subiecte din mai multe arii de interes comune și nici nu am simțit când a trecut timpul. Pentru mine prima impresie este foarte importantă, iar Gabriela a reușit să îmi stârnească interesul. Dacă în momentul când am auzit prima dată de plecare aveam unele dubii, după ce am cunoscut-o mi-am dat seama că lucrurile aveau să decurgă bine.

Continuă să citești Să o cunoaștem pe Gabriela

Nisipurile de Aur – soarele la el acasă

Dis de dimineaţă soarele vesel ne-a zâmbit în fereastră, trimiţându-ne câteva raze jucăuşe. Pentru că ne-a plăcut să fim trezite de alintul mângâierii lui, am decis să urmăm soarele până la el acasă: aşa am ajuns la Nisipurile de Aur, vestita plajă bulgărească.

Iată-ne acum scăldându-ne într-o baie de lumină sclipitoare. Marea străluceşte sub puterea razelor, iar trupurile noastre se rumenesc treptat, răcorite de atingerea unei brize energice. O şuvită de păr bălaie îmi dansează pe frunte, iar eu o potolesc leneş sub pălărie. În aer se simte parfum de vară, de viaţă, de calm şi bunăstare.

Continuă să citești Nisipurile de Aur – soarele la el acasă

Bistro Kestena

Astăzi Balcicul a dat liniştea pe agitaţie, găzduind forfota înviorătoare creată de noi turişti veniţi aici pentru week-end. Plecaserăm şi noi de acasă mânate de foame şi somnoroase, căci vremea posomorâtă ne dăduse uşor planurile peste cap. Îndreptându-ne aproape mecanic spre restaurantul nostru preferat (avuseserăm timp să încercăm destule în atâtea zile de şedere), ne-am trezit cu auzul gâdilat de conversaţiile trecătorilor ce umpleau străduţele mai ieri pustii. Maşinile stateau la coadă, formând o aglomeraţie cum nu ne fusese dat să vedem până acum în Balcic.

Înviorate de atâtea chipuri noi, mergeam vesele spre Bistro Kestena, cu speranţa că, pe lângă mâncarea bună, vom avea parte şi de o posibilă companie interesantă. Dar mintea noastră somnoroasă omisese gândul că, cu atâţia turişti abia veniţi, restaurantele aveau să fie pline ochi.

Iată-ne ajunse în faţa terasei, căutând cu ochi stăruitori o masă liberă. Chiar una am şi găsit! Şi-am alergat grăbite să o ocupăm, gândindu-ne la golurile pe care le aveam în stomac. „Ce noroc, avem şi noi loc!”, i-am spus Claudiei, făcând un soi de glumă ritmată, ce semăna cu un vers dintr-o piesă cântată de noi pe drum. Dacă vă gândiţi că am cântat de foame, s-ar putea să nu fiţi chiar atat de departe de adevăr.

Ei bine, ne-am aşezat la masă, privind cu interes în jur. Mulţi tineri ca noi, veniţi în vacanţă, dădeau un aer proaspăt locului. Prin urmare, şi felurile de mâncare pe care le-am ales au menţinut aerul fresh, tineresc: calamari. Un chelner amabil ne-a luat comanda, salutându-ne în româneşte şi chinuindu-se să ne răspundă la fel în continuare, în ciuda efortului vizibil depus. Ne-a făcut să ne simţim de-ale locului, nişte clienţi doriţi şi preţuiţi de gazda lor. Şi cu muzica românească ce se aude pe fundal, chiar n-ai cum să nu te simţi ca acasă.

Continuă să citești Bistro Kestena

E week-end și la Balcic

Vântul și-a făcut de cap azi-noapte, iar peste Balcic s-a abătut o furtună puternică, așa încât dimineață am renunțat la ideea de a părăsi orașul și am rămas la Vila Detelina unde am mai povestit cu Gabriela.

Însă când a venit ora mesei și am ieșit în oraș nu recunoșteam străzile din cauza numărui evident crescut de turiști. Nu ne explicam această explozie de oameni pe străzile liniștite ale Balcicului, dar tocmai am realizat că este sâmbătă, 1 august. Vremea plăcută, soarele mângâietor și peisajele perfecte care ne-au înconjurat până acum ne-au făcut să pierdem noțiunea timpului.

Deși suntem aici de doar 4 zile, timpul a trecut foarte repede. Impactul a fost destul de puternic, iar pentru moment am avut impresia că sunt în alt oraș. Numărul mare de mașini parcate peste tot, parcările fără niciun loc liber, autobuzele cu grupuri de turiști, toate acestea erau destul de derutante.

Oamenii nu s-au lăsat intimidați de vânt sau de norii care parcă alergau pe cer și unde altundeva să-și petreacă week-endul decât la Balcic? În apropierea Castelului, agitația era în toi. Fără să vreau am prins frânturi de discuții și auzeam cât de entuziamați erau oamenii sau ce așteptări aveau ei pentru acest week-end. Mai mult ca niciodată de când suntem aici am auzit limba noastră dragă și nu mare mi-a fost mirare să observ că majoritatea mașinilor aveau număr de România.

Toată forfota de pe străzi ne-a făcut poftă de o plimbare, dar înainte am decis să mâncăm. Cu greu am găsit un loc la restaurantul Bistro Kestena, la care mai mâncasem înainte și tocmai pentru că ne-a plăcut am decis să revenim. Ospătarii nu făceau față și era o alergătură continuă, dar totuși pe fețele lor se citea buna dispoziție și plăcerea pe care le-o provocau numărul mare de turiști.

Am asistat chiar și la un cooking-show realizat de unul din ospătari care se simțea foarte bine în centrul atenției. Am hotărât să nu mai zăbovim și am plecat înapoi către vilă pentru a așterne pe “hârtie” impresiile zilei de astăzi. La ceva timp am auzit o mașină intrând pe poarta grădinii și, ce să vezi? Niște bucureșteni își făceau apariția, urmând să petreacă o noapte aici. Dacă tot nu plecăm noi acasă, se pare că vine “casa” la noi.

Claudia-Elena Lupu

Meșteșuguri și meșteșugari

La tot pasul, atât în România, cât și în Bulgaria, se găsesc “tarabele’’. Bineînțeles că turiștii sunt atrași de ele atât prin explozia de culori pe care o conferă,dar și prin articolele pe care le prezintă. Fiind obiectivă, trebuie să mărturisesc că în Bulgaria sunt mai puțin superficiale aceste standuri cu suveniruri. Curiozitatea ne-a împins și pe noi să ne delectăm ochii cu micile meșteșuguri, iar primul aspect pe care l-am observat a fost că aceste suveniruri diferă de la stand la stand mai ales prin originalitate. Astfel am putut găsi brățări și lănțișoare hand-made, cu nume sau diverse mesaje, brățări și lănțișoare cu pietre pentru fiecare zodie, tricouri personalizate și cu mesaje, săpci cu modele și bineînțeles magneți,căni și alte cele. La toate acestea însă se adaugă și studio-uri de tatuaje semi-permanente și micile coaforuri pentru împletituri.

Ce m-a impresionat pe mine cel mai mult au fost standurile la care se făceau portrete din cărbune. Încă de când le-am văzut am fost frapată de talentul acelor oameni și de munca pe care o depuneau la umbra unui copac. Se vedea că fac totul cu pasiune. Pe chipul lor se citea clar că nu fac acest lucru pentru bani, ci din plăcere. Nu pictau acele portrete pentru oamenii care le cereau, le pictau pentru ei, pentru satisfacția și mândria lor. Pentru ei arta nu e un hobby, e un stil de viață.

Continuă să citești Meșteșuguri și meșteșugari

Jurnal de călătorie şi fotografii cu Claudia şi Gabriela în Bulgaria

Gabriela Tăbăcaru şi Claudia Elena Lupu au fost pe litoralul bulgăresc şi ne-au trimis de acolo superbe fotografii şi câteva impresii de călătorie, scrise într-un stil personal şi cu un aer tineresc:

Continuă să citești Jurnal de călătorie şi fotografii cu Claudia şi Gabriela în Bulgaria

Albena – punct ochit, punct lovit!

Pofta vine mâncând și nu mult a durat până să ni se facă, din nou, foame de… nou! Ciulind graţios urechiuşele la conversaţiile turiştilor din jur, am „pescuit” vestea că doar 8 km ne despart de o plajă modernă, demnă de niste domnişoare ca noi.

Ce să facem, ce să facem…?! Bineînţeles, bagajele! În 5 minute (dar acelea specifice fetelor) am reuşit să pregătim tot şi să ne grăbim spre staţia de autobuz. Arşiţa clocotitoare ne-a transformat rapid într-o ţintă uşoară pentru taximentrişti, fiind şi noi „pescuite” la rândul nostru de irezistibilul aer condiţionat al unui taxi. Astfel, am început aventura cu un drum liniştitor şi răcoros, privind cu inters peisajul ce ni se dezvăluia înainte. Plajă în partea stângă, stânci şi pădure în partea dreaptă – părea ca muntele şi marea se ţin de mână, îmbinându-se spre a crea peisajul perfect. Dar perfecţiune aveam să întâlnim mai târziu, când, privind în zare, ne oprim cu ochii asupra a ceea ce părea un frumos miraj – plaja din Albena. Un „wow” a crăpat liniştea drumului, deşteptându-ne parcă dintr-o leneşă visare. Acum visul era aievea şi astepta să-l ajungem.

Continuă să citești Albena – punct ochit, punct lovit!